Etica in afaceri

Bucharest Conference in Applied Ethics 2010: "Legislating Ethics"

2010-10-25T12:25:00.000+03:00

We have just published the final draft of the BUCHAREST CONFERENCE IN APPLIED ETHICS 2010 agenda: http://www.bcae.ro/2010_agenda.php

OCTOBER 29, 2010 - FRIDAY
Opening Session
Constantin Radulescu-Motru Amphitheater, 1st Floor
Chairman: Emanuel Socaciu (Research Centre in Applied Ethics, University of Bucharest)
10.00.-10.30. | Morality, Legality, and Security. An Analysis of Pervasive Technologies
Ion Vezeanu (Grenoble University)
10.30.-10.45. | Discussions
10.45.-11.15. | Why Law Experts Do Not Love Us?
Valentin Muresan (University of Bucharest)
11.15.-11.30. | Discussions
11.30.-12.00. | Legislating Ethics for Judges and Prosecutors
Ion Copoeru (Babes-Bolyai University) & Cristi Danilet (Oradea Court Law)
12.00.-12.15. | Discussions
12.15.-12.30. | Coffee Break
Roundtable
Do We Need Moral Evaluations in Adopting Laws?
12.30.-14.00.
Protocol Room, 1st Floor
Chairman: Valentin Muresan (University of Bucharest)
14.00.-16.00. | Lunch Break
Panel 1
Constantin Radulescu-Motru Amphitheater, 1st Floor
Chairman: Cristian Ducu (Research Centre in Applied Ethics, University of Bucharest)
16.00.-16.20. | Social Responsibility between Ethics and Law
Mihaela Frunza (Babes-Bolyai University)
16.20.-16.30. | Discussions
16.30.-16.50. | Freedom vs. Imposing: how far we legislate?
Emanuel Socaciu (Research Centre in Applied Ethics, University of Bucharest)
16.50.-17.00. | Discussions
17.00.-17.20. | “Ethical Expertise and Social Action” – or how Research Ethics Committees Do (Not) Work in Romania
Mihaela Frunză, Iulia Grad, Cătălin Bobb, Ovidiu Grad, Lorin Ghiman (Babes-Bolyai University)
17.20.-17.30. | Discussions
17.30.-17.50. | A Kantian Model of Applying the Moral Law
Daniel Nica (University of Bucharest)
17.50.-18.00. | Discussions

OCTOBER 30, 2010 - SATURDAY
Panel 2
Mircea Florian Amphitheater, 1st Floor
Chairman: Cristian Ducu (Research Centre in Applied Ethics, University of Bucharest)
09.30.-09.50. | Specific Conditions of Legal Normativity in Environment Ethics
Constantin Stoenescu (University of Bucharest)
09.50.-10.00. | Discussions
10.00.-10.20. | The Complex Task of Ethical Regulation in Business
Imre Zrinyi Ungvari (Babes-Bolyai University)
10.20.-10.30. | Discussions
10.30.-10.50. | The Ethics of Research and the Shortcomings of the Peer Review System
Maria Cernat (Spiru Haret University)
10.50.-11.00. | Discussions
11.00.-11.20. | Does Public Interest Transcend the interest of the public?
Sonia Cristina Stan (Spiru Haret University)
11.20.-11.30. | Discussions
11.30.-11.50. | Coffee Break
Panel 3
Mircea Florian Amphitheater, 1st Floor
Chairman: Constantin Stoenescu (University of Bucharest)
11.50.-12.10. | The Effectiveness of University Codes of Ethics in Romania. A Disregarded Issue
Cristian Ducu, Georgiana Ciobanu, Raluca Enescu (University of Bucharest)
12.10.-12.20. | Discussions
12.20.-12.40. | Can Ethical Norms Make the Difference in Romanian Hospitals?
Cristian Ducu, Iulia Anghel, Gabriela Ionascu, Oana Radu (University of Bucharest)
12.40.-12.50. | Discussions
12.50.-14.00. | Lunch Break
Panel 4
Mircea Florian Amphitheater, 1st Floor
Chairman: Maria Cernat (Spiru Haret University)
14.00.-14.20. | Ethical Aspects of International Standards concerning Corporate Social Responsibility
Mihaela Constantinescu (University of Bucharest)
14.20.-14.30. | Discussions
14.30.-14.50. | Ethics Regulations as Obstacle in Scientific Research and Technology Innovation
Emanoel Roman (University of Bucharest)
14.50.-15.00. | Discussions
15.00.-15.20. | Ethics Training for Ethical Adjudicators
Diana Constantinescu (University of Bucharest)
15.20.-15.30. | Discussions
15.30.-15.45. | Coffee Break
15.45.-16.05. | Malpratice, Legalism, and Wittgenstein
Emilian Mihailov (University of Bucharest)
16.05.-16.15. | Discussions
16.15.-16.35. | A Key Factor in Implementing Ethics
Ana Bazac (Politehnica University of Bucharest)
16.35.-16.45. | Discussions

Hurezeanu, Tatulici, Turcescu si etica presei (1)

2010-08-23T16:28:00.001+03:00

Pentru multi, Hurezeanu a fost/este un jurnalist profesionist. Ma intreb daca in definitia “jurnalistului profesionist” ar trebui sa intre si etica profesionala. Daca etica jurnalistului este optionala, atunci dl Hurezeanu nu are de ce sa nu mearga pe banii Gold Corporation Rosia Montana in Noua Zeelanda.

Cum comentati voi plecarea lui Hurezeanu, Tatulici si Turcescu in Noua Zeelanda pe banii Gold Corporation Rosia Montana in Noua Zeelanda?

Sursa: blogul oficial al lui Cristian Ducu

Solutia anticriza pentru companii: moralitatea

2010-06-23T12:14:00.000+03:00

de Cristina Bobe, publicat pe HotNews.ro
Marţi, 22 iunie 2010, 22:21 Economie | Companii

Contextul crizei mondiale actuale ar trebui sa ne invite catre un moment de introspectie si de revizurire a principiilor care ne ghideaza actiunile. Este criza mondiala o urmare a faptului ca niste oameni bine intentionati(investitori, comercianti etc.) au pierdut controlul unui sistem financiar complex sau este o urmare a fraudelor, a coruptiei, a unui lobby excesiv pentru interese personale? Raspunsul combina, poate, elemente ce tin de ambele intrebari, insa dincolo de orice context financiar, este limpede faptul ca oamenii au nevoie de un sistem etic care sa fie axat pe valori precum responsabilitatea si onestitatea. Despre importanta eticii in mediul de afaceri ne vorbeste Cristian Ducu, coordonator al "Centrului de Cercetare in Etica Aplicata" din cadrul Facultatii de Filosofie(Universitatea Bucuresti).

"Etica nu are cum sa fie un moft. Daca iti inseli partenerul de afaceri, ceea ce este neetic, vei sfarsi prin a pierde afacerea, prin a pierde profitul acelei afaceri. Daca iti inseli clientii scriind pe eticheta produsului tau altceva decat este in realitate, atunci acei clienti nu se vor intoarce la tine." declara Cristian Ducu.

Etica este capabila sa atraga un profit mai mare pentru firme

Filosoful francez Jean-Loup d'Autrecourt amintea de curand faptul ca "lipsa de igiena morala a indivizilor are drept consecinta pe langa instabilitatea familiala, chiar si instabilitatea sociala. Daca nu exista o baza morala solida se poate ajunge pana la tulburari politice grave". Aceasta este situatia Romaniei in momentul de fata, insa managementul eticii in organizatii poate fi de un real folos in asemenea momente. Desi, pe termen scurt, comportamentul etic pare sa nu contribuie la prosperitatea unei companii, pe turmen lung conduita morala ajuta la stabilizarea si chiar la cresterea profitului unei firme.

"Nu cred ca trebuie sa convingem cetatenii ca etica este capabila sa atraga un profit mai mare pentru firme, ci trebuie sa-i convingem pe oamenii de afaceri ca este mai profitabil pe termen mediu si lung sa-si dezvolte propria lor moralitate. Iar cu cat aceasta moralitate este mai puternica, adica este mai bine dezvoltata, cu atat ea va contribui la intarirea reputatiei firmei sau companiei. Plus ca daca ar exista un sistem de management al eticii si al conformitatii la nivelul firmelor, acest lucru s-ar putea traduce in anumite beneficii pe care managerii le pot cuantifica in bani" explica Cristian Ducu.

Nu numai corectitudinea practicata de o companie fata de clientii sai este importanta in stabilirea unui comportament etic, ci si regulile ce vizeaza conduita angajatilor. Cristian Ducu este de parere ca "daca o companie are un sistem de management al eticii si conformitatii care functioneaza, nu doar ca sa bifeze in vreun raport sau ca sa dea bine in presa, atunci acest sistem reuseste sa previna conflictele interne si accidentele de munca, furturile din bunurile companiei si fraudele, utilizarea resurselor companiei in alte scopuri decat cele pentru care sunt acolo etc. Iar toate acestea se masoara in bani. Functionarea unui astfel de sistem contribuie la intarirea sentimentului de siguranta al angajatului, la identificarea acestuia cu valorile companiei, deci la o performanta mai mare."

Cuvantul angajatului ar trebui sa fie unul valoros

Ceea ce sta la baza managementului eticii in organizatii este codul de etica. Din pacate, in Romania nu se acorda inca suficienta importanta acestui domeniu, astfel incat managerii abia daca stiu in ce consta diferenta dintre un cod de etica, un cod de conduita si regulamentul de ordine interioara. Cristian Ducu explica urmatoarele: "codurile de etica trebuie sa fie liantul dintre comportamentul individizilor in afara companiei, în viaţa de zi cu zi, şi comportamentul lor in organizaţie. Ce te faci când un angajat pleaca de la munca în salopeta pe care scrie mare, pe spate, numele companiei tale, iar angajatul aflat in metrou scuipa pe jos seminte si vorbeste vulgar? Oare nu-ti pierzi in acest fel increderea celor care asista la un astfel de spectacol?".

Codul de etica ar trebui sa schiteze prioritatile etice la care o afacere alege sa adere. Prin intermediul acestor prioritati se intentioneaza respectarea unei distributii corecte a bunurilor economice si a serviciilor in randul populatiei, care are dreptul de a lucra, de a-si alege liber locul de munca, precum si dreptul la conditii de lucru si remuneratie favorabile.

In demersul de alcatuire a unui cod etic, cuvantul angajatului ar trebui sa fie unul foarte valoros. Codurile de etica si conduita profesionala, adica documente care contin norme care sa reglementeze atat aspectele morale cat si pe cele profesionale implicate in activitatea unei companii, trebuie sa ia nastere din valorile si principiile angajatilor acelei companii. Este un proces destul de complex prin care angajatii sunt implicati in identificarea valorilor lor comune si in dezvoltarea codului de etica. Multi cred ca asta este o pierdere de vreme. Insa pentru acestia am o intrebare: cum pot cere unui angajat sa respecte un cod de etica pentru care angajatul respectiv nu simte nici un atasament fiindca nu contine valori pe care el sa le impartaseasca?

De ce sacrificarea principiilor etice duce la pierderi financiare?

"Sunt multe modalitati in care pierd companiile. Pierd fiindca angajatii incep sa fie nemultumiti si pretind o parte din proprietatea companiei; asa ca ajung sa foloseasca resursele companiei in interes personal. Am un exemplu foarte bun in acest sens: soferul unei firme de distributie de aparatura electronica merge acasa cu masina de transport marfa in fiecare seara; in weekend, el face un ban in plus folosind masina respectiva ca sa care cartofi si alte marfuri pentru cei care vand in piata. Compania respectiva va fi nevoita sa schimbe piese de la masina respectiva mai repede decât dacă ar fi utilizata doar in scopurile pentru care a fost cumparata. Pe de alta parte, companiile pierd si mai mult pentru ca isi pierd reputatia" explica Cristian Ducu.

Moralitatea este o solutie rationala in vreme de criza

Un studiu realizat de "Knights of Columbus" si "Marist College Institute for Public Opinion" in S.U.A.(2009) dezvaluie faptul ca mai mult de jumatate din populatia americana, precum si doua treimi din managerii de top acorda calificative foarte mici companiilor de prestigiu, in legatura cu onestitatea si alte principii etice pe care acestea le practica. Companiile mici au însa o reputatie mult mai buna in aceasta privinta. Același studiu mai indică si faptul ca managerii americani tin foarte mult cont de reputatia unei companii, atunci cand decid sa investeasca in ea. Un ultim rezultat interesant este acela ca o buna parte dintre oamenii de afaceri americani considera ca este posibil sa obtii succes, fara a te dezice de principiile etice.

Mai mult decat a tine cont de reputatia etica a unei companii, principiile morale ar trebui luate mai mult in vizor intr-o lume care sufera (inclusiv financiar) de pe urma faptului ca politicienii au uitat sa actioneze tinans seama de interesul public, bancherii au uitat sa acorde imprumuturi chibzuite familiilor cu buget restrans etc.

Mai multa reflectie asupra consecintelor pe care deciziile companiilor le au asupra societatii, sunt, din nou, binevenite. Managementul eticii in organizatii ar trebui, poate, sa aiba in vedere si politicile de salarizare, precum si cele de oferire a bonusurilor. Pana acum, negocierea salariului nu a depins decat de perfomanta si de responsabilitatile atribuite unui individ. Poate ca ar fi momentul ca politicile de salarizare ale companiilor sa tina cont si de compatibilitatea angajatilor cu un set de principii morale.

Intr-un articol din revista "Liberate the Mind", profesorul de etica si management, Eduard Kimman, scrie: "Legatura dintre etica si criza financiara, rezida nu in ceea ce s-a intamplat in trecut, ci in ceea ce ar trebui sa aiba loc in viitor."

Sunt campaniile de responsabilitate sociala cu adevarat etice?

2010-06-23T12:00:00.001+03:00

de Cristina Bobe, publicat pe HotNews.ro
Duminică, 20 iunie 2010, 22:13 Economie | Companii

Conceptul de responsabilitate sociala corporativa (CSR) devine din ce mai familiar mediului de afaceri romanesc. Exista insa mari confuzii legate de persoanele a caror responsabilitate ar trebui sa fie derularea acestor campanii. Dezvoltarea activitatilor de responsabilizare sociala ar putea constitui datoria unui specialist in etica aplicata, a managerilor de top dintr-o companie sau a firmelor de branding si de consultanta in acest domeniu. Existenta unei palete largi de responsabili pentru aceste campanii, dovedeste faptul ca este dificil de precizat care este componenta esentiala a actiunilor de responsabilizare sociala: cea etica sau cea care tine de marketing si PR?

Emil Mesaros, manager al companiei "E.M. Brand Consultants", sustine: "Bineinteles ca orice actiune de CSR are o componenta puternica de demers etic. Problema este cand vorbim doar despre demers etic si nimic altceva intr-o actiune de CSR. In primul rand, ideea de demers etic are limite foarte neclare si greu de cuantificat. Daca atunci cand o companie isi calculeaza impozitele, e foate clar ce e cinstit si etic sa faca si ce nu, atunci cand vorbim de obligatie morala, sau de a decide care valoare sociala trebuie sustinuta in dauna alteia lucrurile depind de la individ la individ si devin brusc foarte relative, deci foarte arbitrare. Ca atare, pe langa demersul etic, trebuie sa existe si alti factori care sa anime initiativa de CSR, convergenta intre interesele societatii si cele ale companiei despre care am vorbit anterior fiind unul dintre ele."

Cristian Ducu, reprezentant al "Centrului de Cercetare in Etica Aplicata, se pozitioneaza diferit fata de aceasta problema: "CSR este un curent din ce in ce mai puternic in lume, dar este fara dar si poate o moda. Este o moda pentru ca este lipsit de substanta si de la un an la altul incearca sa mai introduca lucruri din diverse alte domenii pentru a mentine interesul pentru ea. Insa CSR nu este etica si nici nu vizeaza un scop de natura morala. In formele sale cele mai rudimentare, asa cum se intampla acum in Romania, dar si in alte tari mai "civilizate" in acest domeniu, este un exercitiu de PR si de filantropie corporativa, o incercare de a spala imaginea companiilor."

Departe de a constitui un demers etic, CSR sunt in opinia lui Cristian Ducu o posibilitate a firmelor de a muta atentia populatiei de la obligatiile legale pe care ar trebui sa le indeplineasca o companie, la o actiune de binefacere: "o companie romaneasca, mare poluator, face reclama la actiunile de plantare pe care le desfasoara cu voluntari. Iar ei numesc aceste actiuni "responsabilitate sociala corporativa". Eu le numesc ipocrizie: compania, ca mare poluator, trebuie sa plateasca o taxa de mediu destul de mare; mai mult, are obligatia de a planta copaci. Insa acestea sunt obligatii legale. ONG-urile si firmele de publicitate profita de pe urma acestei obligatii, iar impreuna cu compania respectiva mai "coc" o "campanie" de CSR."

"Companiile adopta o reactie defensiva si limitata"

"CSR este vazut in mod gresit de multe ori ca responsabilitatea exclusiva a brand managerului, mai degraba decat ca o responsabilitate comuna a tuturor managerilor de top din firma. Acest lucru se intampla din cauza ca, intr-adevar, multe companii s-au apucat de CSR surprinse fiind de raspunsul publicului la aspecte ale activitatii lor pe care nu le vedeau ca fiind parte a responsabilitatii lor de business. De exemplu, NIKE a trebuit sa faca fata unui boicot de masa dupa ce New York Times si alte organisme mass-media au denuntat practicile abuzive de munca ale unor furnizori ai lor din Indonezia" explica Emil Mesaros.

Acesta semnaleaza faptul ca de multe ori, tinta acuzelor sunt marile companii multinationale, care se raporteaza la atacurile adresate de populatie, ca si cum ar fi formulate impotriva reputatiei sau brandului lor. Tipul de reactie adoptat de companii este unul defensiv si limitat, delegand departamentele de marketing si de PR sa solutioneze astfel de probleme.

"Acest gen de atitudine nu este buna pe termen lung, unde ar fi mult mai de recomandat o atitudine proactiva, in care sa se caute activ punctele de intersectie intre interesele companie si cele ale societatii, sa se identifice modul in care rezolvarea unor probleme prin intermediul progresului social se intalneste cu obiective din strategia companiei si sa se efectueze campanii de CSR pe termen lung care sa actioneze in directia respectiva."

"Societatea si sectorul business sunt percepute adesea ca fiind doua entitati aflate in tensiune"

Modul in care ONG-urile isi gandesc de multe ori colaborarea cu companiile, da nastere unei separari intre societate si sectorul business, acestea fiind doua entitati care ar trebui sa conclucreze. In acest tip de relatie, ar trebui considerate beneficiile pe care atat societatea, cat si sectorul le pot avea in comun, atunci cand proiecteaza campanii de responsabilitate sociala. Accentul ar trebui schimbat, prin urmare, de la punctele in care o companie actioneaza gresit, catre acele initiative care pot valoriza atat mediul social, cat si mediul de afaceri.

