Bucharest Conference in Applied Ethics 2010: "Legislating Ethics"

We have just published the final draft of the BUCHAREST CONFERENCE IN APPLIED ETHICS 2010 agenda: http://www.bcae.ro/2010_agenda.php

OCTOBER 29, 2010 - FRIDAY
Opening Session
Constantin Radulescu-Motru Amphitheater, 1st Floor
Chairman: Emanuel Socaciu (Research Centre in Applied Ethics, University of Bucharest)
10.00.-10.30. | Morality, Legality, and Security. An Analysis of Pervasive Technologies
Ion Vezeanu (Grenoble University)
10.30.-10.45. | Discussions
10.45.-11.15. | Why Law Experts Do Not Love Us?
Valentin Muresan (University of Bucharest)
11.15.-11.30. | Discussions
11.30.-12.00. | Legislating Ethics for Judges and Prosecutors
Ion Copoeru (Babes-Bolyai University) & Cristi Danilet (Oradea Court Law)
12.00.-12.15. | Discussions
12.15.-12.30. | Coffee Break
Roundtable
Do We Need Moral Evaluations in Adopting Laws?
12.30.-14.00.
Protocol Room, 1st Floor
Chairman: Valentin Muresan (University of Bucharest)
14.00.-16.00. | Lunch Break
Panel 1
Constantin Radulescu-Motru Amphitheater, 1st Floor
Chairman: Cristian Ducu (Research Centre in Applied Ethics, University of Bucharest)
16.00.-16.20. | Social Responsibility between Ethics and Law
Mihaela Frunza (Babes-Bolyai University)
16.20.-16.30. | Discussions
16.30.-16.50. | Freedom vs. Imposing: how far we legislate?
Emanuel Socaciu (Research Centre in Applied Ethics, University of Bucharest)
16.50.-17.00. | Discussions
17.00.-17.20. | “Ethical Expertise and Social Action” – or how Research Ethics Committees Do (Not) Work in Romania
Mihaela Frunză, Iulia Grad, Cătălin Bobb, Ovidiu Grad, Lorin Ghiman (Babes-Bolyai University)
17.20.-17.30. | Discussions
17.30.-17.50. | A Kantian Model of Applying the Moral Law
Daniel Nica (University of Bucharest)
17.50.-18.00. | Discussions

OCTOBER 30, 2010 - SATURDAY
Panel 2
Mircea Florian Amphitheater, 1st Floor
Chairman: Cristian Ducu (Research Centre in Applied Ethics, University of Bucharest)
09.30.-09.50. | Specific Conditions of Legal Normativity in Environment Ethics
Constantin Stoenescu (University of Bucharest)
09.50.-10.00. | Discussions
10.00.-10.20. | The Complex Task of Ethical Regulation in Business
Imre Zrinyi Ungvari (Babes-Bolyai University)
10.20.-10.30. | Discussions
10.30.-10.50. | The Ethics of Research and the Shortcomings of the Peer Review System
Maria Cernat (Spiru Haret University)
10.50.-11.00. | Discussions
11.00.-11.20. | Does Public Interest Transcend the interest of the public?
Sonia Cristina Stan (Spiru Haret University)
11.20.-11.30. | Discussions
11.30.-11.50. | Coffee Break
Panel 3
Mircea Florian Amphitheater, 1st Floor
Chairman: Constantin Stoenescu (University of Bucharest)
11.50.-12.10. | The Effectiveness of University Codes of Ethics in Romania. A Disregarded Issue
Cristian Ducu, Georgiana Ciobanu, Raluca Enescu (University of Bucharest)
12.10.-12.20. | Discussions
12.20.-12.40. | Can Ethical Norms Make the Difference in Romanian Hospitals?
Cristian Ducu, Iulia Anghel, Gabriela Ionascu, Oana Radu (University of Bucharest)
12.40.-12.50. | Discussions
12.50.-14.00. | Lunch Break
Panel 4
Mircea Florian Amphitheater, 1st Floor
Chairman: Maria Cernat (Spiru Haret University)
14.00.-14.20. | Ethical Aspects of International Standards concerning Corporate Social Responsibility
Mihaela Constantinescu (University of Bucharest)
14.20.-14.30. | Discussions
14.30.-14.50. | Ethics Regulations as Obstacle in Scientific Research and Technology Innovation
Emanoel Roman (University of Bucharest)
14.50.-15.00. | Discussions
15.00.-15.20. | Ethics Training for Ethical Adjudicators
Diana Constantinescu (University of Bucharest)
15.20.-15.30. | Discussions
15.30.-15.45. | Coffee Break
15.45.-16.05. | Malpratice, Legalism, and Wittgenstein
Emilian Mihailov (University of Bucharest)
16.05.-16.15. | Discussions
16.15.-16.35. | A Key Factor in Implementing Ethics
Ana Bazac (Politehnica University of Bucharest)
16.35.-16.45. | Discussions

Hurezeanu, Tatulici, Turcescu si etica presei (1)

Pentru multi, Hurezeanu a fost/este un jurnalist profesionist. Ma intreb daca in definitia “jurnalistului profesionist” ar trebui sa intre si etica profesionala. Daca etica jurnalistului este optionala, atunci dl Hurezeanu nu are de ce sa nu mearga pe banii Gold Corporation Rosia Montana in Noua Zeelanda.

Cum comentati voi plecarea lui Hurezeanu, Tatulici si Turcescu in Noua Zeelanda pe banii Gold Corporation Rosia Montana in Noua Zeelanda?

Sursa: blogul oficial al lui Cristian Ducu

Solutia anticriza pentru companii: moralitatea

de Cristina Bobe, publicat pe HotNews.ro
Marţi, 22 iunie 2010, 22:21 Economie | Companii

Contextul crizei mondiale actuale ar trebui sa ne invite catre un moment de introspectie si de revizurire a principiilor care ne ghideaza actiunile. Este criza mondiala o urmare a faptului ca niste oameni bine intentionati(investitori, comercianti etc.) au pierdut controlul unui sistem financiar complex sau este o urmare a fraudelor, a coruptiei, a unui lobby excesiv pentru interese personale? Raspunsul combina, poate, elemente ce tin de ambele intrebari, insa dincolo de orice context financiar, este limpede faptul ca oamenii au nevoie de un sistem etic care sa fie axat pe valori precum responsabilitatea si onestitatea. Despre importanta eticii in mediul de afaceri ne vorbeste Cristian Ducu, coordonator al "Centrului de Cercetare in Etica Aplicata" din cadrul Facultatii de Filosofie(Universitatea Bucuresti).

"Etica nu are cum sa fie un moft. Daca iti inseli partenerul de afaceri, ceea ce este neetic, vei sfarsi prin a pierde afacerea, prin a pierde profitul acelei afaceri. Daca iti inseli clientii scriind pe eticheta produsului tau altceva decat este in realitate, atunci acei clienti nu se vor intoarce la tine." declara Cristian Ducu.

Etica este capabila sa atraga un profit mai mare pentru firme

Filosoful francez Jean-Loup d'Autrecourt amintea de curand faptul ca "lipsa de igiena morala a indivizilor are drept consecinta pe langa instabilitatea familiala, chiar si instabilitatea sociala. Daca nu exista o baza morala solida se poate ajunge pana la tulburari politice grave". Aceasta este situatia Romaniei in momentul de fata, insa managementul eticii in organizatii poate fi de un real folos in asemenea momente. Desi, pe termen scurt, comportamentul etic pare sa nu contribuie la prosperitatea unei companii, pe turmen lung conduita morala ajuta la stabilizarea si chiar la cresterea profitului unei firme.

"Nu cred ca trebuie sa convingem cetatenii ca etica este capabila sa atraga un profit mai mare pentru firme, ci trebuie sa-i convingem pe oamenii de afaceri ca este mai profitabil pe termen mediu si lung sa-si dezvolte propria lor moralitate. Iar cu cat aceasta moralitate este mai puternica, adica este mai bine dezvoltata, cu atat ea va contribui la intarirea reputatiei firmei sau companiei. Plus ca daca ar exista un sistem de management al eticii si al conformitatii la nivelul firmelor, acest lucru s-ar putea traduce in anumite beneficii pe care managerii le pot cuantifica in bani" explica Cristian Ducu.

Nu numai corectitudinea practicata de o companie fata de clientii sai este importanta in stabilirea unui comportament etic, ci si regulile ce vizeaza conduita angajatilor. Cristian Ducu este de parere ca "daca o companie are un sistem de management al eticii si conformitatii care functioneaza, nu doar ca sa bifeze in vreun raport sau ca sa dea bine in presa, atunci acest sistem reuseste sa previna conflictele interne si accidentele de munca, furturile din bunurile companiei si fraudele, utilizarea resurselor companiei in alte scopuri decat cele pentru care sunt acolo etc. Iar toate acestea se masoara in bani. Functionarea unui astfel de sistem contribuie la intarirea sentimentului de siguranta al angajatului, la identificarea acestuia cu valorile companiei, deci la o performanta mai mare."

Cuvantul angajatului ar trebui sa fie unul valoros

Ceea ce sta la baza managementului eticii in organizatii este codul de etica. Din pacate, in Romania nu se acorda inca suficienta importanta acestui domeniu, astfel incat managerii abia daca stiu in ce consta diferenta dintre un cod de etica, un cod de conduita si regulamentul de ordine interioara. Cristian Ducu explica urmatoarele: "codurile de etica trebuie sa fie liantul dintre comportamentul individizilor in afara companiei, în viaţa de zi cu zi, şi comportamentul lor in organizaţie. Ce te faci când un angajat pleaca de la munca în salopeta pe care scrie mare, pe spate, numele companiei tale, iar angajatul aflat in metrou scuipa pe jos seminte si vorbeste vulgar? Oare nu-ti pierzi in acest fel increderea celor care asista la un astfel de spectacol?".

Codul de etica ar trebui sa schiteze prioritatile etice la care o afacere alege sa adere. Prin intermediul acestor prioritati se intentioneaza respectarea unei distributii corecte a bunurilor economice si a serviciilor in randul populatiei, care are dreptul de a lucra, de a-si alege liber locul de munca, precum si dreptul la conditii de lucru si remuneratie favorabile.