"Eu unul vad un refuz de-a dreptul incapatanat din partea ONG-urilor si factorilor interesati de diferite cauze sa vada companiile altfel decat ca pe niste furnizori de fonduri, mesajul lor catre companii fiind: "trebuie sa finantati aceasta cauza pentru ca este un lucru bun", un rationament generic, cu argumente generice care nu sunt deloc legate de interesele specifice, strategiile si operatiunile pe baza carora functioneaza companiile respective. Acest gen de abordare are o mare problema: vede societatea si sectorul business ca pe doua entitati aflate in tensiune, mai degraba decat in inter-dependenta."(Emil Mesaros)

In legatura cu aceasta schimbare ce ar trebui operata la nivelul mentalului colectiv, Emil Mesaros face trimitere catre un aspect tratat in "Harvard Business Review" si anume, faptul ca termenul de "responsabilitate sociala corporativa" trebuie sa evolueze in cel de "integrare sociala corporativa".

Etica si morala (sic!)

2010-06-06T19:30:00.002+03:00

Revin: a pune in conjunctie etica si morala este o dovada de impostura intelectuala (!). Cuvantul “etic” este sinonim cu termenul “moral”; unul provine din greaca, “eethos” (i.e., ‘caracter’, dif. “ethos”, ‘obicei, deprindere’), iar celalalt din latina, “mores”, si-l traduce pe primul. Asa stau lucrurile de vreo 2000 de ani incoace.

Etica si morala se refera la acelasi lucru, si anume la reflectia asupra comportamentului uman, la reflectia asupra a ceea ce este corect/bine si incorect/rau sa facem. Etica, morala sunt diferite de moralitate: adica acel complex de valori, principii si norme de comportament, care s-au decantat de-a lungul timpului, pentru fiecare comunitate in parte in ritmul si in sensul propriu, si care au capatat sau nu o forma explicita.

Sunt autori “mari” care opereaza cu aceasta distinctie. Asta nu inseamna ca sunt si corecte. Ceea ce mi se pare si mai penibil este citarea necritica a acestor autori, ca si cum ar detine supremul adevar, desi filosofia morala nu intra in aria lor de competenta sau nu pot fi considerati “cunoscatori” intr’ale eticii.

Cel care a scris urmatorul pasaj nu-si da seama ca o asemenea distinctie duce la schizofrenie:

În politică, administraţie publică, afaceri, media, educaţie, medicină ş.a. termenul preferat este cel de etică. Termenul morală este legat de viaţa privată. Respectăm morala în viaţa privatăşi etica în viaţa publică (politică, civică, profesională).

Ar insemna ca ceea ce este moralmente corect in viata privata sa nu fie moralmente corect si in viata publica. Dar oare atunci operam cu sensuri diferite ale termenilor “etic”, “moral”? Este moral sa fac X/este etic sa fac Y?

A introduce distinctia intre spatiul privat si spatiul public in dezbaterea cu privire la ce este moral sa facem conduce la efecte perverse: un politician poate spune ca el a actionat moralmente corect atunci cand a salvat de la moarte un om care zacea pe strada (in sfera lui privata opereaza cu alte norme morale decat in spatiul public), insa la fel de corect era si atunci cand a refuzat sa ia decizia de a trimite un comando militar intr-o zona de conflict pentru a salva o clasa de copii prinsi intr-un conflict civil izbucnit peste noapte (binele etic este mult mai important decat binele moral, sic!). Insa oare in ambele cazuri nu avem de-a face cu principiu moral care sa ne intemeieze actiunile: respectul demnitatii umane?

Sursa: http://blog.cristian-ducu.ro/2010/06/06/etica-si-morala/

Save Middlesex University

2010-05-29T12:27:00.001+03:00

Academic Boycott of Middlesex University until restoration of philosophy program
Petition:

We the undersigned therefore commit ourselves to an academic boycott of Middlesex University until it shows evidence of full reinstatement and continued support for its philosophy program.

Prior to such reinstatement, we will refuse to act as external examiners or to deliver talks at the school. We will encourage colleagues to reject job offers at Middlesex. We will refuse to visit campus for any reason other than to protest the decision to close the philosophy program. We will, in short, cease to engage with Middlesex as a legitimate academic institution.

You may sign the petition here: http://www.gopetition.com/petitions/academic-boycott-of-middlesex-university.html

More facts and info: http://savemdxphil.com/

Specialistii in CSR din Romania

2010-03-02T08:17:00.005+02:00

Nu inteleg de ce le este teama celor care se ocupa sau pretind ca sunt specialisti in CSR sa discute despre munca lor si despre competente. Unii se cred experti si se proclama 'primii din Europa Centrala si de Est', iar altii se dau drept 'profesionisti cu 10 ani de CSR' in spate.

Dupa cum spunea o colega, noi, romanii, avem meteahna de a ne proclama primii si ultimii in toate domeniile. Avem nevoie sa fim singurii care au Nike superAir in picioare, dar prin buzunar bate vantul; vrem sa dam impresia ca suntem singurii specialisti in CSR, dar habar nu avem ce este CSR-ul; nu am publicat vreun un articol de specialitate pe acest domeniu si nici nu am participat la vreun eveniment unde ideile noastre sa fie dezbatute de alti specialisti. Ne multumim sa ne creeam o imagine falsa de Feti Frumosi cu stea in frunte, dar suntem niste rapciugosi.

Fratilor, trebuie sa invatati sa dezbateti, sa fiti deschisi la critici la fel cum sunteti la discursurile laudative. Cei care va vor critica vor fi rau intentionati in marea lor majoritate, dar vor fi si cativa care poate au cateva idei despre domeniu, care poate au si niste experienta, si care vor sa contribuie la profesionalizarea acestei zone de business.

--
Text publicat initial pe blogul oficial al lui Cristian Ducu.
Link direct: http://blog.cristian-ducu.ro/2010/03/02/specialistii-in-csr-din-romania/

--
Revin cu un comentariu foarte important: firma care se pretinde 'prima din Europa Centrala si de Est' care ofera servicii de CSR ridica o noua pretentie si spune ca are competenta in a dezvolta sisteme de management de etica. Iar ca sa dea masura 'supremei lor competente' in acest domeniu spun urmatorul lucru: "realizarea recomandărilor pentru crearea şi menţinerea unui corp de etică (Comitet de Etică) ce va monitoriza implementarea valorilor etice din Codul de conduită şi va investiga problemele de etică" (in engleza, tot de pe site-ul lor: "making recommendations for setting up and maintaining a body of ethics officers (Ethics Committee) that will monitor the implementation of ethics values in the Code of conduct and investigate ethics issues"). Ca sa inteleaga tot romanu', Ethics Officers si Ethics Committees sunt doua lucruri total diferite, care nu pot avea decat functii diferite. Dar cand esti impostor, nu ai cum sa-ti dai seama de acest lucru.

Gica Contra si etica in afaceri in Romania

2010-01-15T09:05:00.004+02:00

Am inceput anul trecut sa demasc impostura in domeniul eticii aplicate, in mod special in domeniul eticii in afaceri. Am inceput cu pasi timizi. Nu am vrut sa fiu perceput ca un Gica Contra. Pe de alta parte, stiam ca voi supara destule persoane, care, foarte posibil, vor incerca sa ma izoleze in spatiul academic si de business. Insa mi-am dat repede seama ca, si daca ar proceda astfel, ei vor fi cei care se descalifica, nu eu.

De ce mi-am permis sa arat cu degetul? Foarte simplu! Pentru ca de fiecare daca cand incercam sa dezbat teme de etica in afaceri existau foarte multe alte persoane care fie citisera aberatiile publicate prin diverse reviste romanesti, fie intrasera in contact direct cu ideile celor acuzati de mine, si, in loc sa ofere argumente pentru pozitiile lor, repetau papagaliceste erorile acestora. Erorile respective, prin consecventa cu care erau repetate si explicate, nu se datorau unor scapari de moment, ci erau rezultatul lipsei de cunostinte elementare in domeniul filosofiei morale. Iar cum etica in afaceri este o aplicare a filosofiei morale (cu cateva insertii importante) la spatiul economic, atunci mi s-a parut normal sa incerc sa corectez cumva situatia.

Dar a arata cu degetul nu este o activitate care sa-ti faca cinste in vreun fel daca nu este dublata de o alta activitate, de data asta constructiva. Adica degeaba as fi acuzat eu in stanga si-n dreapta, daca, in acelasi timp, nu as fi incercat sa explic de ce lucrurile stau altfel de cum sunt profesate in mod obisnuit la noi, daca nu as fi purces la niste demersuri academice (e.g., Bucharest Conference in Applied Ethics, dezbaterile publice din 2010 in jurul "managementului eticii si conformitatii" in companii, universitati, administratia publica si institutiile medicale din Romania) menite sa ridice nivelul expertizei in domeniu.

Dupa aceasta incercare de ecologizare a spatiului cu care am eu direct de-a face, era normal sa-mi primesc si reprosurile de rigoare. Mi s-a spus ca nu sunt fair (pentru ca ar fi trebuit sa vorbesc mai intai cu persoanele in cauza, sic!), ca nu am dreptul de a face pe judecatorul (asta a fost cea mai copilareasca reactie, fie vorba intre noi) ori ca sunt prea aspru cu respectivii. Raspunsul meu a fost initial sovaielnic. Acum, dupa ce mi-am intarit cazemata, pot spune in mod direct: "fiindca imi recunosc propriile limite si nu ma erijez in expertul absolut, ci incerc sa ma imbunatatesc pe mine insumi prin analiza critica si dialog! Daca nu va convine, lasati-va de meserie! Etica presupune dialog!"

Pentru a continua linia inceputa in urma cu un an, vreau sa atrag atentia asupra numarului mare de tineri care, in lipsa oricarei experiente -- de business sau academice, pretind ca pot oferi solutii la problemele companiilor. Dupa parerea mea, si eu sunt un tanar, dar nu un astfel de tanar, consultantii nu vin sa ofere solutii, ci vin sa faciliteze solutii. Asa cum am spus in nenumarate randuri, principala 'virtute' a unui consultant este "ascultarea activa". Unii dintre acesti tineri, deveniti peste noapte consultanti si/sau traineri, isi permit sa discute chestiuni dintre cele mai dificile -- cum ar fi problema integritatii -- in 15 randuri. Nici asta nu ar fi o problema daca si-ar adapta discursul tipului de scriitura impus de mediul de comunicare (i.e., daca scrii pentru media on-line, atunci nu poti scrie mult, dar trebuie sa previi eventualii cititori ca nu vei epuiza subiectul; daca scrii pentru o revista de poezie, atunci metaforele sunt acceptate, dar nu si intr-o revista de business, print sau on-line). Dar foarte multi dintre acesti tineri vor sa arda etapele, vor sa ajunga acolo sus fara prea mult efort. Dar etica in afaceri implica foarte multa transpiratie, si aproape deloc inspiratie.

Ca sa devina mai clar ceea ce spun, va ofer un exemplu: un articol despre integritate publicat pe site-ul unei fundatii care atrage din ce in ce mai multi tineri si personalitati din Romania – http://www.leadershipcenter.ro/integritatea.html. Prima chestiune asupra careia vreau sa atrag atentia se afla chiar in primul rand: “Integritatea alaturi de comportamentul etic [...]“. Pentru cei care au minime cunostinte de filosofie morala, integritatea este un tip de comportament etic. Principiul integritatii, aflat la baza unui astfel de comportament, fie tacit, fie expliciti, este eminamente un principiu moral. Deci de unde pana unde aceasta conjunctie?!

In al doilea rand, cele trei lucruri la care este rezumata integritatea nu au nimic de-a face cu asta. A fi autentic cu tine insuti nu are nici o legatura cu a fi integru. Are legatura cu modul cum te raportezi la propria ta fiinta si nimic mai mult. De exemplu, poti actiona cu integritate chiar si atunci cand nu esti ‘autentic’ cu propria ta fiinta, cand nu-ti accepti propriul statut, cand refuzi sa ai incredere in propriile forte. Poti actiona cu integritate fiindca esti constrans de contextul social ori de un sistem civil rigid (i.e., daca furi, ti se taie capul!)

Momentan ma opresc aici, dar promit sa revin cu niste remarci acide legate de firmele care pretind ca fac consultanta si audit pentru standarde de genul SA8000, AA1000, GRI3, ori viitorul ISO26000.

--
Articol publicat pe blogul lui Cristian Ducu: http://blog.cristian-ducu.ro/2010/01/15/gica-contra-si-etica-in-afaceri-in-romania/

Mitul unicitatii in managementul eticii

2010-01-02T11:31:00.003+02:00

Profesorul Muresan pledeaza pentru un model unic in managementul eticii (v. textul “Evolutie si progres in managementul eticii”, nepublicat, 2009), unul care sa fie dezvoltat de specialisti pornind de la constientizarea unor chestiuni elementare.

Prima chestiune este aceea ca evolutia managementului eticii, ca domeniu de investigatie, nu trebuie sa fie confundata cu evolutia situatiei morale dintr-o organizatie. De exemplu, una e sa vorbesti despre faptul ca managementul eticii intr-o organizatie trece prin niste etape — de la simpla conformitate cu o lege pana la modelul integrativ in care toate aspectele morale ale activitatilor organizatiei in cauza sunt gestionate integrat la nivel strategic si operational — si alta sa spui ca managementul eticii si conformitatii este o etapa in dezvoltarea unui domeniu academic (desi, cred eu, cei care afirma acest lucru nu prea inteleg despre ce este vorba in sintagma “managementul eticii si conformitatii” si nici care sunt realitatile organizationale).

A doua, care fundamenteaza teoretic demersul profesorului Muresan, tine de modul cum ne imaginam evolutia unui domeniu de investigatie. Iar profesorul Muresan combate ideea atat de larg raspandita printre autori foarte mari ca procesul evolutiv este unul linear. Dimpotriva, el crede ca procesul se aseamana mai degraba cu “arborele” evolutiei speciilor de la Darwin. Unele dezvoltari sunt paralele cu altele, unele sunt concurente intre ele, altele nu, iar unele dezvoltari sunt remodelari ale altor pattern-uri (la fel stau lucrurile si cu corporate social responsibility, Triple Bottom Line, corporate social performance, corporate citizenship etc.). Din acest motiv, Romania, spune profesorul Muresan, nu trebuie sa se suie in barca unui model sau altul, ci sa-si formeze propriul model, in functie de realitatile culturale si economice romanesti.

Totusi, unicitatea modelului este un mit. In primul rand fiindca nu avem de-a face cu o tabula rasa. Oricat ne-ar parea noua ca managementul eticii intra pe un taram virgin in Romania, lucrurile nu stau asa. Sunt multe organizatii, cele mai multe provenind din strainatate, care au un sistem intern de gestionare a aspectelor morale. Acest sistem poate functiona mai bine sau mai prost, dar asta tine de cum e conceput, nu de evolutia domeniului de investigatie. Pe de alta parte, exista destui romani, fie ei teoreticieni ori practicieni, care contribuie cu propria experienta in dezvoltarea acestui domeniu.

Modelul nu poate fi unic pentru Romania, ci, mai degraba, este unic pentru fiecare organizatie in parte, in functie de profilul ei. Romania nu mai este izolata de realitatile celorlalte state europene, la fel cum nu mai este izolata nici de institutiile si standardele economice internationale. Ca atare, unele elemente vor fi comune tuturor organizatiilor (cum ar fi training-urile de etica si modul cum trebuie sa fie integrate acestea cu celelalte instrumente de educare morala a angajatilor), altele vor fi deosebite (cum ar fi valorile si principiile ori tipul de cod de etica dezvoltat).

Sursa: Cristian Ducu's Blog

Conferinta Stephen Young – Facultatea de Istorie

2009-12-24T11:02:00.004+02:00

PENTRU O VREME VOI PRELUA ARTICOLELE PUBLICATE PE NOUL MEU BLOG ASTFEL INCAT CEI INTERESATI SA CITEASCA REFLECTIILE MELE SA POATA AJUNGE MAI USOR LA ELE. TOTUSI, VREAU SA REAMINTESC CA SURSA LOR ESTE: http://blog.cristian-ducu.ro/

------------------------------

Incepand de azi am sa comentez, mai mult sau mai putin, in functie de interesele mele si timpul pe care il am la dispozitie, diferite evenimente de business si academice la care voi participa. Iar in dimineata aceasta am fost la conferinta sustinuta de Stephen Young la Facultatea de Istorie.

De la bun inceput trebuie spus ca prezentarea a fost pentru studenti. Din acest motiv, nivelul a fost tinut foarte, foarte jos. De altfel, as putea spune ca viziunea expusa a fost ultra-simplificatoare. Dar nu asta ar fi hiba, caci oricum nu se dorea sa fie altceva decat o comunicare pentru niste masteranzi de la Litere.

Prima chestiune care mi s-a parut ciudata a fost aceea ca in deschidere s-a spus ca dezbaterea despre etica in afaceri incepe la noi de-abia de azi incolo, ca evenimentul de maine, Business Ethics 360, este primul eveniment de acest gen. Evident ca o astfel de afirmatie nu are acoperire in realitate. In primul rand, despre etica in afaceri se vorbeste de vreo 12 ani in Romania. Organizatorii evenimentului de maine nu au descoperit ceva nou ca sa-si atribuie acest statut de “initiatori”. Nici altcineva — asa cum se intampla cu o anumita doamna si CSR-ul — nu-si poate aroga acest drept. Iar argumentul este simplu: actualul curent nu a fost initiat nici de Bogdan Diaconu, chiar daca a publicat in “22″ ori in alte publicatii articole pe teme de etica in afaceri, nici de mine (cu Managementul Eticii si Conformitatii), nici de Valentin Muresan, atunci cand a initiat primele cursuri de filosofie morala de dupa 1990, la Facultatea de Filosofie ori cand a publicat prima carte si inca singura carte serioasa despre etica in organizatii (implicit in companii), ci de noi toti, cu fiecare lucru pe care l-am scris, cu fiecare discutie pe care am purtat-o.

In al doilea rand, in fiecare zi gasesc argumente noi care imi sustin parerea ca romanilor le lipseste spiritul dezbaterii. Nu suntem in stare sa dialogam, sa ne construim discursuri pro si contra bazate pe argumente pe care apoi sa le angajam in turniruri ideatice. Nu avem capacitatea de a vedea dincolo de tonul unei intrebari, de cuvintele in care sunt imbracate argumentele opozantilor. Iar cand nu ne convine, acuzam partea adversa de atacuri la persoana, de lipsa de fair-play, de incoerenta ori stupiditate. Luam comentariile specialistilor drept aroganta iar opiniile oamenilor de rand drept afirmatii pline de talc. Ne place mai mult metafora decat analiza si refuzam cu toata fiinta constructiile teoretice de parca practica nu ar trebui sa aiba nimic de-a face cu teoria. Iar de cele mai multe ori avem impresia ca suntem pastratorii tolbei cu adevaruri eterne.