In demersul de alcatuire a unui cod etic, cuvantul angajatului ar trebui sa fie unul foarte valoros. Codurile de etica si conduita profesionala, adica documente care contin norme care sa reglementeze atat aspectele morale cat si pe cele profesionale implicate in activitatea unei companii, trebuie sa ia nastere din valorile si principiile angajatilor acelei companii. Este un proces destul de complex prin care angajatii sunt implicati in identificarea valorilor lor comune si in dezvoltarea codului de etica. Multi cred ca asta este o pierdere de vreme. Insa pentru acestia am o intrebare: cum pot cere unui angajat sa respecte un cod de etica pentru care angajatul respectiv nu simte nici un atasament fiindca nu contine valori pe care el sa le impartaseasca?

De ce sacrificarea principiilor etice duce la pierderi financiare?

"Sunt multe modalitati in care pierd companiile. Pierd fiindca angajatii incep sa fie nemultumiti si pretind o parte din proprietatea companiei; asa ca ajung sa foloseasca resursele companiei in interes personal. Am un exemplu foarte bun in acest sens: soferul unei firme de distributie de aparatura electronica merge acasa cu masina de transport marfa in fiecare seara; in weekend, el face un ban in plus folosind masina respectiva ca sa care cartofi si alte marfuri pentru cei care vand in piata. Compania respectiva va fi nevoita sa schimbe piese de la masina respectiva mai repede decât dacă ar fi utilizata doar in scopurile pentru care a fost cumparata. Pe de alta parte, companiile pierd si mai mult pentru ca isi pierd reputatia" explica Cristian Ducu.

Moralitatea este o solutie rationala in vreme de criza

Un studiu realizat de "Knights of Columbus" si "Marist College Institute for Public Opinion" in S.U.A.(2009) dezvaluie faptul ca mai mult de jumatate din populatia americana, precum si doua treimi din managerii de top acorda calificative foarte mici companiilor de prestigiu, in legatura cu onestitatea si alte principii etice pe care acestea le practica. Companiile mici au însa o reputatie mult mai buna in aceasta privinta. Același studiu mai indică si faptul ca managerii americani tin foarte mult cont de reputatia unei companii, atunci cand decid sa investeasca in ea. Un ultim rezultat interesant este acela ca o buna parte dintre oamenii de afaceri americani considera ca este posibil sa obtii succes, fara a te dezice de principiile etice.

Mai mult decat a tine cont de reputatia etica a unei companii, principiile morale ar trebui luate mai mult in vizor intr-o lume care sufera (inclusiv financiar) de pe urma faptului ca politicienii au uitat sa actioneze tinans seama de interesul public, bancherii au uitat sa acorde imprumuturi chibzuite familiilor cu buget restrans etc.

Mai multa reflectie asupra consecintelor pe care deciziile companiilor le au asupra societatii, sunt, din nou, binevenite. Managementul eticii in organizatii ar trebui, poate, sa aiba in vedere si politicile de salarizare, precum si cele de oferire a bonusurilor. Pana acum, negocierea salariului nu a depins decat de perfomanta si de responsabilitatile atribuite unui individ. Poate ca ar fi momentul ca politicile de salarizare ale companiilor sa tina cont si de compatibilitatea angajatilor cu un set de principii morale.

Intr-un articol din revista "Liberate the Mind", profesorul de etica si management, Eduard Kimman, scrie: "Legatura dintre etica si criza financiara, rezida nu in ceea ce s-a intamplat in trecut, ci in ceea ce ar trebui sa aiba loc in viitor."

Sunt campaniile de responsabilitate sociala cu adevarat etice?

de Cristina Bobe, publicat pe HotNews.ro
Duminică, 20 iunie 2010, 22:13 Economie | Companii

Conceptul de responsabilitate sociala corporativa (CSR) devine din ce mai familiar mediului de afaceri romanesc. Exista insa mari confuzii legate de persoanele a caror responsabilitate ar trebui sa fie derularea acestor campanii. Dezvoltarea activitatilor de responsabilizare sociala ar putea constitui datoria unui specialist in etica aplicata, a managerilor de top dintr-o companie sau a firmelor de branding si de consultanta in acest domeniu. Existenta unei palete largi de responsabili pentru aceste campanii, dovedeste faptul ca este dificil de precizat care este componenta esentiala a actiunilor de responsabilizare sociala: cea etica sau cea care tine de marketing si PR?

Emil Mesaros, manager al companiei "E.M. Brand Consultants", sustine: "Bineinteles ca orice actiune de CSR are o componenta puternica de demers etic. Problema este cand vorbim doar despre demers etic si nimic altceva intr-o actiune de CSR. In primul rand, ideea de demers etic are limite foarte neclare si greu de cuantificat. Daca atunci cand o companie isi calculeaza impozitele, e foate clar ce e cinstit si etic sa faca si ce nu, atunci cand vorbim de obligatie morala, sau de a decide care valoare sociala trebuie sustinuta in dauna alteia lucrurile depind de la individ la individ si devin brusc foarte relative, deci foarte arbitrare. Ca atare, pe langa demersul etic, trebuie sa existe si alti factori care sa anime initiativa de CSR, convergenta intre interesele societatii si cele ale companiei despre care am vorbit anterior fiind unul dintre ele."

Cristian Ducu, reprezentant al "Centrului de Cercetare in Etica Aplicata, se pozitioneaza diferit fata de aceasta problema: "CSR este un curent din ce in ce mai puternic in lume, dar este fara dar si poate o moda. Este o moda pentru ca este lipsit de substanta si de la un an la altul incearca sa mai introduca lucruri din diverse alte domenii pentru a mentine interesul pentru ea. Insa CSR nu este etica si nici nu vizeaza un scop de natura morala. In formele sale cele mai rudimentare, asa cum se intampla acum in Romania, dar si in alte tari mai "civilizate" in acest domeniu, este un exercitiu de PR si de filantropie corporativa, o incercare de a spala imaginea companiilor."

Departe de a constitui un demers etic, CSR sunt in opinia lui Cristian Ducu o posibilitate a firmelor de a muta atentia populatiei de la obligatiile legale pe care ar trebui sa le indeplineasca o companie, la o actiune de binefacere: "o companie romaneasca, mare poluator, face reclama la actiunile de plantare pe care le desfasoara cu voluntari. Iar ei numesc aceste actiuni "responsabilitate sociala corporativa". Eu le numesc ipocrizie: compania, ca mare poluator, trebuie sa plateasca o taxa de mediu destul de mare; mai mult, are obligatia de a planta copaci. Insa acestea sunt obligatii legale. ONG-urile si firmele de publicitate profita de pe urma acestei obligatii, iar impreuna cu compania respectiva mai "coc" o "campanie" de CSR."

"Companiile adopta o reactie defensiva si limitata"

"CSR este vazut in mod gresit de multe ori ca responsabilitatea exclusiva a brand managerului, mai degraba decat ca o responsabilitate comuna a tuturor managerilor de top din firma. Acest lucru se intampla din cauza ca, intr-adevar, multe companii s-au apucat de CSR surprinse fiind de raspunsul publicului la aspecte ale activitatii lor pe care nu le vedeau ca fiind parte a responsabilitatii lor de business. De exemplu, NIKE a trebuit sa faca fata unui boicot de masa dupa ce New York Times si alte organisme mass-media au denuntat practicile abuzive de munca ale unor furnizori ai lor din Indonezia" explica Emil Mesaros.

Acesta semnaleaza faptul ca de multe ori, tinta acuzelor sunt marile companii multinationale, care se raporteaza la atacurile adresate de populatie, ca si cum ar fi formulate impotriva reputatiei sau brandului lor. Tipul de reactie adoptat de companii este unul defensiv si limitat, delegand departamentele de marketing si de PR sa solutioneze astfel de probleme.

"Acest gen de atitudine nu este buna pe termen lung, unde ar fi mult mai de recomandat o atitudine proactiva, in care sa se caute activ punctele de intersectie intre interesele companie si cele ale societatii, sa se identifice modul in care rezolvarea unor probleme prin intermediul progresului social se intalneste cu obiective din strategia companiei si sa se efectueze campanii de CSR pe termen lung care sa actioneze in directia respectiva."

"Societatea si sectorul business sunt percepute adesea ca fiind doua entitati aflate in tensiune"

Modul in care ONG-urile isi gandesc de multe ori colaborarea cu companiile, da nastere unei separari intre societate si sectorul business, acestea fiind doua entitati care ar trebui sa conclucreze. In acest tip de relatie, ar trebui considerate beneficiile pe care atat societatea, cat si sectorul le pot avea in comun, atunci cand proiecteaza campanii de responsabilitate sociala. Accentul ar trebui schimbat, prin urmare, de la punctele in care o companie actioneaza gresit, catre acele initiative care pot valoriza atat mediul social, cat si mediul de afaceri.

"Eu unul vad un refuz de-a dreptul incapatanat din partea ONG-urilor si factorilor interesati de diferite cauze sa vada companiile altfel decat ca pe niste furnizori de fonduri, mesajul lor catre companii fiind: "trebuie sa finantati aceasta cauza pentru ca este un lucru bun", un rationament generic, cu argumente generice care nu sunt deloc legate de interesele specifice, strategiile si operatiunile pe baza carora functioneaza companiile respective. Acest gen de abordare are o mare problema: vede societatea si sectorul business ca pe doua entitati aflate in tensiune, mai degraba decat in inter-dependenta."(Emil Mesaros)

In legatura cu aceasta schimbare ce ar trebui operata la nivelul mentalului colectiv, Emil Mesaros face trimitere catre un aspect tratat in "Harvard Business Review" si anume, faptul ca termenul de "responsabilitate sociala corporativa" trebuie sa evolueze in cel de "integrare sociala corporativa".

Etica si morala (sic!)

Revin: a pune in conjunctie etica si morala este o dovada de impostura intelectuala (!). Cuvantul “etic” este sinonim cu termenul “moral”; unul provine din greaca, “eethos” (i.e., ‘caracter’, dif. “ethos”, ‘obicei, deprindere’), iar celalalt din latina, “mores”, si-l traduce pe primul. Asa stau lucrurile de vreo 2000 de ani incoace.

Etica si morala se refera la acelasi lucru, si anume la reflectia asupra comportamentului uman, la reflectia asupra a ceea ce este corect/bine si incorect/rau sa facem. Etica, morala sunt diferite de moralitate: adica acel complex de valori, principii si norme de comportament, care s-au decantat de-a lungul timpului, pentru fiecare comunitate in parte in ritmul si in sensul propriu, si care au capatat sau nu o forma explicita.