Trecand la continutul prezentarii, cred ca Young a pus prea mult accentul pe comunicare ca mijloc de a construi increderea intr-o companie. El spune ca noi construim relatii cu ajutorul comunicarii (comunicarii verbale, in special), iar increderea in organizatii o putem dezvolta doar daca acele organizatii isi gestioneaza bine relatiile cu stakeholderii. Dar, daca este sa consideram companiile drept “agenti morali” (in terminologia clasica, ‘moral agents’), atunci ne intereseaza mai mult actiunile acelor companii. De exemplu, degeaba comunica o companie precum Strbks ca ii pasa de mediu si de angajati, si de clienti, daca maine se descopera ca procesele implicate in administrarea barurilor includeau un flux continuu de apa (apa care se risipea pentru ca nu existau cesti de spalat, de exemplu) ori ca angajatii respectivei companii nu respectau reteta pentru briosele cu cacao. Cu alte cuvinte, eu consider ca intre comunicare si actiunile unei companii trebuie sa existe corespondenta. Insasi comunicare lipsita de suport in actiunile unei companii este neetica. Ca atare, comunicarea nu e decat un instrument, iar increderea se bazeaza nu doar pe comunicare, ci mai ales pe actiuniile organizatiei si membrilor care o compun.

In cadrul aceleasi prezentari, Young mentioneaza ideea ca etica in afaceri “is very American”, in timp ce CSR este mai degraba europeana. Aceasta distinctie e prezenta si la alti autori, unii chiar foarte influenti, dar pentru cei care se pricep si au urmarit ce se intampla la nivel mondial ea nu se confirma. Exista o puternica scoala in Etica in afaceri si in Europa. De exemplu, la Rotterdam, unde Muel Kaptein si colegii sai au dezvoltat mai multe instrumente pentru managementul eticii in organizatii, fie ele private ori publice. De asemenea, in SUA, multe companii investesc masiv in raportatea de CSR — sa ne gandim doar la Wallmart. Apoi, distinctia se refera la pozitionarea celor doua presupuse traditii, dar nu face nici o referire la curente similar ce pot fi intalnire in Orientul Mijlociu, Asia, America de Sud si Centrala, Africa ori Australia. Stiu, de exemplu, ca in Asia dezbaterile din jurul conceptului de responsabilitate sociala corporativa sunt mult mai avansate decat cele din Europa. Exista un forum mult mai mare care promoveaza CSR-ul ca alternativa la modul clasic de a face afaceri fiindca firmele de acolo au nevoie de un “pasaport de buna purtare” ca sa poata penetra pietele vestice.

La finalul prezentarii l-am intrebat pe Stephen Young de care parte a baricadei se pozitioneaza in ‘conflictul’ dintre “vechea scoala”, care pune mare pret pe caracterul directorilor de companii si angajatilor, si noua tendinta, care doreste legiferarea multor norme de natura morala sau introducerea unor normele legale clare si transparente care sa dea seama de starea moralitatii unei organizatii. Raspunsul lui a fost destul de transant, si anume nu cred ca o pozitie radicala este benefica, fie ea de partea legiferarii morale sau de partea unei etici a virtutii. Avem nevoie de legiferare, spune, dar s-a observat ca rezultatele pozitive sunt cu mult mai mari daca formam caracterul indivizilor.

Sursa: http://blog.cristian-ducu.ro/2009/12/09/conferinta-stephen-young-facultatea-de-istorie/

Ai nostri sau ai lor?!

2009-08-17T19:21:00.004+03:00

Istoria recenta a presei romanesti ne-a demonstrat ca metehnele deprinse de unii jurnalisti inainte de 89 sunt greu de inlaturat. Executia publica, defaimarea construita pe presupuneri si insinuari ori calomnia mascata de vreun asa-zis tel nobil (azi, lupta anti-comunista; ieri, lupta anti-capitalista si anti-fascista), toate raman armele de baza din calimara jurnalistilor mai tineri sau mai batrani. Iar orice schimbare de politica editoriala atrage dupa sine radicalizari si mai fragrante, in care se impletesc veritabile rezolutii maniheiste de tipul noi-ei, buni-rai, interes public-grupuri de interes.

Va mai amintiti cum prin 2004 se invocau grave ingerinte ale patronatelor de la EVZ si Romania Libera in politica editoriala?! Va mai amintiti cum MP Bacanu arunca cu noroi in reprezentantul WAZ de la acea vreme sau in colegul de breasla care fusese angajat pentru a realiza o mai bună echipa redactionala?! (Desi, dupa cum s-a dovedit nu peste mult timp, discursul lui MPB nu avea decat un singur scop, si anume obtinerea unui pret mai bun pe pachetul de actiuni pe care il detinea el personal.) Aceleasi metode se aplica si acum, cand la Cotidianul se incearca un nou experiment editorial.

In aceste conditii, este imposibil sa nu te intrebi ce soarta va avea Romania de vreme ce nu se construieste un dialog serios in interior, ci, dimpotriva, este inveninata in mod sistematic opinia publica. Este imposibil, cred eu, sa nu te intrebi ce valori mai poti recunoaste in mediul academic sau in societate, in ansamblul ei, cand sunt pusi la zid cei care au curajul sa profeseze alte pareri decat cele impartasite de grupurile de forta. Despre moralitate, despre independenta si libertatea presei ori corectitudine profesionala nici nu mai poate fi vorba.

Iar aceasta perspectiva poate fi validata foarte usor, chiar si din pozitia celor mai putin atenti lectori ai presei locale si centrale, daca se are in vedere actualul conflict dintre Adrian-Paul Iliescu, mai noul pamfletar de la Cotidianul, si Ioan T. Morar si Vladimir Tismaneanu, mai vechii comentatori de la aceeasi institutie media.

Cei din urma, in lipsa unor argumente solide cu ajutorul carora sa raspunda la critica ascunsa sub haina unui pamflet, improasca nu doar cu noroi imaginea lui API (a se vedea cele doua comentarii scrise de ITM pe blogul personal - aici si aici). Desi recunosc ca nu sunt capabili sa judece valoarea specialistului API (Tismaneanu intr-un raspuns pe blog-ul lui ITM: "[Nu contest ca API este un filosof real. Nu este rolul sau chemarea mea sa ma amestec in acest gen de discutii. Deci, nu o voi face. [...] Ma stinghereste insa aplomblul lui API cand vine vorba de chestiuni legate de totalitarism, utopii revolutionare, istoria marxismului si mai ales discutia privind condamnarea comunismului. Nu este nici informat, nici de buna credinta."), ei pretind ca acesta nu este informat si nici de buna credinta. Oare filosoful din Tismaneanu sa nu aiba capacitatea de a recunoaste filosoful din API sau Tismaneanu se distanteaza de filosofie considerand ca, de vreme ce el este politolog specializat pe totalitarism, nici un filosof nu are cum sa fie informat suficient pentru a putea oferi contra-argumente la ideologia anti-comunista?! Ori scriitorul ITM sa nu fie capabil sa judece munca depusa de API in jurul scrierilor lui Wittgenstein si in jurul unor doctrine politice?!

Cel mai pervers argument este cel ascuns sub haina dizidentei: cu alte cuvinte, fiindca API nu a plecat din Romania pe vreme lui Ceausescu si nu si-a construit o cariera din recunoasterea ratacirilor din tinerete ori fiindca nu si-a pus cenusa in cap dupa Revolutie condamnand habotnic comunismul, el poate fi catalogat drept un sustinator fervent al dictatorului. Iar argumentul acesta este tesut cu ochiuri mici, din insinuari privind trecutul de purtator de drapel al comunismului si din presupuse colaborari incriminante cu regimul ceausist. De exemplu, ITM scrie: "Activistul cu ochi albaştri, Adrian Paul Iliescu, a acţionat ca responsabil cu un cerc de ateism ştiinţific la Casa Studneţilor Grigore Preoteasa din Bucureşti, pe la jumătatea anilor 80. [...] Trecea, cu basca în mînă, pe la Viaţa studenţească unde îşi lăsa, din proprie iniţiativă, pupăturile în curul tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Eu nu umblu cu foarfeca prin ziare, dar ar trebui să vedeţi faţa hidoasă a activismului voluntar, gen Adrian Paul Iliescu."

Sau VT, pe propriul sau blog: "Cum spuneam, prof. API, i-a atacat continuu pe Horia Patapievici, pe Traian Ungureanu, Mircea Mihaies, pe Gabriel Liiceanu, pe mine si alti colegi mai tineri, fiind unul dintre admiratorii filosofului marxist impenitent Ion Ianosi. Nu e grav, e dreptul lui, dar ramane faptul ca in trei decenii, sa zicem, prof API a fost asiduu ceausist, expert in “ateism stiintific” (deci nu marxist critic, nu neo-marxist), apoi filosof analitic, apoi conservator, apoi, de passage, un pic liberal, iar acum a devenit un campion al Noii-Vechii Stangi…".

Asa cum lesne se poate observa, nu avem de-a face cu o dezbatere de idei, ci cu o punere la zid a celor care-si permit luxul de a gandi cu propriul cap si de a recunoaste reteta practicata de actualii ideologi ai anti-comunismului.

Cod de etica / integritate / management

2009-08-13T13:09:00.003+03:00

Reiau o discutie de pe un grup Linkedin.com in ideea in care ar putea sa foloseasca si altora.

----
Q: Viorel Panaite (Human Invest)

Ar merita transformat managementul intr-o profesie?
... si practicat sub un cod de etica si integritate, asa cum este cazul avocatilor sau medicilor?

----
A: Cristian Ducu (Smart Solutions & Support, Romania)

@ Viorel
Momentan, ma rezum la a face un comentariu critic (acid) la ceea ce ai scris mai sus:
<<... si practicat sub un cod de etica si integritate, asa cum este cazul avocatilor sau medicilor? >>

Cred ca faci o grava confuzie: si anume desparti etica de integritate, desi integritatea reprezinta o valoare morala (etica). Cu alte cuvinte, "cod de etica si integritate" nu este corect (este vorba de o exprimare pleonastica).

In al doilea rand, existenta unui cod de etica (altii il numesc cod de conduita/Code of Conduct) nu aduce o mai buna reglementare pentru profesia de "manager". Motivul este lesne de inteles: aderarea la un cod de etica este voluntara, iar singurele sanctiuni morale care pot fi impuse sunt blamul si mustrarile de constiinta. Nu poti transforma niste norme morale in sanctiuni legale decat daca acele norme morale se regasesc in norme legale.

In al treilea rand, cred ca vei avea mari probleme in a delimita profesia de "manager". Ce este un manager? Un individ care conduce o organizatie, fie ea publica sau privata? Sau un individ care are anumite competente si conduce o organizatie? Atunci care sunt acele competente specifice pe care le putem considera suficiente pentru a delimita intre un manager si un non-manager?!

@ Ioana,
Intr-adevar, efectele unui cod de etica sau cod de conduita nu garanteaza si respectarea lor. Cu toate acestea, rolul unui cod de etica nu trebuie sa fie doar cel de criteriu al corectitudinii (morale, profesionale) unei actiuni, ci, poate mult mai important, de formare a celor care subscriu la el. Cu alte cuvinte, rolul unui cod de etica trebuie sa-i invete pe indivizi cum sa actioneze intr-un anumit spirit, sa le formeze caracterul.

Caracterul nu este innascut, ci este format in familie, in societate, in biblioteca, la televizor, la munca, la strand etc.

@ managementul e profesie
Nu cred ca managementul este profesie, ci este o functie. In sensul unei profesii ar trebui sa existe un cadru de KS (cunostinte si competente) care sa statuteze profesia de manager. Nu avem asa ceva. Nu-mi aduc aminte ca in COR sa existe profesia de manager. Dar exista profesia de frizer, de profesor in invatamantul preuniversitar, de strungar etc.

Cristian Ducu
http://www.cristian-ducu.ro/

Bucharest Conference in Applied Ethics '09 [CFP]

2009-07-30T08:44:00.006+03:00

BUCHAREST CONFERENCE IN APPLIED ETHICS '09
"Ethics Committees and Other Ethical Tools"
Faculty of Philosophy, University of Bucharest
October 30-31, 2009

We are delighted to invite you at the 2nd edition of the BUCHAREST CONFERENCE IN APPLIED ETHICS, 2009. The event will be hosted by the Faculty of Bucharest, University of Bucharest, during October 30-31, 2009.

The BCAE has been developed as a debate platform, where theorists and practicians meet together and discuss the most important topics in the fields of Applied Ethics. The main aim of these conferences is the advancement of significant solutions for the real world.

This year topic, "Ethics Committees and Other Ethical Tools", reflects the growing interest in institutionalizing ethics. And though there has been some discussions on the role of ethics committees or on the function of some other ethical tools (especially, ethics training and social audit) -- mainly in the form of academic papers --, we consider that the debate is insufficient and too localized. In practice, the theoretical developments are rarely taken into consideration (e.g., in Southern and Eastern Europe, ethics committees function as 'intuitive' bodies, where decision is influenced more by its members' biases, while the Northern European pattern depends heavily on procedures).

Our aim is to bring into light those aspects that can make the ethics tools really work. The ethics committees and the codes of ethics are not individual tools; so we hope to see them working together in integrated ethics (and compliance) frameworks or management systems.

The conference organizers are looking for papers that consider either the integrative model or individual tools. The later approach may discuss topics such as:

* the ethics committees and their role in developing effective policies;
* codes of ethics: typology, role, structure;
* ethics (and compliance) trainings;
* ethics audit, social audit, CSR reporting;
* ethics (and compliance) policies;
* awareness programs;
* other ethical tools.

Early submissions are highly encouraged. This way, the prospective participants may receive the acceptance letters faster.

Prospective participants must send final papers to the conference organizers by September 10, 2009. All papers will circulate before conference and will be temporarily published on the official website. After the conference, the papers will be published in the BCAE Proceedings.

Official language is English, but there will be a Romanian speaking panel.

All papers must observe the editorial guidelines and must be prepared for blind-review (one Word file containing the title, author's name, and an English 200-words abstract + a separate Word file containing the title, the abstract and the paper).

There is no participation fee.

For general inquiries, all correspondence should be sent to:
bcae /AT/ bcae / DOT/ ro.

The BCAE official website: www.bcae.ro

Cartel si hotie romaneasca

2009-06-25T11:47:00.008+03:00

Dupa ce la finele lui 2008 Consiliul Concurentei pornea intr-o noua ancheta privind acuzatia de intelegere de tip cartel adusa bancilor ce activeaza in Romania, astazi a fost anuntata de catre aceeasi institutie amendarea a 32 de agenti economici care presteaza servicii de scolarizare auto cu suma de 1,5 milioane RON pentru activitati similare.

Consiliul Concurentei a purces la amendarea respectivelor firme deoarece a reusit sa stabileasca faptul ca acestea au avut o intelegere de marire a tarifelor de scolarizare pentru categoria B pana la plafonul minim de 800 RON. In felul acesta, sustine Consiliul Concurentei, s-au incalcat prevederile Legii Concurentei prin restrictionarea concurentei si prin marirea artificiala a preturilor pe piata.

Numai ca firul evenimentelor nu se termina aici. Ieri, intr-o conferinta de presa mediatizata la toate buletinele de stiri, asociatia firmelor care desfasoara astfel de activitati de scolarizare au inceput sa faca presiuni asupra instructorilor independenti. Cu alte cuvinte, daca marirea tarifului de scolarizare nu este suficienta, acum ei incearca si eliminarea acelora care doresc sa desfasoara meseria libera de instructor auto. Conform dorintei lor, doar cei care au lucrat cel putin 3 (trei) ani intr-o scoala auto vor putea sa obtina dreptul de libera practica. Numai ca o astfel de masura este la fel de anti-concurentiala ca si cea deja amendata de Consiliul Concurentei.

Justificarea invocata de reprezentantii scolilor auto in conferinta de presa de ieri a fost aceea ca exista unii instructori independentei care au scolarizat mai mult decat ar putea fizic sa o faca intr-un an de zile. Cu alte cuvinte, reprezentantii scolilor auto considera ca toti instructorii independenti sunt de fapt potentiali infractori fiindca exista cel putin un caz identificat de ei in care un instructor auto independent a incalcat legea. Insa acesta este un sofism si nu un argument valid/valabil pentru a elimina concurenta de pe piata serviciilor de scolarizare auto.

Evident ca, in bunul spirit al incompetentei ce domneste in institutiile statului, acestei cereri ilegale (ilegale conform Legii Concurentei) i s-a dat curs printr-un ordin emis de RAR. Drept urmare, instructorii auto independenti (al caror numar este de circa 4000) au protestat astazi in capitala.

Actiunile descrise anterior sunt similare cu altele, chiar si din domenii reglementate. Cel mai bun exemplu este cel al taximetriei. Actiuni similare se intampla si acolo, desi cu totii ne facem ca nu vedem. Sau sa ne gandim un pic la domeniul traducerilor, unde o asociatie care pretinde ca reprezinta drepturile tuturor traducatorilor autorizati isi permite sa ceara controlarea firmele de traduceri pe motiv ca acestea nu au proprietar un traducator autorizat. Conform argumentelor invocate de sustinatorii acestei asociatii, caci nici o pasare nu canta niciodata singura, firmele de traducere incalca legea de nenumarate ori pentru ca ii platesc cu prea putini bani pe traducatori sau ca ii tepuiesc.

Insa, ca si in situatia amintita mai sus, faptul ca o firma de traduceri procedeaza in acest mod nu inseamna ca toate firmele procedeaza la fel. Iar dorinta ca firmele de traduceri sa aiba doar proprietari traducatori autorizati de Ministerul de Justitie sau de Ministerul Culturii este o aberatie ce incalca drepturile la libera asociere a indivizilor si la accesul liber pe piata al agentilor economici.

Pe acelasi principiu, am putea sa le interzicem si celor care nu sunt doctori stomatologi sa nu-si deschida cabinete de stomatologie in care sa lucreze doctori stomatologi. Sau cum a facut Ministerul Sanatatii acum cu eliminarea managerilor de spitale care nu sunt, cumulativ, doctori si cadre universitare. Cu alte cuvinte, pentru a conduce un spital sau un cabinet medical ai nevoie de competente de a lucra pe cord deschis sau de a curata un dinte cariat, si nu de competente manageriale si cunostinte economice.

Doua erori grave

2009-06-18T10:52:00.005+03:00

Am auzit din ce in ce mai mult in ultima perioada urmatoarea afirmatie: "Etica si morala in afaceri" (similar, "principii etice si morale"). Aceasta conjugare a termenilor "etica" si "morala" tradeaza incompetenta respectivilor vorbitori. Foarte simplu.

Cel putin in acest context, cele doua cuvinte sunt sinonime. Etica si morala sunt acelasi lucru, si se refera la acel complex de deprinderi si norme de comportament, de valori si credinte cu privire la ce este si ce nu este moralmente corect. Pe de alta parte, nu cred ca ar trebui sa se confunde acest context particular cu acela in care vorbim pe de o parte despre morala - in sensul tocmai mentionat -, iar pe de alta parte despre etici, adica acele teorii care incearca sa explice sau sa ofere un temei normativ pentru comportamentul moral al indivizilor. Teoriile, la randul lor, le vom numi "teorii etice" sau "teorii morale" (expresii sinonime). La fel si in cazul "principiilor morale" (care pot fi numite si "principii etice").