Sunt autori “mari” care opereaza cu aceasta distinctie. Asta nu inseamna ca sunt si corecte. Ceea ce mi se pare si mai penibil este citarea necritica a acestor autori, ca si cum ar detine supremul adevar, desi filosofia morala nu intra in aria lor de competenta sau nu pot fi considerati “cunoscatori” intr’ale eticii.

Cel care a scris urmatorul pasaj nu-si da seama ca o asemenea distinctie duce la schizofrenie:

În politică, administraţie publică, afaceri, media, educaţie, medicină ş.a. termenul preferat este cel de etică. Termenul morală este legat de viaţa privată. Respectăm morala în viaţa privatăşi etica în viaţa publică (politică, civică, profesională).

Ar insemna ca ceea ce este moralmente corect in viata privata sa nu fie moralmente corect si in viata publica. Dar oare atunci operam cu sensuri diferite ale termenilor “etic”, “moral”? Este moral sa fac X/este etic sa fac Y?

A introduce distinctia intre spatiul privat si spatiul public in dezbaterea cu privire la ce este moral sa facem conduce la efecte perverse: un politician poate spune ca el a actionat moralmente corect atunci cand a salvat de la moarte un om care zacea pe strada (in sfera lui privata opereaza cu alte norme morale decat in spatiul public), insa la fel de corect era si atunci cand a refuzat sa ia decizia de a trimite un comando militar intr-o zona de conflict pentru a salva o clasa de copii prinsi intr-un conflict civil izbucnit peste noapte (binele etic este mult mai important decat binele moral, sic!). Insa oare in ambele cazuri nu avem de-a face cu principiu moral care sa ne intemeieze actiunile: respectul demnitatii umane?

Sursa: http://blog.cristian-ducu.ro/2010/06/06/etica-si-morala/

Save Middlesex University

Academic Boycott of Middlesex University until restoration of philosophy program
Petition:

We the undersigned therefore commit ourselves to an academic boycott of Middlesex University until it shows evidence of full reinstatement and continued support for its philosophy program.

Prior to such reinstatement, we will refuse to act as external examiners or to deliver talks at the school. We will encourage colleagues to reject job offers at Middlesex. We will refuse to visit campus for any reason other than to protest the decision to close the philosophy program. We will, in short, cease to engage with Middlesex as a legitimate academic institution.

You may sign the petition here: http://www.gopetition.com/petitions/academic-boycott-of-middlesex-university.html

More facts and info: http://savemdxphil.com/

Specialistii in CSR din Romania

Nu inteleg de ce le este teama celor care se ocupa sau pretind ca sunt specialisti in CSR sa discute despre munca lor si despre competente. Unii se cred experti si se proclama 'primii din Europa Centrala si de Est', iar altii se dau drept 'profesionisti cu 10 ani de CSR' in spate.

Dupa cum spunea o colega, noi, romanii, avem meteahna de a ne proclama primii si ultimii in toate domeniile. Avem nevoie sa fim singurii care au Nike superAir in picioare, dar prin buzunar bate vantul; vrem sa dam impresia ca suntem singurii specialisti in CSR, dar habar nu avem ce este CSR-ul; nu am publicat vreun un articol de specialitate pe acest domeniu si nici nu am participat la vreun eveniment unde ideile noastre sa fie dezbatute de alti specialisti. Ne multumim sa ne creeam o imagine falsa de Feti Frumosi cu stea in frunte, dar suntem niste rapciugosi.

Fratilor, trebuie sa invatati sa dezbateti, sa fiti deschisi la critici la fel cum sunteti la discursurile laudative. Cei care va vor critica vor fi rau intentionati in marea lor majoritate, dar vor fi si cativa care poate au cateva idei despre domeniu, care poate au si niste experienta, si care vor sa contribuie la profesionalizarea acestei zone de business.

--
Text publicat initial pe blogul oficial al lui Cristian Ducu.
Link direct: http://blog.cristian-ducu.ro/2010/03/02/specialistii-in-csr-din-romania/

--
Revin cu un comentariu foarte important: firma care se pretinde 'prima din Europa Centrala si de Est' care ofera servicii de CSR ridica o noua pretentie si spune ca are competenta in a dezvolta sisteme de management de etica. Iar ca sa dea masura 'supremei lor competente' in acest domeniu spun urmatorul lucru: "realizarea recomandărilor pentru crearea şi menţinerea unui corp de etică (Comitet de Etică) ce va monitoriza implementarea valorilor etice din Codul de conduită şi va investiga problemele de etică" (in engleza, tot de pe site-ul lor: "making recommendations for setting up and maintaining a body of ethics officers (Ethics Committee) that will monitor the implementation of ethics values in the Code of conduct and investigate ethics issues"). Ca sa inteleaga tot romanu', Ethics Officers si Ethics Committees sunt doua lucruri total diferite, care nu pot avea decat functii diferite. Dar cand esti impostor, nu ai cum sa-ti dai seama de acest lucru.

Gica Contra si etica in afaceri in Romania

Am inceput anul trecut sa demasc impostura in domeniul eticii aplicate, in mod special in domeniul eticii in afaceri. Am inceput cu pasi timizi. Nu am vrut sa fiu perceput ca un Gica Contra. Pe de alta parte, stiam ca voi supara destule persoane, care, foarte posibil, vor incerca sa ma izoleze in spatiul academic si de business. Insa mi-am dat repede seama ca, si daca ar proceda astfel, ei vor fi cei care se descalifica, nu eu.

De ce mi-am permis sa arat cu degetul? Foarte simplu! Pentru ca de fiecare daca cand incercam sa dezbat teme de etica in afaceri existau foarte multe alte persoane care fie citisera aberatiile publicate prin diverse reviste romanesti, fie intrasera in contact direct cu ideile celor acuzati de mine, si, in loc sa ofere argumente pentru pozitiile lor, repetau papagaliceste erorile acestora. Erorile respective, prin consecventa cu care erau repetate si explicate, nu se datorau unor scapari de moment, ci erau rezultatul lipsei de cunostinte elementare in domeniul filosofiei morale. Iar cum etica in afaceri este o aplicare a filosofiei morale (cu cateva insertii importante) la spatiul economic, atunci mi s-a parut normal sa incerc sa corectez cumva situatia.

Dar a arata cu degetul nu este o activitate care sa-ti faca cinste in vreun fel daca nu este dublata de o alta activitate, de data asta constructiva. Adica degeaba as fi acuzat eu in stanga si-n dreapta, daca, in acelasi timp, nu as fi incercat sa explic de ce lucrurile stau altfel de cum sunt profesate in mod obisnuit la noi, daca nu as fi purces la niste demersuri academice (e.g., Bucharest Conference in Applied Ethics, dezbaterile publice din 2010 in jurul "managementului eticii si conformitatii" in companii, universitati, administratia publica si institutiile medicale din Romania) menite sa ridice nivelul expertizei in domeniu.

Dupa aceasta incercare de ecologizare a spatiului cu care am eu direct de-a face, era normal sa-mi primesc si reprosurile de rigoare. Mi s-a spus ca nu sunt fair (pentru ca ar fi trebuit sa vorbesc mai intai cu persoanele in cauza, sic!), ca nu am dreptul de a face pe judecatorul (asta a fost cea mai copilareasca reactie, fie vorba intre noi) ori ca sunt prea aspru cu respectivii. Raspunsul meu a fost initial sovaielnic. Acum, dupa ce mi-am intarit cazemata, pot spune in mod direct: "fiindca imi recunosc propriile limite si nu ma erijez in expertul absolut, ci incerc sa ma imbunatatesc pe mine insumi prin analiza critica si dialog! Daca nu va convine, lasati-va de meserie! Etica presupune dialog!"

Pentru a continua linia inceputa in urma cu un an, vreau sa atrag atentia asupra numarului mare de tineri care, in lipsa oricarei experiente -- de business sau academice, pretind ca pot oferi solutii la problemele companiilor. Dupa parerea mea, si eu sunt un tanar, dar nu un astfel de tanar, consultantii nu vin sa ofere solutii, ci vin sa faciliteze solutii. Asa cum am spus in nenumarate randuri, principala 'virtute' a unui consultant este "ascultarea activa". Unii dintre acesti tineri, deveniti peste noapte consultanti si/sau traineri, isi permit sa discute chestiuni dintre cele mai dificile -- cum ar fi problema integritatii -- in 15 randuri. Nici asta nu ar fi o problema daca si-ar adapta discursul tipului de scriitura impus de mediul de comunicare (i.e., daca scrii pentru media on-line, atunci nu poti scrie mult, dar trebuie sa previi eventualii cititori ca nu vei epuiza subiectul; daca scrii pentru o revista de poezie, atunci metaforele sunt acceptate, dar nu si intr-o revista de business, print sau on-line). Dar foarte multi dintre acesti tineri vor sa arda etapele, vor sa ajunga acolo sus fara prea mult efort. Dar etica in afaceri implica foarte multa transpiratie, si aproape deloc inspiratie.

Ca sa devina mai clar ceea ce spun, va ofer un exemplu: un articol despre integritate publicat pe site-ul unei fundatii care atrage din ce in ce mai multi tineri si personalitati din Romania – http://www.leadershipcenter.ro/integritatea.html. Prima chestiune asupra careia vreau sa atrag atentia se afla chiar in primul rand: “Integritatea alaturi de comportamentul etic [...]“. Pentru cei care au minime cunostinte de filosofie morala, integritatea este un tip de comportament etic. Principiul integritatii, aflat la baza unui astfel de comportament, fie tacit, fie expliciti, este eminamente un principiu moral. Deci de unde pana unde aceasta conjunctie?!

In al doilea rand, cele trei lucruri la care este rezumata integritatea nu au nimic de-a face cu asta. A fi autentic cu tine insuti nu are nici o legatura cu a fi integru. Are legatura cu modul cum te raportezi la propria ta fiinta si nimic mai mult. De exemplu, poti actiona cu integritate chiar si atunci cand nu esti ‘autentic’ cu propria ta fiinta, cand nu-ti accepti propriul statut, cand refuzi sa ai incredere in propriile forte. Poti actiona cu integritate fiindca esti constrans de contextul social ori de un sistem civil rigid (i.e., daca furi, ti se taie capul!)