In al doilea rand, acesti asa-zisi "profesionisti" pretind ca etica, ca domeniu de investigatie, este pentru mediul academic, pentru cei care rontaie intr-un turn de fildes o problema pana nu mai ramane nimic din ea. In schimb, spun ei, "responsabilitatea sociala corporativa" este o chestiune practica si se refera la modul cum o companie isi gestioneaza impactul asupra mediului, asupra comunitatii si propriilor angajati, sau la activitatile filantropice si de PR. Chiar mai mult, respectivii pretind ca RSC-ul este un concept mai larg decat cel de "etica in afaceri" si ca atare RSC-ul este mai important decat managementul eticii in organizatii. Nimic mai fals. Le sugerez respectivelor persoane sa puna cat mai curand mana pe niste studii serioase.

Cand ne referim la RSC si la managementul de etica (si conformitate) nu suntem interesati de cine a fost primul, oul sau gaina, daca RSC-ul e anterior sau nu managementului eticii (desi aceste personaje ar fi surprinse sa vada ca RSC-ul nu e chiar anterior managementului eticii). Nu. Ceea ce dorim sa intelegem este aria de acoperire a fiecareia etichete. RSC nu e un concept mai larg decat cel de management al eticii (a nu se intelege "management etic", adica un management care actioneaza moralmente corect), ci dimpotriva. Faptul ca foarte multi autori (de fapt pseudo-autori) spun contrariul nu dovedeste decat proasta intelegere a acestui domeniu. Si nu ma feresc deloc sa spun ca autori precum Buchholtz, Carroll sau Koetler sunt pe langa subiect (pentru detalii, sunt dispus la dezbateri serioase).

Revenind, conceptul de responsabilitate este un concept cu cel putin doua fatete: responsabilitatea morala si responsabilitatea juridica. RSC-ul nu le poate cuprinde pe amandoua, caci atunci de ce mai vorbim despre conformitate (in special conformitatea cu legea si standardele profesionale). Faptul ca respect o lege nu inseamna in mod necesar ca sunt si o persoana morala, caci as putea, de exemplu, sa respect legea privind plata taxelor si impozitelor dar sa-mi insel partenerii si clienti.

Mai departe, RSC-ul vizeaza o mica parte din ceea ce presupune managementul eticii in organizatii. Codurile de etica, training-urile de etica, auditul de etica (si conformitate), consultanta etica si alte instrumente asemanatoare nu pot intra sub RSC fiindca RSC-ul nu stie cum sa structureze aceste lucruri. Strict vorbind, RSC-ul priveste doar impactul asupra comunitatii (si prin extensie -- nu cea a dezvoltarii durabile (sic!) -- asupra mediului). Etica si RSC-ul nu inseamna sa plantezi copaci si nici sa dai bani la un azil de batrani, nici macar sa-ti scoti proprii angajati la donat sange sau impartit pachetele cu mancare copiilor saraci. Aceste fapte sunt nobile in ele insele, dar motorul lor, motivatia, nu e data de un principiu sau de o valoare etica, ci de o conjunctura nefavorabila pe care dorim sa o corectam fiindca resimtim mila sau revolta pentru nedreptatile sociale existente.

RSC-ul nu inseamna sa verifici daca o organizatie respecta conditiile de munca ale ILO, fiindca acest lucru il acopera cu instrumente dezvoltate de-a lungul timpului managementul de etica si conformitate. In realitatea romaneasca sau de oriunde altundeva, RSC-ul nu stie sa distinga intre aspectele etice si cele de conformitate, intre decizii etice si decizii de business.

Impostura la Suceava

2009-05-24T12:28:00.004+03:00

In ultimii zece ani am auzit vorbindu-se de nenumarate ori despre impostura in mediul academic. Fie ca presa scotea la lumina vreun caz de plagiat, fie ca vreun coleg imi povestea despre "profesorul universitar" X, care ajunsese in pozitia respectiva fara publicatii ori cercetari serioase, de fiecare data ma uimea tupeul acestor indivizi.

La fel s-a intamplat si de data aceasta, cand, printr-o coincidenta stranie, aflu dintr-un mesaj transmis pe grupul de discutii al 'viitoarei' Societati Romane de Filosofie (inca se gaseste in stadiul de proiect) ca la Universitatea "Stefan cel Mare" din Suceava a fost pornit un program de master intitulat "Etica organizationala si audit etic".

Cunoscand toti specialistii din Romania care lucreaza mai mult sau mai putin pe audit etic si "etica organizationala", evident ca am fost interesat sa vad care dintre ei a venit cu ideea respectiva. Surprindere mare, dintre cei cu care am vorbit, nici unul nu aflase de acest master sau nu auzise de persoanele care formeaza catedra coordonatoare.

De altfel, site-ul catedrei nu contine prea multe informatii despre programa si modul de desfasurare a masterului cu pricina. Titlul e suficient de atragator pentru cei din mediul de afaceri, dar programul ca atare nu este facut de specialisti, ci de indivizi care spera sa salveze Catedra de Filosofie printr-un artificiu, dupa cum declara cineva de acolo pe mailing list-ul anterior mentionat:

Ca exemplu, la Suceava, in incercarea de a salva Catedra de Filosofie, Stiinte Sociale si Politice si specializarile pe care le gestionam, am creat doua programe masterale (Bologna) care i-au iritat pe colegii de la Stiinte Economice si Administrative: "Etica organizationala si audit etic" si "Consiliere si administrare resurse umane". Ei au motivat ca "managementul resurselor umane" si "auditul etic" sunt un fel de drepturi mostenite.

CSR Training / Training RSC

2009-05-15T10:15:00.006+03:00

Smart Solutions & Support, Romania, a inceput inscrierile pentru programul de training CSR Workshops '09, dedicat celor interesati de CSR (responsabilitate sociala corporativa). Toti cei care se vor inscrie in luna mai vor beneficia de o reducere de 50% din pretul de catalog pentru seriile din Bucuresti. Intra pe site-ul programului CSR Workshops '09 si afla mai multe detalii.

Smart Solutions & Support, Romania, has begun the registration process for the CSR Workshops '09. This program is dedicated to all those interested in CSR (corporate social responsibility). Those registring for the training in May 2009 will benefit of a 50% discount from the catalog price for the training series taking place in Bucharest, Romania. Visit now the official website of CSR Workshops '09 and learn more about them.

Site-ul oficial / Official website: http://csr-workshops.omnitraining.ro/

Regandind locul responsabilitatii sociale corporative in arhitectura organizatiilor

2009-05-15T09:57:00.007+03:00

Am pus pe contul meu de pe www.academia.edu articolul predat pentru volumul conferintei despre "CSR si Dezvoltare sustenabila" de la SNSPA. Astept comentarii si sugestii legate de argumentul articolului pe adresa mea de e-mail sau in spatiul dedicat comentariilor la acest post.

Articolul il gasiti aici: http://unibuc.academia.edu/CristianDucu/Papers/93317/-Jos-cu-RSC-ul--Sus-Etica-in-afaceri-----Regandind-locul-RSC-ului-in-arhitectura-organizatiilor

Pentru a veni in intampinara unei atitudini care-mi displace profund, reiau aici o nota de subsol din articol:

Cred că pretenţia unor “practicieni”, care neagă rolul teoriei în practică, de a-i lăsa pe ei să se ocupe de configurarea unor instrumente de management a responsabilităţii organizaţiilor, în timp ce teoreticienii ar trebui să se retragă în mediul lor septic din spaţiul academic, este nu doar naivă, ci de-a dreptul ilogică. Ea reflectă ideea tot mai răspândită printre practicieni, şi poate în mod special printre practicienii din România, că nu este nevoie de o pregătire sistematică în domeniul eticii în afaceri, ci de experienţă (e.g., experienţă de viaţă, experienţă în organizaţia respectivă, experienţă câştigată pe parcurs în domeniul respectiv), căci, nu-i aşa!, etica este o chestiune de simţ moral comun. Opus acestei pretenţii, colaborările dintre teoreticieni şi practicieni profesionişti se dovedesc mult mai performante pentru că teoria şi practica nu sunt doi poli diferiţi, care se resping, ci doi poli care se susţin reciproc precum polii magnetici.

---
Sa nu uit, incepand cu luna mai am mutat site-ul personal de pe www.hybris.ro -- care va fi reconfigurat in august 2009 pentru a indeplini menirea sa initiala -- pe www.cristian-ducu.ro. Momentan, site-ul este inca in faza de "santier", dar sper sa fie gata pana la finele lui mai. Va invit sa-l vizitati si sa-mi spuneti parerea voastra.

Consultanta de CSR in Romania: de cine sa te feresti

2009-04-13T15:38:00.008+03:00

De vreo circa trei ani exista pe piata romaneasca de consultanta cativa indivizi si individe care pretind cu surle si trambite ca pot oferi servicii de consultanta de CSR si/sau etica in afaceri. Nu am sa le dau numele ca nu cumva sa iasa in felul acesta si mai in fata, dar am sa incep sa le dovedesc incompetenta/neprofesionalismul in speranta ca reprezentantii acelor companii care sunt interesate de astfel de servicii si care citesc intamplator acest blog se vor feri de ei. Demersul meu poate fi asemuit unui exercitiu de purificare, de eliminare a acelor elemente rele care afecteaza "sanatatea" unei profesii.

De exemplu, exista un astfel de individ care a publicat destul de mult pe CSR in Romania si care, cica, este consultant international. Intrebarea mea este cum de poate un astfel de "consultant international" sa nu stie cum arata un principiu moral sau o regula morala. "Guvernare corporativa" nu este un principiu moral si nici o regula morala, ci o sintagma care desemneaza fie un domeniu de investigatie (care se studiaza in universitati), fie un complex de procese, politici si practici care se refera la modul cum este condusa o companie.

O regula morala (cele pe care le gasim cu precadere intr-un cod de etica/de conduita) reprezinta o norma de comportament menita sa ghideze actiunile indivizilor dintr-o comunitate (in cazul nostru, din comunitatea pe care o formeaza membrii companiei X). Iar unei reguli morale ii poate fi atasata sau nu o sanctiune. Particularizat la contextul unei companii, o regula morala ar putea sa sune astfel: "In toate activitatile pe care le desfasoara in cadrul companiei si in afara ei, angajatii X nu vor oferi, promite, da sau primi mita."

Spre deosebire de o regula morala, un principiu nu este restrictionat la un context, ci din el derivam o regula morala. Principiile morale exprima valori ce circumscriu sfera moralitatii, si, dupa cum spune V. Muresan, ele sunt repere euristice si nu simple prescriptii de comportament. Exemple de principii morale gasim in Carta Drepturilor Omului sau in fostul Proiect de Tratat privind Constitutia Uniunii Europene (e.g., principiul demnitatii umane, principiul autonomiei, principiul precautiei, principiul binefacerii). Pe langa acestea, exista si principii secundare (nu in sensul millian, de secondary moral principles, adica reguli morale), pe care le restrangem la sfere mai mici ale moralitatii actiunilor umane (e.g., principiul consimtamantului informat). Daca ar fi sa bagam sub un principiu regula amintita anterior, atunci am putea spune ca principiul invocat este un principiu moral secundar, si anume cel al "corectitudinii in afaceri".

Acelasi lucru poate fi spus si despre "responsabilitatea sociala si managementul orientat catre grupurile cointeresate", despre "civismul (sic!) corporatist", precum si despre "dezvoltarea sustenabila". Acestea nu sunt principii etice, la fel cum nici ISO 9001 nu se refera la managementul etic, ci la calitatea proceselor de management.

Pentru a intelege la ce anume ma refer, redau aici doua segmente din raportul anual de CSR "varzuit" de respectivul "consultant international".

Etica, managementul si comerciantii romani

2009-04-09T13:57:00.005+03:00

Cei care au fost intr-o alta tara europeana in pragul sarbatorilor au putut observa scaderi de preturi importante la mai toate produsele specifice sezonului. De exemplu, inainte cu o saptamana de Sfintele Pasti, comerciantii din Italia ori Ungaria reduc preturile pentru carnea de miel, pentru sucuri, dar si pentru fructe, decoratiuni ori alte tampenii pe care un cumparator le-ar asocia respectivei ocazii. Reducerile nu sunt de ochii lumii, adica 2% sau 5%, ci ele pot merge chiar si pana la 25%. Mentalitatea din spatele acestui comportament economic este aceea ca e mai bine sa castigi bani de pe urma a 50 de clienti decat sa faci 10 cumparatori sa bage mana adanc in buzunar.

Spre deosebire de colegii lor europeni, comerciantii romani s-au obisnuit sa scumpeasca produsele in preajma sarbatorilor. Mentalitatea lor, general valabila, este ca oamenii vor fi nevoiti sa cumpere produsele respective caci altfel nu vor avea ce sa puna pe masa. Asadar, in loc sa luam 1kg de carne de miel cu, sa zicem, 12 RON, la fel ca acum doua saptamani, il vom cumpara cu 18 RON. Iar unii dintre comercianti, pentru a-si dovedi si mai mult calicia, vor spune ca fac reduceri de pret de la 18 RON la 16 RON, de parca ar face un favor clientilor.

Situatia actuala din Romania dovedeste cel putin trei lucruri: lipsa de maturitate comerciala a agentilor economici, lipsa de strategie in a-si administra afacerile si, nu in ultimul rand, o lipsa totala a oricaror repere morale in activitatile pe care le desfasoara. Iar in cele ce urmeaza o sa ma refer la fiecare parte, desi ele sunt strans legate.

Maturitatea comerciantului roman

Faptul ca un comerciant incearca sa obtina venituri mai mari intr-un termen scurt -- in loc sa-si fidelizeze clientii si sa-i atraga in permanenta prin calitatea produselor si serviciilor si preturi speciale -- arata ca respectivul individ nu prea stie ce inseamna a face comert. El nu a ajuns inca la momentul in care afacerea sa se bazeaza pe cifre clare, pe previzionari in volumul de vanzari, pe tehnici de atragere si fidelizare a clientilor. Din acest motiv, comerciantul nostru se bazeaza mai degraba pe fler decat pe o idee de afaceri clara si pe un segment de piata bine definit. Asa se face si ca azi vinde cartofi, iar maine trece la fructe exotice, iar peste o saptamana se apuca sa vanda carne de miel ori branzeturi. El se schimba dupa cum crede ca se schimba piata, dupa cum "simte" clientii ca intra sau nu in magazin. Din acest punct de vedere, el nu va avea niciodata clienti fideli, ci numai clienti pasageri, atrasi de un banner in geam sau de o reclama dintr-un pliant.

Comerciantul roman nu are habar de ce inseamna marketarea unui produs ori de prezentarea lui in vitrina. De regula, el va ingramadi in aceleasi galantare ulei, faina, zahar, unt, sare de lamai si bauturi spirtoase. Va tine o vitrina frigorifica in care stau morman cinsprezece categorii de produse, cu preturi scrise cu marker-ul si vreo cinci fructe din plastic alaturi. El va matura si va spala podeaua in timp ce clientii ii intra si ies din magazin, cu lazile de paine neacoperite si nespalate de saptamani bune. Cand va cara marfa in magazin, o va face intotdeauna prin usa din fata si, mai ales, cu clientii in magazin. Daca indraznesti sa le atragi atentia sa nu mai sufle in punga de plastic ca sa se desfaca si sa ti-o umple cu biscuitii ceruti, se vor uita tamp la tine si chiar vor refuza sa te mai serveasca. Manusile de plastic folosite pentru a manevra produsele (atunci cand are astfel de manusi), le va schimba numai daca se vor dezintegra suficient de mult incat sa se murdareasca pe maini.

Strategia comerciantului roman

Meteahna generala a turismului romanesc a fost intotdeauna aceea ca a incercat sa supravietuiasca pe tot parcursul anului din veniturile obtinute in 3, 4 luni de sezon. La fel si comerciantul roman: el incearca sa supravietuiasca sau sa se imbogateasca de pe o zi pe alta. Daca duminica aceasta este Pastele, atunci el vede in asta o oportunitate de a creste nivelul incasarilor. Si cum face acest lucru? Pai, prin marirea pretului la bunurile ce au legatura cu Pastele.

Comerciantului roman ii lipseste o strategie pe termen lung, una care sa-i asigure o crestere proportionala si durabila a profitului. Una care sa-l fereasca de undele de soc de pe segmentul de piata pe care se afla. Fiind foarte putin antrenat in management, el apeleaza la flerul de care aminteam anterior. Orice strategie ii este straina ori ii produce urticarie mentala. Reactia lui la ideea de plan de afaceri poate fi asemanata copilului care refuza sa mearga la scoala pentru a sta acasa ca sa se joace pe calculator. El nu intelege ca educatia pe care o obtine la scoala face parte dintr-un plan de dezvoltare personala pus la cale de societatea in care traieste, un plan nu pe 2-5 ani, ci pentru intreaga lui viata. La fel si comerciantul care refuza planul de afaceri pentru ca "stie el mai bine ce vrea clientul de la taraba sau de la casa de marcat". Planul de afaceri nu i-ar mai permite sa faca jonglerii comerciale si financiare.

Etica in afaceri

De fapt, aceasta este si miza acestui stil de a face comert: comerciantul roman va putea specula de la o zi la alta pe seama clientilor sai. Lui nu-i pasa daca un client le plateste astazi 15 de Ron pentru un kilogram de branza si maine doar 13 Ron, pentru ca el isi va fi atins scopul: sa bage AZI in buzunar 15 Ron. Maine mai vedem cum stau lucrurile.

Minciuna ca a crescut pretul la producator este cea mai des uzitata cand vine vorba de scumpiri; alaturi de aceea ca au screscut costurile de transport. In acest fel, comerciantul roman transfera responsabilitatea pe umerii producatorului sau pe umerii unei instante impersonale pe care nu o poate trage nimeni de urechi, i.e., piata libera (care fixeaza pretul la carburanti, la forta de munca ori autovehicule).

Pe de alta parte, aceste cresteri si scaderi de preturi ascund si un alt comportament, unul nu doar imoral, ci si ilegal: veniturile neinregistrate. Azi vand carnea de miel cu 18 Ron, dar intrarile mele arata ca am luat-o de la producator cu 8 Ron/kg si o vand cu 13 Ron. Diferenta de 5 Ron nu apare in contabilitate, iar comerciantul nostru obtine un venit la care nu se aplica nici un impozit.

O precizare

Problema semnalata de mine nu tine de educarea clientului, ci de educarea comerciantului. Iar aceasta educatie nu se poate realiza prin eforturile ong-ului X sau firmei Y, ci ea se obtine pe parcursul unor ani in care presiunile de ordin juridic, economic si concurential "disciplineaza" comerciantul. Cine spune ca poate veni firma X sa-i inveti pe oameni sa nu mai cumpere bunuri scumpe inainte de sarbatori sau pe clientii bancilor sa mai ia credite de consum cand ei nu au din ce manca, este fie naiv, fie rau intentionat. Nu poti educa o masa mare de oameni punandu-le in banci ori in hipermarket-uri pliante despre creditarea responsabila ori consumul inteligent. Sau folosindu-te de reclama tv ori stradala. Cetateanul tintit de astfel de proiecte de "educare" a comportamentului economic nu percuteaza la asemenea instrumente. Foamea lui, grandomania lui, ori prostia lui, sunt mult mai mari decat inteligenta. Singura modalitate de a produce o schimbare e sa lucrezi cu comerciantii si bancile, nu cu clientii lor. Sau poate, in acelasi timp, si cu comerciantii si cu clientii.