Momentan ma opresc aici, dar promit sa revin cu niste remarci acide legate de firmele care pretind ca fac consultanta si audit pentru standarde de genul SA8000, AA1000, GRI3, ori viitorul ISO26000.

--
Articol publicat pe blogul lui Cristian Ducu: http://blog.cristian-ducu.ro/2010/01/15/gica-contra-si-etica-in-afaceri-in-romania/

Mitul unicitatii in managementul eticii

Profesorul Muresan pledeaza pentru un model unic in managementul eticii (v. textul “Evolutie si progres in managementul eticii”, nepublicat, 2009), unul care sa fie dezvoltat de specialisti pornind de la constientizarea unor chestiuni elementare.

Prima chestiune este aceea ca evolutia managementului eticii, ca domeniu de investigatie, nu trebuie sa fie confundata cu evolutia situatiei morale dintr-o organizatie. De exemplu, una e sa vorbesti despre faptul ca managementul eticii intr-o organizatie trece prin niste etape — de la simpla conformitate cu o lege pana la modelul integrativ in care toate aspectele morale ale activitatilor organizatiei in cauza sunt gestionate integrat la nivel strategic si operational — si alta sa spui ca managementul eticii si conformitatii este o etapa in dezvoltarea unui domeniu academic (desi, cred eu, cei care afirma acest lucru nu prea inteleg despre ce este vorba in sintagma “managementul eticii si conformitatii” si nici care sunt realitatile organizationale).

A doua, care fundamenteaza teoretic demersul profesorului Muresan, tine de modul cum ne imaginam evolutia unui domeniu de investigatie. Iar profesorul Muresan combate ideea atat de larg raspandita printre autori foarte mari ca procesul evolutiv este unul linear. Dimpotriva, el crede ca procesul se aseamana mai degraba cu “arborele” evolutiei speciilor de la Darwin. Unele dezvoltari sunt paralele cu altele, unele sunt concurente intre ele, altele nu, iar unele dezvoltari sunt remodelari ale altor pattern-uri (la fel stau lucrurile si cu corporate social responsibility, Triple Bottom Line, corporate social performance, corporate citizenship etc.). Din acest motiv, Romania, spune profesorul Muresan, nu trebuie sa se suie in barca unui model sau altul, ci sa-si formeze propriul model, in functie de realitatile culturale si economice romanesti.

Totusi, unicitatea modelului este un mit. In primul rand fiindca nu avem de-a face cu o tabula rasa. Oricat ne-ar parea noua ca managementul eticii intra pe un taram virgin in Romania, lucrurile nu stau asa. Sunt multe organizatii, cele mai multe provenind din strainatate, care au un sistem intern de gestionare a aspectelor morale. Acest sistem poate functiona mai bine sau mai prost, dar asta tine de cum e conceput, nu de evolutia domeniului de investigatie. Pe de alta parte, exista destui romani, fie ei teoreticieni ori practicieni, care contribuie cu propria experienta in dezvoltarea acestui domeniu.

Modelul nu poate fi unic pentru Romania, ci, mai degraba, este unic pentru fiecare organizatie in parte, in functie de profilul ei. Romania nu mai este izolata de realitatile celorlalte state europene, la fel cum nu mai este izolata nici de institutiile si standardele economice internationale. Ca atare, unele elemente vor fi comune tuturor organizatiilor (cum ar fi training-urile de etica si modul cum trebuie sa fie integrate acestea cu celelalte instrumente de educare morala a angajatilor), altele vor fi deosebite (cum ar fi valorile si principiile ori tipul de cod de etica dezvoltat).

Sursa: Cristian Ducu's Blog

Conferinta Stephen Young – Facultatea de Istorie

PENTRU O VREME VOI PRELUA ARTICOLELE PUBLICATE PE NOUL MEU BLOG ASTFEL INCAT CEI INTERESATI SA CITEASCA REFLECTIILE MELE SA POATA AJUNGE MAI USOR LA ELE. TOTUSI, VREAU SA REAMINTESC CA SURSA LOR ESTE: http://blog.cristian-ducu.ro/

------------------------------

Incepand de azi am sa comentez, mai mult sau mai putin, in functie de interesele mele si timpul pe care il am la dispozitie, diferite evenimente de business si academice la care voi participa. Iar in dimineata aceasta am fost la conferinta sustinuta de Stephen Young la Facultatea de Istorie.

De la bun inceput trebuie spus ca prezentarea a fost pentru studenti. Din acest motiv, nivelul a fost tinut foarte, foarte jos. De altfel, as putea spune ca viziunea expusa a fost ultra-simplificatoare. Dar nu asta ar fi hiba, caci oricum nu se dorea sa fie altceva decat o comunicare pentru niste masteranzi de la Litere.