In lipsa competentei si moralitatii ... impozit forfetar

2009-04-01T10:12:00.007+03:00

1. Inca de la instalare, actualul guvern a incercat sa ascunda propria incompetenta de a sustine dezvoltarea economica la nivel national prin masuri menite, cica, sa-i protejeze pe cetateni. Dincolo de perversitatea argumentului, masurile adoptate deja sau aflate in curs de adoptare nu fac altceva decat sa puna la pamant o economie care, timid si cu multe poticniri, incepuse sa se miste in ultimii sase, sapte ani.

Dar cum nu era suficient ca ne aflam intr-un context international nu tocmai propice afacerilor, guvernul Romaniei a considerat oportun sa promoveze ideea impozitului forfetar pentru toate firmele inscrise in Registrul Comertului, indiferent daca au sau nu profit. Unul dintre motivele pe care actualii guvernanti l-au invocat a fost acela ca firmele care inregistreaza zero profit sau chiar functioneaza pe minus ascund de fapt profiturile prin tot felul de inginerii financiare. Dupa cum titra un cotidian central: "Pogea banuieste ca 80% dintre societati se eschiveaza de la plata datoriilor". Dar banuielile nu sunt o dovada, la fel cum si eu ii banuiesc pe Pogea, Basescu, Popoviciu, Videanu si altii de afaceri ilegale, dar nu le pot dovedi. Ce ma diferentiaza pe mine de Pogea?! faptul ca eu nu pot sa promovez in guvern masuri de modificare a sistemului fiscal.

2. Asa cum au observat unii jurnalisti, Romania incearca sa introduca o masura pe care alte tari, cum ar fi Franta, le elimina din sistemul fiscal propriu pe motiv ca nu pot incuraja economia nationala. Pe de alta parte, introducerea impozitului forfetar, indiferent daca valoarea lui este de 1$ sau de 1300 de Euro, este o modalitate legala de a baga mana hoteste in buzunarul firmelor.

Ne iluzionam ca un guvern exista nu pentru ca el a hotarat sa existe, ci fiindca vointa cetatenilor votanti au trimis in parlament niste oameni care sa-i reprezinte, iar acestia au votat o echipa care sa se ocupe efectiv de conducerea treburilor comunitatii. Numai ca aceasta echipa isi serveste propriile interese, care nu au nimic de-a face cu interesul comunitatii.

Impozitul forfetar, oriunde s-ar aplica el intr-un mod nediscriminatoriu (* in Franta el era gandit tocmai pentru a face diferenta intre firmele mici si cele mari), nu face altceva decat sa incalce dreptul de proprietate al oamenilor de afaceri asupra capitalului financiar al firmelor acestora. Faptul ca eu produc cuie sau mese din plastic si obtin o suma de bani, ma indreptateste sa-mi acopar mai intai cheltuielile de productie si de administrare a afacerii inainte de a da statului impozit. Veniturile pe care le incasez sunt tot proprietatea mea, iar guvernul nu are nici un drept sa-mi ceara un impozit care nu poate fi justificat printr-un plus valoare pe care l-ar genera. De fapt, avem de-a face cu o taxa de protectie ce serveste doar pentru accesul produsului sau serviciului meu pe piata comunitatii al carei membru sunt si din interiorul careia eu, prin vot, i-am delegat pe actualii guvernanti.

In fine, daca impozitul cerut de stat si pe care ingadui sa-l dau statului contra unor servicii (securitate sociala, protectia mediului, administrarea sistemului public etc.) s-a marit prea mult, eu pot decide fie sa inchid afacerea, fie sa o mut in alta tara. Iar la ora actuala este mai convenabil sa-ti deschizi o firma in Bulgaria sau Ungaria decat in Romania.

3. Dupa cum foarte usor se poate observa, o astfel de situatie nu poate fi regula intr-un sistem economic ultra-reglementat ca in cazul celui romanesc. Ingineriile financiare nu le poti face usor, iar ca sa le faci ai nevoie de alti bani ca sa investesti in contabili buni, in operatiuni si alte firme. Numai ca un IMM nu va putea sa-si permita niciodata acest lucru fiindca nu are capacitatea financiara de a o face. Asadar, impotriva cui este indreptata masura? Pai, evident, impotriva acestor IMM-uri.

Marii "afaceristi" ai Romaniei vor continua sa faca inginerii financiare fiindca pentru ei 1300 de Euro sau 130.000 de Euro au aceeasi valoare. Dar daca vor scapa de concurenta micilor jucatori, atunci vor putea sa faca afaceri si mai usor. Nu vor mai fi stanjeniti, la licitatii publice, de firme care-si desfasoara activitatea intr-un apartament sau intr-un depozit. In plus, vor putea dispune in mod gratuit de capitalul de cunoastere si experienta al celor care nu vor mai putea sa intre singuri pe piata, pe propriile picioare. Iar la final, acesti "afaceristi" vor putea sa impuna ei pretul, conditiile contractuale si termenele de finalizare.

Conferinta RSC la Bucuresti

2009-04-01T09:50:00.004+03:00

"Responsabilitatea sociala corporativa si dezvoltarea durabila"
10 Aprilie 2009, SNSPA, Facultatea de Comunicare si Relatii Publice

Redau aici programul asa cum l-am primit in urma cu cateva zile. Eu voi vorbi despre mitul responsabilitatii sociale corporative si despre forma operationalizata a eticii in afaceri, si anume Etica si Conformitatea.

-----------------------------------------------------
PROGRAM
10 aprilie 2009, orele 9.30-19.30
Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative,
Str. Povernei, nr. 6-8, Sectorul 1, Bucureşti

09.30-10.00 – Primirea participanţilor

10.00-10.30, Sala 112
Deschiderea conferinţei (prezident: prof. univ. dr. Paul Dobrescu)

Cuvânt de deschidere: prof. univ. dr. Paul Dobrescu, Rectorul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative

Cuvântări ale invitaţilor speciali

10.30–11.15, Sala 112
Sesiune plenară (moderator: conf. univ. dr. Remus Pricopie)

1. „Tranformarea politicilor de responsabilitate socială corporativă în pârghii ale dezvoltării durabile a României”, conf. univ. dr. Dumitru Borţun, directorul Grantului RSC.DDR.2010 – Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Bucureşti

2. „De ce este necesară o organizaţie precum Centrul pentru Cetăţenie Corporatistă din România (Centre for Corporate Citizenship Romania - CCCRo)?”, John J. Aston, BE, MSc, DIC, MICE, EurIng. – AstonEco Management / România

3. „The state of CSR in Eastern Europe – the findings of the first baseline study in the region”, Robert Braun, PhD – Universitatea Corvinus din Budapesta / Ungaria; Mark Line - Managing Director, csrnetwork / Marea Britanie; Rita Lukács – Institutul pentru Media şi Marketing din Budapesta / Ungaria; László Radácsi, PhD – Managing Director, B&P CSR Management / Ungaria

11.15–11.30 – Coffee break, Holul central (parter)

11.30–15.00, Sala 112 – Secţiunea 1
Abordări teoretice ale RSC (moderator: conf. univ. dr. Dumitru Borţun)

1. „Surse de întemeiere ale responsabilităţii sociale corporative”, prof. univ. dr. Adian-Paul Iliescu – Universitatea Bucureşti

2. „Responsabilitatea socială: repere şi instrumente”, Bogdan Diaconu, PhD, Senior CSR Consultant – Responsible Management Romania

5. „Europenizarea responsabilităţii sociale corporative într-o societate a modernităţii tendenţiale”, prof. univ. dr. Constantin Schifirneţ – SNSPA

6. „Principiul corporatismului şi noile caracteristici ale sistemului instituţional în România”, dr. Oscar Hoffman, dr. Ion Glodeanu – Institutul de Sociologie al Academiei Române

7. „Cadrul juridic al responsabilităţii sociale corporative”, asist. univ. drd. Laura Mureşan, drd. Cristian Poţincu – Universitatea „Transilvania”, Braşov

3. „SIVECO Romania a îmbogăţit conceptul de responsabilitate socială”, Anca Crahmaliuc, MBA, Marketing & Communication Manager – SIVECO Romania; Georgiana Capuerde, Corporate Communication Manager – SIVECO Romania

8. „Comportamentul economic şi mitul responsabilităţii”, prof. univ. dr. Vasile Macoviciuc – Academia de Studii Economice din Bucureşti

9. „Managementul eticii în companii – între realitate şi speranţă”, prof. univ. dr. Valentin Mureşan – Universitatea Bucureşti

10. “Jos cu RSC-ul! Sus Etica în afaceri! Regândind locul RSC în arhitectura organizaţiilor”, drd. Cristian Ducu – Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea Bucureşti

11. „Limite etice privind responsabilitatea socială corporativă”, drd. Cristian Poţincu, asist. univ. drd. Laura Mureşan – Universitatea „Transilvania”, Braşov

12. „Contribuţiile corporative, joaca de-a filantropul altruist sau goana după câştiguri colaterale”, drd. Ana-Maria Petrache – Academia de Studii Economice din Bucureşti

13. „Organizaţia (locală, naţională, multinaţională) şi comunitatea locală - noduri ale aceleaşi reţele sociale şi profesionale”, drd. Andra-Dina Pană – SNSPA

14. „Corporaţia – de la raţionalitatea socială la raţionalitatea economică”, lector univ. dr. Eugenia Udangiu – Universitatea din Craiova

15. „Eficacitatea deciziei manageriale şi aplicarea politicilor de RSC în organizaţiile performante”, prof. univ. dr. Alina Bârgăoanu, lector. univ. drd. Sergiu STAN – SNSPA

16. „Responsabilitatea socială – dimensiune obligatorie pentru marketingul organizaţiilor româneşti”, conf. univ. dr. Călin Vegheş – Academia de Studii Economice din Bucureşti
4. „CSR în criză. Factorul HR”, Aurelia Dinu, Independent Public Relations Advisor

17. „Comportament prosocial şi responsabilitate socială corporativă. Rolul emoţiilor în situaţii de interdependenţă de tip RSC”, lector univ. dr. Loredana Ivan – SNSPA

11.30–15.00, Sala 111 – Secţiunea 2
Campanii de RSC în România (moderator: conf. univ. dr. Mihaela Ionescu)

1. „Campania Tu ştii ce mai face copilul tău?” (Premiul EMMY 2008), Maria Apostol, PR Director – PRO TV; Cristina Vulpe, Director – Fundaţia PRO

2. „Direcţii globale în responsabilitatea corporatistă. Studiu de caz: RBS Romania”, Georgeta Bora, Sustainable Development Coordinator – RBS Bank (Romania)

3. „Programul de conştientizare etică. Studiu de caz: o companie de panificaţie”, Liviu Răducan, Chief ethics & Compliance Officer – NCH Advisors Romania

4. „Editurile, statul şi companiile multinaţionale. Cine câştigă din RSC?”, Alina Dolea, PR Manager – Editura Curtea Veche

5. „Ghidul RSC pentru jurnalişti, un proiect de RSC”, Luminiţa Oprea, Strategyst - Saga Business & Community, membru în Comitetul de Conducere al Asociaţiei Române a Profesioniştilor în Relaţii Publice - ARRP

6. „Evaluarea impactului Planului de Comunicare pentru Programul Operaţional Regional în Regiunea Nord-Est”, Claudia Ionescu – Agenţia pentru Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov

7. „JTI: impactul asupra comunităţii”, Gilda Lazăr, Corporate Affairs Director - JT International Romania

8. „O iniţiativă de RSC în domeniul energiei nucleare: Primeşte un arbore în familia ta”, Lavinia Rizea, Specialist Relatii Publice – Societatea Naţională Nuclearelectrica S.A.

9. “Campania România prinde rădăcini”, Roxana Grămadă, Corporate Affairs Director – Realitatea-Caţavencu

10. „Programul de responsabilitatea socială corporatistă la STX RO OFFSHORE, Şantierul Naval Brăila”, asist. univ. Nicoleta Ciacu – Facultatea de Ştiinţe Administrative şi ale Comunicării din Brăila, Universitatea „Constantin Brâncoveanu”, Piteşti

11. „Campania Colorează un zâmbet”, Dan Todor, Marketing Director – Praktiker Romania; Tereza Dordia, PR Coordinator – Praktiker Romania

12. „Respect18 - responsabilizarea actului comercial”, Ileana Dumitru, Director Juridic şi Relaţii Publice – S.C. InBev Romania S.A.

13. „Agricola Bacău – un grup orientat spre responsabilitate socială şi dezvoltare durabilă”, asist. univ. Ana-Maria Ferenţ – Universitatea din Bacău

14. O companie românească şi politica de responsabilitate socială. Studiu de caz: programul Speranţă pentru semeni”, Maria Popa, PR Director – IMPACT Developer & Contractor S.A.

15. „Campanie de informare cu privire la aspecte de regenerare urbană în Bucureşti”, Evelina Necula, Head of Marketing Department – DTZ Echinox

16. „Poluatorul trebuie să platească. Studiu de caz”, Costel Popa – Salvaţi Delta

17. „Campania De la copii pentru copii – împreună pentru lumea lor”, Rodica Bodnariuc, Consilier Relaţii Publice – Camera de Comerţ şi Industrie a României

15.00-16.00, Holul central (parter)
- Lunch (bufet suedez)
- Standuri de carte (editurile Comunicare.ro şi Tritonic)

16.00–19.00, Sala 112 – Secţiunea 3
RSC – pârghie a dezvoltării durabile (moderator: prof. univ. dr. Theodor Purcărea)

1. „Responsabilitatea socială a corporaţiilor şi dezvoltarea durabilă – exponente ale capitalismului creativ”, conf. univ. dr. Mirela Diaconescu, asist. univ. drd. Roxana Voicu-Dorobanţu – Academia de Studii Economice din Bucureşti

2. „Responsabilitatea şi performanţa socială corporativă sub presiunea imperativului restaurării încrederii în dezvoltarea durabilă”, prof. univ. dr. Theodor Valentin Purcărea –
Universitatea Româno-Americană, Bucureşti

3. „Responsabilitatea Socială în contextul dezvoltarii durabile – aspecte specifice pentru România”, prof. univ. dr. Ioan Abrudan – Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca; asist. univ. drd. Mihaela Bucur – Universitatea „Petru Maior” Târgu-Mureş

4. „Există în România strategii sectoriale de dezvoltare durabilă care ar putea fi implementate cu aportul unor corporaţii responsabile?”, Mirela Tănăsescu, Consilier PR – Cardinal Motors, Ploieşti

5. „RSC - instrument de implicare activă a mediului de afaceri în dezvoltarea de strategii de dezvoltare durabilă a societăţii contemporane”, Mariana Petcu, Coordonator de proiecte – Asociaţia Naţională a Specialiştilor în Resurse Umane - ANSRU

6. „Dezvoltarea durabilă şi gestionarea riscului în guvernarea corporativă”, ing. Diana Murar, prof. univ. dr. Constantin Opran, ing. Cătălina Bivolaru – Universitatea „Politehnica”, Bucureşti

7. “Politica de dezvoltare regională şi dezvoltarea durabilă a României”, Claudia Ionescu, Şeful Departamentului de promovare regională şi investiţii – Agenţia pentru Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov

8. „Dimensiunea ecologică a responsabilităţii sociale corporative în contextul dezvoltării durabile, cercet. şt. princ. dr. Adrian Toia – Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale - INCSMPS, Bucureşti

9. „Responsabilitatea socială a firmelor de construcţii în problematica deşeurilor”, asist. univ. drd. Roxana Voicu-Dorobanţu, asist. univ. drd Ana Maria Marinoiu – Academia de Studii Economice din Bucureşti

10. „Reglemetare pentru dezvoltare durabilă. Rolul agenţiilor de reglementare în promovarea modelelor de afaceri sustenabile”, lector univ. drd. Camelia Crişan, stud. Alexandra Cojocaru, stud. Andreea Olaru – Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Bucureşti

11. „Educaţie pentru dezvoltare durabilă”, prof. Angela Enescu – Colegiul Economic „A. D. Xenopol”, Bucureşti

16.00–19.00, Sala 111 – Secţiunea 4
Cercetarea ştiinţifică a domeniului (moderator: conf. univ. dr. Adela Rogojinaru)

1. „Percepţii despre RSC şi acţiuni RSC. Studiu în rândurile managerilor din România”, dr. Melania Borţun, Director General – Data Media srl, Bucureşti; Ileana Borţun, Director de Comunicare – Data Media srl, Bucureşti

2. „Un tablou sinoptic al RSC în România. Top 100 Companies, 2009”, lector univ. drd. Camelia Crişan – SNSPA, conf. univ. dr. Adriana Reveiu – ASE Bucureşti, cercet. şt. Mihai Andruscenco – Data Media srl, Bucureşti

3. „Altruismul corporativ, o cale de ieşire din criză?”, conf. univ. dr. Adela Rogojinaru – Universitatea din Bucureşti

4. „Opinii despre RSC ale bloggerilor participanţi la Bilanţul responsabilităţii sociale pe 2008”, Dragoş Dehelean, Director General – Slenis, preşedintele Asociaţiei de Comunicare Ethos, membru în Comitetul de Conducere al Asociaţiei Române a Profesioniştilor în Relaţii Publice - ARRP

5. „Responsabilitatea socială corporativă şi site-urile web ale corporaţiilor”, conf. univ. dr. Adriana Reveiu, prof. univ. dr. Ion Smeureanu, prof. univ. dr. Traian Surcel – Academia de Studii Economice din Bucureşti

6. „Managementul şi problematica responsabilităţii sociale”, cercet. şt. princ. dr. Mihail Dumitrescu, membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România; asist. univ. drd. Lavinia Ţoţan – Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale - INCSMPS

7. „Tehnici de data mining utilizate în evaluarea programelor de responsabilitate socială corporativă”, prof. univ. dr. Marian Dârdală, conf. univ. dr. Titus Felix Furtună – Academia de Studii Economice din Bucureşti

8. „Este responsabilitatea socială corporativă o strategie viabilă pentru întreprinderile mici şi mijlocii?”, lector univ. dr. Alexandra Zbuchea – SNSPA

9. „Universitatea corporativă. Universităţile româneşti pe calea responsabilităţii sociale corporative”, cercet. şt. princ. dr. Cristina Leovaridis, cercet. şt. princ. Andreea Nicolaescu – Institutul de Sociologie al Academiei Române

10. „Responsabilitatea socială corporativă între nevoi şi realitate. Studiu de caz în Regiunea de Dezvoltare Sud Vest Oltenia”, lector univ. drd. Florin Pasatoiu – Universitatea din Craiova

11. „Agenda socială a companiei între strategie şi conjunctură. Studiu de caz”, asist. univ. drd. Alin Stancu – Academia de Studii Economice din Bucureşti

19.00–19.30, Sala 112
Sesiune plenară (moderator: conf. univ. dr. Remus Pricopie)

1. Prezentarea rapoartelor pe secţiuni: Dumitru Borţun, Mihaela Ionescu, Theodor Purcărea, Adela Rogojinaru

2. Concluzii generale: conf. univ. dr. Remus Pricopie, Decanul Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice – Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative

Etica in afaceri, CSR, Dezvoltare durabila, Cod de etica

2009-03-26T09:18:00.005+02:00

Am observat in ultimul timp un interes crescand si in Romania pentru responsabilitate sociala si ... , in paralel, semnificativ mai scazut, pentru etica in afaceri. In genere, acesta e un lucru bun, mai ales ca noi nu avem o istorie in ceea ce priveste managementul responsabil. Insa de aici si pana la faptul ca anumiti indivizi si individe pretind ca detin monopolul asupra cunoasterii este cale lunga.