Prima chestiune care mi s-a parut ciudata a fost aceea ca in deschidere s-a spus ca dezbaterea despre etica in afaceri incepe la noi de-abia de azi incolo, ca evenimentul de maine, Business Ethics 360, este primul eveniment de acest gen. Evident ca o astfel de afirmatie nu are acoperire in realitate. In primul rand, despre etica in afaceri se vorbeste de vreo 12 ani in Romania. Organizatorii evenimentului de maine nu au descoperit ceva nou ca sa-si atribuie acest statut de “initiatori”. Nici altcineva — asa cum se intampla cu o anumita doamna si CSR-ul — nu-si poate aroga acest drept. Iar argumentul este simplu: actualul curent nu a fost initiat nici de Bogdan Diaconu, chiar daca a publicat in “22″ ori in alte publicatii articole pe teme de etica in afaceri, nici de mine (cu Managementul Eticii si Conformitatii), nici de Valentin Muresan, atunci cand a initiat primele cursuri de filosofie morala de dupa 1990, la Facultatea de Filosofie ori cand a publicat prima carte si inca singura carte serioasa despre etica in organizatii (implicit in companii), ci de noi toti, cu fiecare lucru pe care l-am scris, cu fiecare discutie pe care am purtat-o.

In al doilea rand, in fiecare zi gasesc argumente noi care imi sustin parerea ca romanilor le lipseste spiritul dezbaterii. Nu suntem in stare sa dialogam, sa ne construim discursuri pro si contra bazate pe argumente pe care apoi sa le angajam in turniruri ideatice. Nu avem capacitatea de a vedea dincolo de tonul unei intrebari, de cuvintele in care sunt imbracate argumentele opozantilor. Iar cand nu ne convine, acuzam partea adversa de atacuri la persoana, de lipsa de fair-play, de incoerenta ori stupiditate. Luam comentariile specialistilor drept aroganta iar opiniile oamenilor de rand drept afirmatii pline de talc. Ne place mai mult metafora decat analiza si refuzam cu toata fiinta constructiile teoretice de parca practica nu ar trebui sa aiba nimic de-a face cu teoria. Iar de cele mai multe ori avem impresia ca suntem pastratorii tolbei cu adevaruri eterne.

Trecand la continutul prezentarii, cred ca Young a pus prea mult accentul pe comunicare ca mijloc de a construi increderea intr-o companie. El spune ca noi construim relatii cu ajutorul comunicarii (comunicarii verbale, in special), iar increderea in organizatii o putem dezvolta doar daca acele organizatii isi gestioneaza bine relatiile cu stakeholderii. Dar, daca este sa consideram companiile drept “agenti morali” (in terminologia clasica, ‘moral agents’), atunci ne intereseaza mai mult actiunile acelor companii. De exemplu, degeaba comunica o companie precum Strbks ca ii pasa de mediu si de angajati, si de clienti, daca maine se descopera ca procesele implicate in administrarea barurilor includeau un flux continuu de apa (apa care se risipea pentru ca nu existau cesti de spalat, de exemplu) ori ca angajatii respectivei companii nu respectau reteta pentru briosele cu cacao. Cu alte cuvinte, eu consider ca intre comunicare si actiunile unei companii trebuie sa existe corespondenta. Insasi comunicare lipsita de suport in actiunile unei companii este neetica. Ca atare, comunicarea nu e decat un instrument, iar increderea se bazeaza nu doar pe comunicare, ci mai ales pe actiuniile organizatiei si membrilor care o compun.

In cadrul aceleasi prezentari, Young mentioneaza ideea ca etica in afaceri “is very American”, in timp ce CSR este mai degraba europeana. Aceasta distinctie e prezenta si la alti autori, unii chiar foarte influenti, dar pentru cei care se pricep si au urmarit ce se intampla la nivel mondial ea nu se confirma. Exista o puternica scoala in Etica in afaceri si in Europa. De exemplu, la Rotterdam, unde Muel Kaptein si colegii sai au dezvoltat mai multe instrumente pentru managementul eticii in organizatii, fie ele private ori publice. De asemenea, in SUA, multe companii investesc masiv in raportatea de CSR — sa ne gandim doar la Wallmart. Apoi, distinctia se refera la pozitionarea celor doua presupuse traditii, dar nu face nici o referire la curente similar ce pot fi intalnire in Orientul Mijlociu, Asia, America de Sud si Centrala, Africa ori Australia. Stiu, de exemplu, ca in Asia dezbaterile din jurul conceptului de responsabilitate sociala corporativa sunt mult mai avansate decat cele din Europa. Exista un forum mult mai mare care promoveaza CSR-ul ca alternativa la modul clasic de a face afaceri fiindca firmele de acolo au nevoie de un “pasaport de buna purtare” ca sa poata penetra pietele vestice.

La finalul prezentarii l-am intrebat pe Stephen Young de care parte a baricadei se pozitioneaza in ‘conflictul’ dintre “vechea scoala”, care pune mare pret pe caracterul directorilor de companii si angajatilor, si noua tendinta, care doreste legiferarea multor norme de natura morala sau introducerea unor normele legale clare si transparente care sa dea seama de starea moralitatii unei organizatii. Raspunsul lui a fost destul de transant, si anume nu cred ca o pozitie radicala este benefica, fie ea de partea legiferarii morale sau de partea unei etici a virtutii. Avem nevoie de legiferare, spune, dar s-a observat ca rezultatele pozitive sunt cu mult mai mari daca formam caracterul indivizilor.

Sursa: http://blog.cristian-ducu.ro/2009/12/09/conferinta-stephen-young-facultatea-de-istorie/