Ceea ce ma face intr-adevar sa ma indoiesc de capacitatea lor de a intelege etica in afaceri, responsabilitatea sociala corporativa, dezvoltarea durabila, cum se face un cod de etica sau de conduita, nu este aceasta pretentie naiva, ci 'impotenta' lor de a construi un demers propriu si adecvat contextului. Ei citesc, citesc multa literatura de Business Ethics, multa literatura de CSR si Sustainable Development, dar se opresc la ce spun altii. Un consultant care pretinde ca te poate ajuta sa realizezi un raport anual de CSR si iti spune sa pui la sectiunea "Principiile etice ale organizatiei" sintagma "Guvernare corporativa" nu este altceva decat un impostor. Oare cum ar trebui sa arate un principiu etic?!

"Guvernarea corporativa" nu e un principiu, sa ne fie cu iertare, ci o sintagma care descrie: 1) un domeniu de investigatie, 2) un segment dintr-o organizatie care se refera la toate acele aspecte ce tin de conducerea acelui complex de persoane, procese, relatii, proceduri si micro-sisteme, si 3) o disciplina academica (la fel ca "Istoria filosofiei grecesti antice" intr-o facultate de filosofie).

Pe de alta parte, viziunea lor minimalista sau minimalizanta ma sperie. E adevarat ca CSR-ul a capatat in ultimii zece ani aripi de vultur, dar asta nu inseamna ca imaginea promovata este si cea mai de dorit. Daca se strang leader-ii mondiali la Davos sau la Rio si vorbesc despre responsabilitatea companiilor nu inseamna ca ei propun o solutie viabila. La fel se intampla si cu recomandarile OECD. Declaratiile si documentele pe care le ascultam sau citim dupa astfel de evenimente reprezinta o anumita vointa politica si arareori punctul de vedere rezultat in urma dezbaterilor dintre specialisti si factorii implicati (si nu ma refer aici la stakeholderi).

As prefera ca Romania sa aiba o piata a ideilor ajunsa la maturitate, ca specialistii sa fie capabili de dezbatere si nu doar de cum sa dea bine. Insa realitatea este dureroasa pentru ca ea nu exprima nimic din aceasta dorinta. CSR-ul e vandut in continuare ca regina balului sau cireasa de pe tort, ca si cum ar insuma toate rolurile Eticii si Conformitatii, adica ale formei institutionalizate ale Eticii in afaceri.

O ultima remarca
E ingrozitor sa vezi astfel de personaje, care, dincolo de incapacitatea de care vorbeam, nu au pic de experienta organizationala dar pretind ca inteleg procesele interne ale unei organizatii si impactul pe care il pot avea activitatile unei companii asupra stakeholderilor sai.

Etica si industria luxului

2009-03-25T11:01:00.004+02:00

In ultimul timp am cam neglijat acest blog fie pentru ca m-am ocupat cu diverse training-uri, fie pentru ca am scris pe forumul programului de training "Ethics and Compliance Officer". Astazi fac o exceptie fiindca am dat peste un articol in International Herald Tribune (aici) care a facut sa mi se zburleasca toti neuronii.

Cu ocazia a IHT SUSTAINABLE LUXURY CONFERENCE 2009, organizata la New Delhi, suplimentul de business al New York Times a dedicat o pagina noilor tendinte din industria luxului, si anume "sustenabilitatea" si "etica" (sau "responsabilitatea"). Cu alte cuvinte, companiile din aceasta industrie, confruntate cu criza mondiala, chiar daca nu au inceput sa resimta acut efectele acesteia, isi schimba strategia pentru a atrage in continuare clientii si pentru a nu mai fi acuzati de activisti ca nu tin seama de mediu si animale.

"Sustainability" and "responsibility" are the new buzz words. The first is a necessity in a market where credit is no longer as easy to find as a cappuccino.Significantly, Barneys New York has put its dynamic retail force behind sustainable and environmentally friendly clothing. The company, which has always searched for upcoming designers, has now put a focus on organic knits, eco-friendly cottons, grown-to-sewn denim and even recycled gold jewelry.
For the forward-looking in the industry, ethics is the new elegance, and doing things right carries more weight than doing things fast. Having the time and the money to care about where clothes come from is set to be a key feature of 21st-century luxury.

Yet thoughtful designers like Stella McCartney, with her genuine green spirit and environmentally friendly clothing, are behaving responsibly. And while at the Main Street level most companies are more interested in sales figures than philosophy, luxury chief executives should be given credit for signing off on eco-friendly stores with solar panels and recycled fittings.

Vreau sa remarc doar doua lucruri in legatura cu aceasta situatie:

1) In primul rand, "responsible luxury" nu este un oximoron asa cum pare la prima vedere. Companiile din industria luxului se confrunta cu aproape aceleasi probleme cu care se confrunta organizatiile din domeniul IT&C sau domeniul bancar. Insa raspunsul acestor companii la presiunea crescanda din jurul ideii de "responsible business" nu are cum sa castige increderea propriilor clienti pentru faptul ca se folosesc materiale eco sau pentru ca respectivele organizatii au investit in educatia unei comunitati din India. Nu asta ii atrage pe clientii lor, ci opulenta bunurilor pe care le ofera, statutul pe care si-l castiga sau consolideaza prin achizitia acelor bunuri.

Ca atare, acuzatia de ipocrizie isi gaseste justificarea atata vreme cat aceasta noua viziune (*filosofie) de business nu termina cu acest discurs insotit de zgomotul tobelor. OK! intelegem ca aceasta industrie tine pasul tendintelor din business-ul si societatea de acum, dar a fi responsabila nu inseamna sa se concentreze pe slogan, ci pe actiune. Daca se concentreaza pe slogan, atunci avem de-a face cu o strategie de marketing.

2) Citind articolul respectiv, mi-am imaginat cum ar fi sa vezi un Lamborghini alergand pe bulevard ca sa ajunga mai repede la statia de alimentare cu energie electrica de la Piata Dorobanti. Este evident ca multe dintre obiectele de lux nu pot fi eco-friendly; cel putin nu in urmatorii doi, trei, cinci ani. Atunci ce e cu nebunia aceasta?!

Asa cum spuneam la sesiunile de training din programul Ethics and Compliance Officer, ne aflam in situatia in care da bine sa spui ca bratara de la mana ta e eco-friendly si nu contine decat aur recuperat (adica aur recuperat din prelucrarea altor bijuterii si nu obtinut in urmare extractiei din minereu). Da bine si sa spui ca pantalonii de pe tine nu au fost realizati de niste copii in India, ci de niste adulti, dar platiti tot cu 1$ pe zi. Presiunea acumulata in jurul ideii de "business responsabil" nu e deloc de neglijat, iar companiile care nu tin seama de acest lucru risca sa-si piarda clientii sau sa se trezeasca cu activistii PETA sau GREENPEACE la poarta fabricii. Iar asta e suficient pentru a acumula niste pierderi insemnate atat in contabilitate, cat si la capitolul imagine.

Ma gandesc cu teama la viitorul acestei tendinte de a pune presiune pe organizatii. E foarte posibil ca peste cativa ani sa nu mai poti face afaceri daca nu incluzi in Board-ul companiei niste indivizi sau individe din aceste ong-uri activiste sau alte categorii de stakeholderi, chiar daca tu si ceilalti shareholderi sunteti singurii care au bagat bani in acea firma. Nu m-ar mira nici ca firmele sa fie obligate prin lege sa raporteze masurile de "responsabilitate sociala si de mediu" pe care le iau (asta deja e pe masa de lucru a Uniunii Europene).

Etica profesionala - Despre jurnalisti

2009-03-09T23:36:00.008+02:00

Ati aflat de scandalul iscat in jurul concedierii lui Traian Razvan Ungureanu (TRU) de catre mai marii "Cotidianului"? Daca nu, atunci nu ati pierdut nimic. Daca da, pacat de timpul pierdut cu lecturarea diverselor comentarii pe marginea evenimentului, cu lecturarea opiniilor fostilor colegi ori cu lecturarea comentariilor oamenilor de bine sau de mai putin bine dornici sa se afle si ei in treaba.

N-am timp sa ma ocup de caz in sine, ci doar de problema eticii profesionale in spatiul jurnalistic. Si asta pentru ca la noi -- da, la noi in Romania! -- nu a existat niciodata o dezbatere serioasa pe marginea normelor morale, profesionale ori juridice care sa stabileasca limitele in care jocul poate fi jucat.

Jurnalistii nostri si reprezentantii organizatiilor care ii reprezinta au preferat sa mimeze dezbaterea, rezumand de fiecare data intreaga discutie la comentarii sterile in jurul acceptarii sau neacceptarii unei legi a presei. Niciodata, insa, nu au initiat si sustinut o dezbatere pe aceasta tema.

Imi aduc aminte ca in urma cu vreo cativa ani eram in biroul Cristinei Guseth de la Freedom House si discutam despre posibilitatea unui proiect care sa vizeze tocmai problema moralitatii jurnalistilor romani. Dintre toate ideile puse atunci pe hartie nici una nu a ajuns sa capete contur. Pe de alta parte, aflasem ca anumiti jurnalisti, reuniti sub umbrela unui ong, primisera deja un sprijin consistent din partea Ambasadei SUA la Bucuresti pentru un proiect menit sa-i familiarizeze pe cei din bransa cu deontologia profesionala. Nu-mi amintesc ca acest proiect sa fi avut vreun rezultat in afara a doua, trei conferinte cu studentii prin Bucuresti si prin tara.

Prima mea intrebare -- fiindca intentionez sa scriu mai multe texte despre etica profesiunii de jurnalist -- este legata de nevoia de a desparti intre cei care au aspiratii politice si 'mimeaza' independenta jurnalistica si cei care intr-adevar 'functioneaza' (sic!) ca jurnalist independent. De prea multe ori ne-am aflat in situatia in care un X sau un Y au promovat un partid sau o personalitate in detrimentul oricarei norme a bunului simt ori independentei editoriale. TRU este doar cel mai recent caz de acest fel, dar ultimul pe o lista mult prea lunga. Ca atare, este jurnalistul profesionist (spre deosebire de cel amator, care scrie la gazeta comunei ori a scolii) subiect al vreunei norme morale sau profesionale care sa-i certifice statutul de independent atunci cand scrie despre o chestiune cu miza politica?

Am formulat intrebarea in mod special asa deoarece cred ca este necesar sa distingem intre trei termeni care sunt folositi in aceasta discutie, dar niciodata in mod consecvent, si anume intre echidistant, independent si obiectiv.

Un citat din ultimul editorial al lui TRU poate arunca in lumina confuzia atat de des intalnita intre cei trei termeni:

[...] Cotidianul susţine că un candidat sau un parlamentar nu mai pot scrie într-un ziar. Ideea a prins la destui cititori care cred că ziarul se bazează, cu adevărat, pe ceva.

Ziarul nu se bazează pe nimic. De ce nu pot un membru de partid, un candidat, un parlamentar să facă presă? De ce poate cineva avea opinii la Bruxelles dar nu în Cotidianul? E adevărat că un editorialist care devine politician trece în alt regn şi începe să vâneze nevinovaţi? Ce se întâmplă cu editorialistul dacă se căsătoreşte? Dar dacă trece la budism, ţine cu Rapid, e homosexual sau colecţionează rulmenţi? De ce nu poate un ziarist să rămână ziarist? Simplul fapt că aşa vrea Cotidianul nu e de ajuns. Pot dnii. Buşcu, Lucescu, Fumurescu, Rogozanu, Ursu să găsească un argument real? Istoria presei româneşti le stă împotrivă. Parlamentarii-ziarişti au fost un o realitate curentă în interbelic.

Şi presa occidentală e inamicul domnilor amintiţi. În Anglia, unde se face, probabil, cel mai bun jurnalism din lume, aproape nu există (scuzaţi expresia!) cotidian fără editorialişti parlamentari. Însă, în Anglia, nimeni nu cultivă confuzia între obiectivitate şi opinie. Obiectivitatea păzeşte ştirile şi atât. Opinia e liberă, trăieşte din interpretare şi nu se măsoară cu rigla. [...]

E adevarat ca de cele mai multe ori nu mai deosebim in desisul padurii trunchiurile copacilor pentru ca ne-am chiorat prea mult la imaginea de ansamblu, dar deprinderea aceasta nu trebuie lasata neschimbata pentru ca duce la orbire. Din acelasi motiv e nevoie si de o curatare a limbajului, de fiecare data cand sensurile cuvintelor incep sa-si piarda din proprietati in desisul limbajului comun.

Axioma elementara cu care cred ca noi toti ar trebui sa fim de acord este aceea ca intre calitatea de jurnalist si cea de politician nu trebuie sa existe semnul de egal pentru simplul motiv ca misiunile celor doua pozitii sunt diferite, chiar daca uneori ele conlucreaza pentru a-si atinge obiectivele. Una e sa scrii la gazeta si sa fii in slujba unei corecte informari a publicului tau, si alta e sa promovezi ideii, proiecte si politici in numele unui ideal politic si sa-ti asumi o postura de promotor activ al acestora.

Dintr-o alta perspectiva, imbinarea celor doua in spiritul aceleasi persoane nu cred ca incalca regula atata vreme cat politicianul nu-si asuma rolul de jurnalist (ori invers) si isi declina calitatea in mod public. Altfel ne aflam in fata unei intentii vadite de a manipula prin intermediul materialelor de presa. Asa se face si ca Adrian Nastase sau vreun politician din Anglia pot avea o rubrica permanenta sau nu intr-un cotidian, dar fara a aduce atingere posturii de jurnalist, pe care ei nu o servesc. Adrian Nastase nu semneaza in calitate de jurnalist, chiar daca vreun individ cu un grad de cultura mai scazut l-ar numi astfel. El scrie in calitate de politician si isi promoveaza propriile idei politice chiar si atunci cand isi critica opozantii.

Jurnalistul, in schimb, are un cu totul al statut. Daca faptul ca un politician scrie la gazeta este intamplator, in cazul jurnalistului, el isi face meseria. Asadar, meseria respectiva ii impune anumite canoane profesionale, fara de care credibilitatea sa este pulverizata la primul text iesit de sub tiparnita. Iar ca sa iti pastrezi credibilitatea, adica pentru ca oamenii care te citesc sa creada ca relatarea cazului de mita electorala este adevarata, trebuie sa respecti regulile jocului.

Problema reglementarii sau auto-reglementarii acestui domeniu profesional este exact cea a stabilirii regulilor. In lipsa lor, oricine poate fi jurnalist. Este suficient sa ai un spirit creativ si o scriitura inteligibila ca sa te angajezi pe post de "jurnalist". Si nu ma refer aici la pregatirea profesionala -- daca inginerii sunt jurnalisti sau nu! --, care e de fapt o falsa problema. Nu, ci la respectarea unor norme etice si profesionale.

Pe de alta parte, inexistenta regulilor jocului face ca oricine sa poata reclama conducerea jocului sau sa impuna forma sa. De exemplu, una e sa ai o regula clara la nivelul bransei prin care sa poti sanctiona, chiar si prin intermediului unui simplu blam profesional, "jurnalistii" care nesocotesc limitele vietii publice si filmeaza o politiciana facand sex cu sotul in patul propriu sau pozandu-i chiloteii in timp ce se da jos din masina si alta e ceea ce se intampla acum in circul mediatic romanesc. Acesta este motivul pentru care publicatii de genul "Cancan", "Click", "VIP", "Atac la persoana", "Libertatea", ori "Romania Mare" nu pot fi sub nici o forma acuzate ca nu respecta regulile jocului. E simplu! -- acele reguli nu exista, ei nu au ce sa respecte.

Revenind, daca vrem ca un jurnalist sa informeze corect asupra faptelor, atunci ii vom cere sa fie obiectiv si echidistant (pe langa spiritul de analiza critica si de detectiv cu care trebuie musai sa fi fost dotat de la natura) in demersurile sale. Dar obiectivitatea si echidistanta nu sunt usor de obtinut cand jurnalistul are convingeri politice ferme si nu ezita sa si le faca publice alaturi de informatia pe care o prezinta.

Dar ce inseamna a fi obiectiv si echidistanta. In cazul acesta, o definitie nu ne-ar fi de ajutor, ci poate mai degraba o explicitare. Poate ar trebui ca dincolo de principii si de reguli, un viitor cod de etica pentru jurnalisti sa fie insotit si de un material care sa contina studii de caz, explicatii, exemplificari, toate in vederea unei mai bune intelegeri a prevederilor codului.

De exemplu, obiectivitatea ar putea fi explicitata ca o maniera in care jurnalistul relateaza sau comenteaza niste fapte fara a se lasa influentat de pareri si convingeri proprii, de interpretari subiective ale faptelor. Dar obiectivitate inseamna si sa analizezi critic faptele pentru a discerne ce anume reprezinta un interes public si ce nu. Dupa cum relatarea despre numarul de depresiuni din celulita Elenei Udrea aflata pe plaja din Mamaia, printre pet-uri si mucuri de tigara, nu serveste vreunui interes public.

A fi echidistant inseamna a trata un subiect dintr-un unghi care nu permite inclinarea balantei inspre o pozitie sau alta, inspre o opinie sau alta. Ca si cum atunci cand s-a votat bugetul Romaniei pe 2009, jurnalistii s-au documentat serios inainte de a relata faptele si au prezentat atat argumentele pro, cat si pe cele contra respectivului document.

Doar satisfacand aceste doua criterii putem ajunge la independenta, care se refera mai degraba la modul cum se raporteaza jurnalistul la faptele respective. De exemplu, daca intr-un scandal ar fi implicat un politician corupt, care-l plateste pe jurnalist ca sa nu scrie de rau despre actiunile sale, atunci este evident ca materialele de presa ale respectivului jurnalist nu vor prezenta faptele ca atare, ci o versiune mistificata a acestora. Sau daca patronul ii cere unui jurnalist sa nu publice o stire despre un politician al carui amic este, atunci independenta jurnalistului este afectata printr-un act de cenzura editoriala. Iar cum exista cenzura editoriala, exista si auto-cenzura, adica starea in care un jurnalist perverteste faptele pentru ca, de exemplu, simte o teama extraordinara ca va fi dat afara de la ziar (dar patronul nu i-a cerut niciodata sa nu publice vreun material).

Concluzionand, recuzarea lui TRU de catre comitetul redactional al "Cotidianului" a fost perfect justificata in conditiile in care acesta si-a anuntat intentia de a candida pe listele unui partid. Cred ca s-ar fi impus o decizie asemanatoare cu mult mai devreme, in urma unei analize obiective a materialelor publicate de TRU in paginile publicatiei amintite. Dar o astfel de analiza obiectiva nu a avut cum sa vina tocmai pentru ca prieteniile erau mai puternice decat simtul moralitatii sefilor de la "Cotidianul", dupa cum insusi Doru Buscu a mentionat in raspunsul sau la ultimul editorial al lui TRU.

Jurnalisti incompetenti

2009-03-09T14:13:00.006+02:00

Dupa cativa ani buni de absenta, ieri seara am fost la GreenHours la un concert de acid jazz. M-am simtit excelent fiindca muzica a fost de cea mai buna calitate. In rest, aglomeratie si indivizi putind a transpiratie. Yeak!

Insa nu despre asta am vrut sa scriu, ci sa semnalez un caz clar de incompetenta si rautate in randurile jurnalistilor. Carcotasii vor spune ca e caduc un astfel de demers de vreme ce noi toti stim ca jurnalistii sunt niste incompententi. Dar eu nu as merge atat de departe, ci as piguli cu acul fiecare caz in parte. Tocmai de aceea scriu aceste randuri acum.

Dar despre ce este vorba?! In cadrul Observatorului de ieri seara, deontologii de la Antena 1 au facut tot posibilul sa incrimineze o judecatoare care, in timpul liber, canta si incanta. Intentia usor de observat a realizatorului/realizatorilor respectivului reportaj nu avea nimic de-a face cu jurnalismul, cu relatarea unor fapte, ci cu executarea publica a unei persoane. Nu m-as fi oprit asupra acestui caz daca nu as fi citit in "Adevarul" de azi un material amplu despre acelasi subiect.

Evident, orice persoana normala la cap se intreaba de ce apar doua materiale pe aceasta tema in aceesi perioada, mai ales cand institutiile de media care le gazduiesc fac parte din trusturi diferite. Banuiala mea e ca exista o persoana care-i doreste "binele" judecatoarei respective. Iar aceasta persoana se bucura de o oarecare influenta in mass-media romaneasca, prea infometata si lipsita de competente reale.

O mare parte din articolul din "Adevarul" vorbeste despre cat a castigat judecatoarea respectiva din activitati extraprofesionale, insinunand ca aceasta nu a respectat statutul magistratilor si nici codul deontologic. Printr-o enumerare a castigurilor dnei judecatoare, RP si IC (nu le dau numele ca sa nu le retina careva si astfel sa devina din anonimi cunoscuti) se chinuie sa dovedeasca "grave nereguli" in activitatea judecatoarei. Dar, dupa cat de incompetenti sunt, ei singuri isi anuleaza argumentul mentionand ca au prins-o la telefon pe judecatoare ... unde altundeva decat la locul de munca. Aha! Deci ea e capabila sa-si faca meseria de judecatoare, iar timpul liber sa nu si-l piarda la tembelizor sau in cumetrii cu infractorii. Prin urmare, nu e buna de judecatoare.

De asemenea, autorii articolului aduc in discutie un fragment din codul deontologic al judecatorilor, lasand sa se inteleaga ca exista o incompatibilitate intre functia de judecator si cea de solist de jazz. Numai ca in spatele cuvintelor celor doi semnatari ai articolului cu pricina se afla un sofism. Il redau aici pentru o cat mai buna imagine asupra intreprinderii lor.

Dublarea calităţii de magistrat cu aceea de solist vocal de jazz este cel puţin discutabilă şi pare a o plasa pe doamna Camelia Panaitescu într-o poziţie uşor incompatibilă.
Asta pentru că atât legea privind statutul magistraţilor, cât şi Codul deontologic al judecătorilor sunt extrem de clare în ceea ce priveşte activităţile incompatibile calităţii de magistrat. Astfel, la capitolul „incompatibilităţi şi interdicţii“ legea nu prea lasă loc de interpretări.
„Funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent şi asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte funcţii publice sau private, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior, precum şi a celor de instruire din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de Grefieri, în condiţiile legii“.
Această prevedere imperativă se regăseşte şi în Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor care interzice, de asemenea, cumulul calităţii de magistrat cu orice altă funcţie publică sau privată.
Mai mult, potrivit legii care reglementează statutul magistraţilor, „judecătorilor şi procurorilor le este interzis să desfăşoare activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse“.

Acum, eu nu ma pricep la drept, dar din citatele respective nu prea reiese o incompatibilitate intre functia de judecator si faptul ca dna judecator canta si este platita pentru asta. Ea nu face o activitate comerciala, ci o activitate intelectuala. "Solist de jazz" nu e o functie, la fel cum nu e nici aceea de "voice over". Ea, judecatoarea, nu ocupa in acelasi timp doua functii diferite, ci are functia de judecator acolo unde are cartea de munca si desfosara activitatea de solist de jazz sau de voice over, in afara orelor de program, acolo unde colaboreaza. Mai mult decat atat, nu vad cum ar putea obliga un cod deontologic, fie el si pentru judecatori, o persoana sa nu-si ocupe timpul cu ceea ce doreste. Codul deontologic citat nu poate sa intre in contradictie cu drepturile elementare ale indivizilor, asa cum sunt ele trecute in Carta Drepturilor Omului, in Constitutie si in documente secundare, iar daca acest lucru s-ar intampla, prevederile codului deontologic ar fi cele eliminate.

Taxa ilegala pentru contestarea unei licitatii publice

2009-03-07T21:19:00.003+02:00

Guvernul a anuntat astazi prin intermediul ministrului Dan Nica introducerea unei taxe de timbru pentru contestarea unei licitatii publice. Asa cum ne-a obisnuit in cele trei luni de guvernare, actuala echipa guvernamentala isi pregateste terenul pentru marile afaceri pe seama banului public. Procedeele folosite sunt similare celor patentate de PSD in trecut si sfintite de toate guvernarile. Printre acestea se afla schimbarea denumirii institutiilor statului, schimbarea directorilor agentiilor si institutiilor aflate in subordinea guvernului, schimbarea legilor pentru favorizarea unor anumite firme etc.

Insa nu asta ma enerveaza la culme, ci nesimtirea cu care actualii ministri, dar mai ales prim-ministrul Boc, ne mint in fiecare zi ca ei vegheaza la o mai buna cheltuire a banului public, ca ei sunt interesati de binele societatii romanesti si nu de buzunarul propriu. Numai ca introducerea unei astfel de taxe este ilegala si contrar iluziei pe care ne-o vand acesti indivizi perfizi.

De ce spun ca este o taxa ilegala? Fiindca ea incalca dreptul elementar de a contesta o licitatie in baza faptului ca ai cumparat deja caietul de sarcini. Faptul ca eu am dat bani pentru a participa la un astfel de exercitiu ma califica sa pot contesta fara cheltuieli suplimentare acea licitatie. E ca si cum ai fi pus sa platesti pentru ca sesizezi o ilegalitate. Nu ma intereseaza faptul ca s-a facut abuz de acest lucru. Taxa pe care ei o introduc acum pentru contestatii este doar o modalitate de a muta atentia opiniei publice de pe chestiunea de baza, cea care ne doare cel mai tare, si anume eficientizarea proceselor decizionale si eliminarea coruptiei din sistemul public. In schimb, ei fac tot posibilul ca sa favorizeze acele firme care-si permit sa plateasca 2% din valoarea unui proiect pentru a schimba o decizie nefavorabila lor. Dar cei care nu au acesti bani, dar doresc sa conteste o licitatie masluita nu vor putea face acest lucru.

Nu in ultimul rand, aceasta masura este inca un element intr-o elaborata schema de a prosti boboru'. Pe ideea "vedeti, noi luptam cu coruptia", acest guvern lucreaza intens pentru campania electorala a lui Traian Basescu. O sa vedeti cum, in perioada campaniei, acesta isi va aroga meritele pentru masurile luate de actualul guvern. Si de ce nu?! doar el este seful guvernului, nu Boc.

Cartile pe care NU le recomand - "Audit intern si guvernanta corporativa"

2009-03-06T11:32:00.003+02:00

Daca dupa '89 ne-am plans ca inainte de momentul respectiv nu a exista libertatea de a publica orice am fi dorit, acum, la finele primului deceniu din secolul XXI, ne plangem de un diletantism generalizat. Majoritatea productiilor romanesti aparute dupa Revolutia din '89, fie ca vorbim de cartea de specialitate, fie de beletristica, nu se remarca prin absolut nimic. Poate doar prin incompetenta strident afisata, prin plagiatul dureros de frecvent si prin lipsa oricarei competitii reale (competitia presupune dezbatere, nu acuze).

De curand mi-am cumparat o carte tiparita de Editura Universitara sperand ca voi afla mai multe despre auditul intern si guvernarea corporativa. Dincolo de titlul atragator, nu am gasit nici un lucru care sa ma faca sa cred ca am de-a face cu niste specialisti in domeniu. Cei trei autori, Ana Morariu, Gheorghe Suciu si Flavia Stoian -- un profesor universitar, un lector si un preparator -- au dat masura lipsei de experiente in domeniu si pe ceea a expertizei in compilarea surselor. Am dat 40 RON degeaba, in conditiile in care literatura despre audit intern este in Romania, cred eu, inca la inceput.

La cele 467 de pagini cate numara volumul cu pricina, doar 73 de pagini (pp. 179-252) sunt despre guvernarea corporativa. Unde intre pp. 235-252, gasim o propunere de "Cod de guvernare corporativa" (sic! diferenta titlu volum, titlu cod). Prin urmare, autorii expediaza in numai 56 de pagini, un domeniu intreg, despre care s-au scris mii de carti si zeci de mii de articole.

Ca atare, NU recomand

Anca Morariu & Gheorghe Suciu & Flavia Stoian -- Audit intern si guvernanta corporativa; Editura Universitara, Bucuresti, 2008.

Rating institutions, Eastern Europe, and Economic Crisis

2009-03-06T10:18:00.013+02:00

A few days ago, the European national bank governors manifested their indignation concerning the alarmist reports of international rating institutions (e.g., Moody's, Fitch, Standard&Poor's). They accused these organizations of playing a dirty game by publishing pessimistic reports about the Eastern and Central European economies.

In this context, I tend to understand the silence some regional and international institutions keep about the way these rating companies work. But this is not an excuse, nor a motivation. The reality is quite simple: there is no transparency in the way Fitch, Standard&Poor's or any other company rates countries, cities, national economies or banking institutions. As some said, they work with indirect information, oversimplify and use ridiculous indicators. With this image in my head, I cannot take their reports as accurate or good-willing. On the contrary, I suspect they make the game of big financial institutions or countries that want or try to make a living out of the misery of countries like Romania, Poland or Czech Republic.

I do not believe in the economic crisis as many analysts from all over the world present it. I believe that the current economic tremours are the result of a general panik situation. The fear is bigger than the common sense, it overwrites the reason. So, almost all economic leaders, instead of boosting investments and become more creative in opening new markets for their products and services, apply the precautionary principles in every aspect of their economic activities. They prefer to cut down the costs with employees and use outsourcing in every way they can, while unaware of the exponential increase of the operational risk. They prefer to freeze training budgets and keep on stand-by all investments, while the people are ready to cope with the crisis and save their jobs. They prefer to gain as much money as possible in less time or not to decrease their financial expectations, while their previous investments did not focus on decreasing costs with energy, efficiency at operational level, with performance based incentives for CEOs and directors.

Returning to the subject at question, the biggest mistake Romanian government can do at this moment is to contract a loan from the International Monetary Fund. This institution is well known for its portfolio full of unsuccessful projects in any country they worked with. For example, Romania, until its refusal to work with IMF, introduced stupid public policies and destroyed the productive industry, becoming a huge consumer of foreign goods. This vision IMF imposed in Romania was translated from other previous projects, without relevant results.

Taking into account this and other information about the current economic (and political) crisis, and after the pessimistic reports of the World Bank and IMF, I cannot trust these two institutions. So, I would prefer to count only on what Romanian can produce as gross internal product and refuse the IMF, WB or EBRD help. I suspect them also of trying to translate the risk from western markets to the east of Europe. It is better for them to minimize the losses they have on the American market, for example, by trying to raise the exchange rate for Eastern European currencies, like it already happened in Hungary, Romania, Bulgaria, Poland, Czech Republic, Slovenia and Slovakia.

This is why I appreciated very much the outburst of Mr. Isarescu, the governor of the Romanian National Bank (BNR), when he realize there are some major banks that, with the complicity of mass-media, tried to manipulate the exchange rate for Euro/RON. The intervention of the BNR on the financial market made these banks to loose more money, but stopped the Euro/RON exchange rate at 4.2 and not at 4.5/4.75, or even 5.0, as the western mass-media and some bank treasurers said it would end up.

Now, we are facing another step in this scenario meant to transfer the economic risks in other parts of the world. And this step involves direct attacks coordinated by rating institutions. If the fall of American banks did not affect Europe so much, at least the ratings for Eastern and Central European countries will reach their target. And the effects are already starting to show up (e.g., the scary-crow with the Austrian banks).

Readings:
* my previous post - Fitch Ratings - a highly unethical rating agency
* "Cotidianul", March 4, 2009 - Guvernatorii Estului ataca agentiile de rating
* BBC - http://news.bbc.co.uk/2/hi/business/7923685.stm

Moral Responsibility: Neuroscience, Organization & Engineering

2009-03-04T07:19:00.001+02:00

Conference, August 24 - 27, 2009, Delft University of Technology, the Netherlands

Who is responsible, for which outcomes and under what circumstances? What are our responsibilities and to whom are they owed? Who are responsible agents, and to which spheres of activity does their responsible agency extend? Who should take responsibility, for what and how? This conference will address these and similar traditional philosophical questions about responsibility, with a special focus on the following theme areas: (a) responsibility in neuroscience and the law, (b) collective and individual responsibility, and (c) responsibility in science and engineering.

Click http://www.ethicsandtechnology.eu/responsibility for more info.

Women and Positive Discrimination

2009-03-03T17:52:00.002+02:00

Another European stupidity is contaminating the Eastern countries. As part of the European Union, all regional and national institutions must apply the 'more-women' principle. In other words, they should prefer women over men in order to produce a gender equilibrium in organizations and in society. The basic idea is that this kind of policy will promote a more civilized attitude towards women in society at large. An official representative said that "positive discrimination is a desiderate in the European Union". A similar trend took shape at the end of the '90s regarding the gipsy minority. My questions is whether this principle is added up at a list of clear criteria. If not, we talk about positive discrimation. And in this case, positive discrimination is as bad as negative discrimination is.

This is another effect of the political correctness trend. Soon, a new constrain will affect our lives: we will have to reconsider our position towards carrots, potatoes and sheep or cows.

Spionarea angajatilor sau monitorizare stricta?

2009-03-03T09:23:00.010+02:00

In "Cotidianul" din 27 februarie 2009 a fost publicat un articol intitulat "10.000 de romani, spionati la munca prin programe de monitorizare". Titlul tradeaza o confuzie omniprezenta in presa cotidiana si de business din Romania, intre spionarea angajatilor la locul de munca si monitorizarea activitatii acestora.

Managerul poate monitoriza când începe angajatul activitatea, cât timp stă pe un document sau fişier de serviciu şi cât pe unul personal, dacă şi cât timp se joacă sau discută pe chat (fără să stocheze şi discuţia în sine), dar şi ce face în timpul orelor suplimentare şi dacă se justifică plata acestora.

Articolul cu pricina nu prezinta vreo statistica ingrijoratoare asa cum am tinde sa credem citind titlul mentionat, ci continutul sau reprezinta o reclama mascata la un soft de monitorizare a activitatilor angajatilor. Insa nu asta ma intereseaza. Intrebarea mea este daca monitorizarea stricta a angajatilor este un comportament corect fata de proprii angajati sau nu.

In mod normal, limbajul folosit la nivelul comun nu face diferenta intre spionarea angajatilor si monitorizarea lor. In lipsa unei educatii, in lipsa unei constructii mentale clare, oamenii obisnuiti nu le disting. In realitate, cele doua, spionarea si monitorizarea, reprezinta activitati total diferite, realizate uneori cu aceleasi mijloace. De exemplu, una e sa urmaresti in toaleta biroului ceea ce face un angajat folosindu-te de camere de filmat, si alta este sa urmaresti un angajat aflat la casieria bancii, apeland tot la o camera de filmat.

Ca atare, ceea ce distinge cele doua activitati este limita pana la care acestea se desfasoara. Spionajul presupune urmarirea angajatilor fara ca acestia sa cunoasca acest lucru si indiferent de situatia in care se afla. De exemplu, spionezi un angajat daca ii asculti telefoanele fara ca el sa stie asta, daca il urmaresti atunci cand merge la toaleta ori cand face anumite operatii la locul de munca, iarasi in lipsa unei comunicari a faptului respectiv. Scopul spionajului nu este in mod necesar nelegitim. De exemplu, poti spiona -- eventual si cu ajutorul institutiilor statului -- atunci cand ai informatii sau suspiciuni ca angajatul respectiv este implicat in activitati de spionaj industrial. In acest caz, vorbim de contra-spionaj. Sau poti spiona telefonul unui angajat care lucreaza ca sofer pentru transporturi speciale la o banca, al carui telefon este cumparat de firma , iar motivul il reprezinta minimizarea unui risc imediat -- cum ar fi riscul ca angajatul sa fuga cu banii firmei.

Spre deosebire de spionarea angajatilor, monitorizarea reprezinta o activitatea comunicata in prealabil subiectilor sai, a carei menire este sa ajute la minimizarea riscurilor imediat si mai indepartate, sa elimine comportamentele ilegale, imorale si incorecte la locul de munca. De exemplu, poti monitoriza foarte strict activitatile angajatilor pe Internet sau in spatiul de lucru folosindu-te de software special pentru aceste activitati, de camere de filmat, de mecanisme interne de supraveghere incrucisata (i.e., fiecare angajat capata si responsabilitatea de a raporta comportamentele neadecvate la locul de munca sau cele care pun in pericol organizatia, colegii si bunurile).

Dintr-o alta perspectiva, monitorizarea poate fi mai stricta sau mai lejera. De exemplu, intr-o firma de webdesign, programatorii pot fi monitorizati mai putin cu privire la site-urile pe care le viziteaza fiindca orice informatie legata de web-designing, chiar si de pe site-urile cu continut pornografic, ii pot ajuta sa-si dezvolte mai bine propriul produs. Bineinteles, aici este o limita care foarte usor o pot trece acesti angajati daca viziteaza asemenea site-uri. Dar nu este exclus ca respectivii programatori sa gaseasca elemente de securitatea pe astfel de pagini de Internet pe care sa le implementeze in site-urile realizate de ei. De aceea, performanta trebuie masurata prin alte mijloace decat simpla analiza cantitativa a timpului petrecut intr-un birou sau la un calculator. Prin urmare, pe acei programatori ii vom evalua la produs final, sau finalizare de etape intermediare, la numar de linii de cod (nu neaparat cat mai multe, ci cat mai eficiente -- un numar mai mic de erori), la facilitati dezvoltate, la nivel de inovatie etc.

Dar, daca avem de-a face cu o banca sau cu un fond de investitii, este normal ca monitorizarea sa fie mai stricta. La fel ca si in cazul unui firme care produce iaurturi. Te intereseaza mai mult actiunile acelor persoane in interiorul organizatiei decat daca acestia ar lucra intr-o firma de distributie de piese de schimb pentru autovehicule de mare tonaj.

Concluzionand, cele doua, i.e., spionarea angajatilor si monitorizarea lor, sunt necesare, insa trebuie dozate si utilizate in functie de profilul organizatiei care doreste sa le foloseasca. Ele sunt doua instrumente prin care se poate proteja imaginea unei companii, la fel cum ele pot contribui si la formarea unei culturi organizationale mai solide daca sunt bine gandite. Totodata, monitorizarea angajatilor nu trebuie sa lipseasca din evaluarea performantelor angajatilor.

O dificultate serioasa apare atunci cand ai externalizat anumite servicii si nu mai poti efectua nici o activitate de monitorizare, iar riscurile operationale si de securitatea datelor iti cresc exponential. De exemplu, o banca ajunsa in stadiul in care apeleaza la outsourcing pe parte de secretariat si servicii tehnice (e.g., securitate IT, realizare/emitere carduri) risca sa-si strice imaginea ca urmare a unor chestiuni minore ce capata proportii uriase pe supply chain. De aceea se considera ca o astfel de banca isi creste riscul operational cu peste 15%.

Cartile pe care NU le recomand

2009-03-03T08:40:00.006+02:00

De cele mai multe ori luam decizia de a cumpara, citi sau cel putin de a ne arunca o privire printr-o carte fiindca am tinut seama de o recomandare. Dar si recomandarile negative functioneaza. Ca atare, cu acest post initiez o noua rubrica, una in care voi face cunoscute cateva carti ce merita sa fie evitate "at all costs". Autoriilor acestor fituici le sugerez sa se apuce de alta meserie.

Uneori voi insoti recomandarile mele negative si de comentarii sarcastice la adresa respectivelor titluri.

Pentru inceput:

Luminita OPREA, Responsabilitate sociala corporatista. De la teorie la practica; Tritonic, Bucuresti, 2005.

Ma intreb uneori pana unde poate sa mearga impostura si incompetenta. Dar asta fiindca uit in ce tara traiesc. O tara in care oricine poate pretinde ca flegma este jeleu, CSR-ul dezvoltare sustenabila si voluntariat, iar managementul deseurilor responsabilitate corporativa. Totusi, traiasca eticheta de "prima carte despre CSR" -- ce pacat ca e doar o lucrare de dizertatie la un master in comunicare, si asta proasta.

POST SCRIPTUM:
Stilul comentariilor reprezinta un experiment. Cei care sufera de miopie sistemica ori pudibonderie tardiva le sugerez sa mearga pe alte blog-uri.

Obama despre etica si politica

2009-02-17T16:54:00.001+02:00

Lockheed Martin sued for whistlerblower retaliation

2009-02-15T03:25:00.001+02:00

Lockheed Martin has been sued by a former employee because the accuser says she was subject to retaliation from the company's management.

The interesting aspect is not that a whistleblower has been subject to retaliation, because it is a natural reaction of people to be agressive when they are attacked. Even when the attacker is right. But the interesting part is in the nature of retaliation.

Andrea Brown says she was forced out of her job after filing an ethics complaint against vice president Wendy Owen in May 2006.

Brown, who was director of communications for Lockheed Martin technical operations in Colorado Springs, claims she resigned in February 2008 after her working conditions became intolerable.

At one point, she said, she was told she had to reapply for her job and to move out of her office and go work in a storage space without a phone.
Source: http://www.denverpost.com/headlines/ci_11547111

In other words, she wasn't fired or beaten, but forced to resign due to intolerable work conditions. This is a general situation, if the case does not end up with the bankruptcy of the company, as in the Enron example.

This kind of retaliation is preferred because companies, their managers, think a resignation will not give the opportunity to the whistlerblower to ask for compensations. Wrong! The US law, as well as the European laws, offer a sort of protection to whistlerblower because it tends to understand the reasons for which a whistlerblower spills out an unethical or non-compliance aspect exists, i.e., a compelling sentiment that they do the right thing (towards the public interest).

Second, there are other cases I read about, when judges made clear statements against such behavior from companies. This contributes a lot to a general negative view towards the company. In others words, only the legal suit itself, and the media news, create a kind of general opinion not favorable to the company. The main reason for this (and I think this is also the reason that lies at the heart of the paranoid "conspiracy theory") is the disproportionate relation between the company and the whistleblower.

A video-interview about the current challenges for Romanian market

2009-02-11T13:20:00.002+02:00

Video-interview with Mr. Cristian Ducu. He speaks about the Romanian training market, business ethics in Romania and the role of the Ethics and Compliance Officer in organizations.

His main ideea is that the current crisis has been artificially induced in the Romanian market by certain big players which have a huge interest in undermining the Romanian economy. The media in conjunction with several economic institutions created a mass-panic that lead to bankruptcy, to cutting training budgets, to firing without discrimination good and bad employees, to limiting services and so on.

In this situation, those that have an open mind and a dynamic business view will understand that it is the best moment to find better, more qualified working-force. In the same time, they should introduce more strict performance indicators to have a better view over the fluctuations of the business and make the necessary adjustments.

The current economic context is also a good opportunity to separate correct businesses from those breaking the law or treating bad their employees, partners, the environment and other stakeholders. It is the time to add value to the organization through adopting special Ethics and Compliance Management Systems, through adopting an attitude that favors Business Ethics.

And this is the reason for hiring an Ethics and Compliance Officer. His job makes perfect sense when so many internal and external factors threat the health and the performance of the organization.

Although he is not an universal solution, he can make the difference on longer-term between companies that work with devoted customers and companies that have a big flow of clients. In the later case, the performance risk is greater and it may easily lead to bankruptcy. In the former case, the client devotion, given not by the uniqueness of the product or service, but by the way the company treats the customer and how the company does business, will ensure a continuous activity for the company.

Training-urile, sambata si duminica

2009-02-10T15:31:00.002+02:00

De foarte multe ori m-am confruntat cu urmatoarea problema: angajatii trimisi de o companie din Romania refuza sa participe la un program de training care se organizeaza sambata sau duminica. Acestia prefera ca training-urile contractate de firma pe bani grei sa se tina in cursul saptamanii, adica in timpul programului de lucru.

Acesta nu este un caz izolat, ci o practica obisnuita in Romania.

Intrebarea mea este daca un astfel de comportament este etic, adica daca angajatul se comporta corect fata de firma fiindca refuza sa mearga la un training in weekend sau daca acea companie se comporta corect fata de proprii angajati atunci cand contracteaza un serviciu in cele doua zile libere ale angajatilor.

In primul rand, avem de-a face cu doua situatii diferite guvernate de aceeasi relatie contractuala intre cele doua parti: angajatorul (firma) si angajatul. Cu alte cuvinte, conditiile contractuale sunt cele care ar trebui sa guverneze relatia dintre cele doua parti, inclusiv asigurarea de training specializat angajatului de catre companie. Dar intr-un contract de munca, oricat de complex ar fi el, nu se mentioneaza niciodata ca respectivele programe de training vor avea loc doar in cursul saptamanii. In acest context, modul cum se comporta cele doua parti nu mai tine de clauzele contractuale, ci de ceea ce fiecare parte considera ca fiind in beneficiul sau ori ca tinand de responsabilitatea sa.

Astfel ajungem la cele doua situatii. In primul caz, angajatul refuza sa mearga la training in weekend in principal fiindca el considera ca acele doua zile sunt libere, cu alte cuvinte nu sunt prevazute in contract ca fiind lucratoare. Asta inseamna ca pentru acele zile, in cazul in care i s-ar cere sa lucreze, ar trebui remunerat cu mult mai mult decat o zi obisnuita de lucru. Dar el nu ar lucra, ci ar merge la un training - de aici teama ca nu ar primi niste bani care i s-ar cuveni.

Acest rationament este nu doar eronat, ci el reprezinta un pericol real pentru cultura organizationala a unei companii. Un angajat, fie el si cu contract de munca pe perioada determinata, reprezinta compania care l-a angajat nu doar pe timpul celor 8 ore de lucru zilnic (luni-vineri), ci pe toata perioada contractuala. De exemplu, daca angajatul companiei X ar merge intr-un magazin, dupa orele de program, si ar fura niste lucruri, presa ar putea foarte usor sa asocieze numele sau cu cel al firmei la care lucreaza. In acest caz, firma ar fi indreptatita, spun eu, sa desfaca respectivul contract de munca deoarece acel angajat ii strica reputatia.

Reformuland: atunci cand cele doua parti intra in relatia contractuala amintita, ele accepta status quo-ul cunoscut al fiecareia la momentul respectiv. Adica firma accepta ca persoana angajata nu are cazier si reputatia sa este de om onest, iar angajatul accepta ca firma respectiva este cunoscuta ca fiind una care-si respecta clientii, angajatii etc. Cand una dintre parti schimba in mod negativ acest status quo nu face altceva decat sa aduca atingere celeilalte parti.

Revenind la problema noastra, angajatul lucreaza efectiv 8 ore, sau cat a convenit initial, pentru angajatorul sau, dar responsabilitatea sa nu se incheie la finalul programului de lucru.

Sa ilustrez in alt fel. Sa ne gandim ca angajatul unei banci trece pe langa o sucursala intr-o noapte ploioasa, iar in momentul respectiv el ar observa niste indivizi in sediul acelei sucursale. Responsabilitatea sa este sa se opreasca si, chiar cu pretul de a fi plouat, sa contacteze Politia si reprezentantii acelei sucursale (care, de regula, sunt numiti la intrarea in sediu, intr-o zona vizibila). Daca el nu ar proceda astfel, atunci este foarte probabil ca el sa nu semnaleze nici cazurile de frauda de care el ar lua cunostinta in sediul bancii in care lucreaza. De aceea spunem ca riscurile pentru cultura organizationala sunt foarte mari.

In al doilea rand, faptul ca angajatul refuza sa participe la un training in weekend este de fapt in dezavantajul sau. Participarea la program l-ar imbogati cu niste cunostinte pe care altfel nu le-ar obtine. Apoi, conform Codului Muncii, orice zi de training (formare profesionala) este echivalata unei zi de munca. Adica 6 ore de training sunt echivalentul a 8 ore de lucru, iar aceste ore trebuie sa se regaseasca in cuantumul orelor de lucru pentru fiecare angajat in parte. Incalcarea acestei dispozitii legale conduce la o sanctionare a firmei angajatoare de catre Inspectoratele Teritoriale de Munca.

In al treilea rand, angajatul isi produce singur un rau. Argumentul angajatului pentru refuzul de a merge la un training in weekend platit de firma este ca nu-si poate modifica programul personal pentru a obtine un beneficiu. As echivala situatia cu aceea in care un doctor ii spune unui pacient, care nu este bolnav (nu toti pacientii sunt bolnavi, sic!), ca e bine sa manance cat mai multe fructe si legume ca sa-ti mentina starea de sanatate la cote cat mai bune, iar acesta ar raspunde ca nu poate fiindca trebuie sa se plimbe cu masina. La fel, angajatul refuza un training care i-ar putea imbunatatii performantele la locul de munca fiindca trebuie sa mearga la cumparaturi duminica dimineata sau sa se refaca dupa cele 40 de ore lucrate in cursul saptamanii.

In cel de-al doilea caz, se pune intrebarea daca o companie ar fi incorecta fata de propriul angajat fiindca il trimite la training in weekend? Nu cred ca exista un raspuns pozitiv. De regula, calendarele programelor de training in regim deschis sunt stabilite de firmele de training insele si nu de compania care-si trimite unul, doi sau zece angajati.

Intr-adevar, daca o companie instituie o politica, scrisa sau nu, prin care toate programele de training trebuie sa se organizeze doar in weekend, atunci o astfel de masura poate fi privita si trebuie sa fie privita ca fiind una discriminatorie. Spun asta fiindca respectiva companie se va lovi de refuzul unei persoane care are o anumita religie si nu poate merge la training sambata dimineata, iar, ca urmare, acea persoana nu va putea niciodata sa beneficieze de vreun program de training. Cu alte cuvinte, acea persoana va fi discriminata in raport cu alti colegi, care nu au nici o restrictie de ordin religios in a participa la training in weekend.

Pe de alta parte, pot exista cazuri limita, cand compania nu are dreptul de a cere unei persoane sa mearga la training in weekend. De exemplu, daca acea persoana se casatoreste tocmai in weekend-ul in care este programat si training-ul. Din acest motiv, comunicarea interna este esentiala pentru a preveni eventuale situatii neplacute.

Sunt curios ce argumente contra ar putea fi aduse in discutie.

[Publicat initial pe forumul comunitatii ECO]

Ethics & Compliance Officer training program

2009-02-05T10:03:00.002+02:00

4 more places available for the Ethics & Compliance Officer training program, ECO#82 Series (February 13 - April 4, 2009). Apply now and get a 30% discount. You will also benefit of a special waiver for the CECO Certification Exam.

The participants to the ECO#82 Series (March 13 - April 4, 2009) are coming from companies such as Pfizer Romania, Unicredit Tiriac Bank, Banca Transilvania, BCR Erste etc.

Responsabilitatea sociala corporativa e o parte dintr-o felie mai mare, numita Etica si Conformitate

2009-01-30T13:03:00.006+02:00

Lucrez de ceva vreme la un Handbook pentru Responsabilii de Etica si Conformitate din Europa si una dintre problemele cele mai mari cu care m-am confruntat a fost aceea de a explica faptul ca responsabilitatea sociala corporativa nu este o chestiune separata de celelalte procese ale unei organizatii, indiferent care ar fi arhitectura acesteia. Acest lucru este dificil de explicat pentru ca, in contextul actual la nivel european, sunt foarte multe voci care, lipsite sau nu de o pregatire dubla in domeniul eticii in afaceri si business managementului, confunda responsabilitatea sociala cu ceea ce se numeste ethics & compliance management. Cu alte cuvinte, perceptia multora dintre cei care scriu despre acest subiect este ca responsabilitatea reprezinta conceptul central, iar fiindca "responsabilitatea sociala corporativa" se refera la responsabilitatea unei organizatii fata de mediu, fata de comunitate si fata de proprii angajati, ar trebui ca acesteia sa i se acorde un statut mai inalt.

Pentru a-si sustine ideea respectiva, acei autori sau "specialisti" se ascund in spatele unor definitii pe care le citeaza de la alti autori. Numai ca a oferi colectii de definitii, chiar si cu scurte explicatii ale lor, nu e altceva decat un semn al amatorismului. Nu definitiile lipsesc, ci 'operationalizarile' lor.

In al doilea rand, responsabilitatea este intr-adevar un concept care ar trebui sa aiba rolul central in toate procesele de business. Dar faptul ca sintagma "responsabilitate sociala corporativa" are in componenta sa acest termen nu implica faptul ca responsabilitatea sociala este mai importanta decat managementul de etica si conformitate.

Formula corecta si care poate functiona eficient la nivelul organizatiilor, fie ele companii, ong-uri sau institutii publice, este aceea in care responsabilitatea sociala este privita in pozitia propriei ei, adica drept parte a managementului de etica si conformitate, care, alaturi de alte componente de business, intra sub conceptul mai general de guvernare corporativa.

Momentan nu intru in detalii deoarece ma tem ca argumentele mele vor fi preluate de cine stie ce individ care vrea sa parvina pe scara academica inainte ca eu sa reusesc sa le public in volumul la care lucrez. De altfel, nici imaginea de mai sus nu este redata in intregime. Managementul de etica si conformitate comporta multe alte segmente decat cele trei exemple sugerate acolo.

www.etica-aplicata.ro - primele teste

2009-01-21T15:36:00.006+02:00

In noaptea dintre 20 si 21 ianuarie am inceput primele teste la portalul www.etica-aplicata.ro Va fi un site care va gazdui atat resurse pentru domeniul eticii aplicate, cat si paginile oficiale ale Bucharest Conference in Applied Ethics '09: "Ethics Committees and Other Ethical Tools" si European Journal of Applied Ethics.

Fiindca am dorit ca acest portal sa nu fie doar pentru Romania si asa-zisii specialisti in etica aplicata din Romania, tot continutul va fi in limba engleza. De asemenea, EJAE nu va fi dedicata spatiului academic romanesc. Nu, pentru ca spre deosebire de altii, eu si colegii mei suntem scarbiti de incompetentii care-si dau cu parerea pe la tembelizor ori prin publicatiile autohtone. Ca atare, www.etica-aplicata.ro va fi un portal de resurse pentru toata Uniunea Europeana si nu numai.

O a doua precizare pe care vreau sa o fac e aceea ca site-ul se va dezvolta treptat. La inceput vor exista niste pagini semi-statice, urmand ca pe parcurs sa introducem diverse sectiuni cu continut updatabil si pretabil pentru agregatoare (de exemplu, sectiunea NEWS).

In al treilea rand, regula de baza a portalului de baza nu va fi "political correctness"-ul, ci, dimpotriva, analiza critica, uneori dura si extrema. Nu vom tolera aberatiile conceptuale si nici incompetenta, sanctionand dur orice adept al lor.

Pentru moment, site-ul va contine doar o pagina cu siglele proiectelor inclue, urmand ca din punct de vedere al continutului sa-l completam pana la finele lunii martie.

Cultura lucrului bine facut: o remarca despre americani

2009-01-21T14:28:00.005+02:00

Ziua de ieri a fost de sarbatoare pentru americani. Acestia au asistat, intr-un fel sau altul, la inaugurarea celei de-a 44-a presedentii a Statelor Unite. Nu am de cand sa fac nici o remarca despre evenimentul cu pricina fiindca, cred eu, ne-am saturat cu totii de acest subiect. Ce mi s-a parut cu totul interesant a fost faptul ca din prima zi a noii presedentii, site-ul oficial al Casei Albe (www.whitehouse.gov) a fost pus la punct. Nu a lipsit nimic, nici o eroare nu a deranjat elementele care compun site-ul. Imaginile si culorile, in consonanta perfecta. Informatiile despre ce intentioneaza sa faca Mr. Obama, nu lipsesc nici ele. Structura site-ului, simpla, intuitiva, accesibila. Rata de incarcare a noilor sub-pagini accesate, instantanee.
De ce oare la ei se poate si la noi nu?

Fitch Ratings - a highly unethical rating agency

2008-11-10T22:47:00.006+02:00

Today, both Romanian and foreign financial media intensively discussed the new ratings issued by Fitch Ratings for EMEA on November 9, 2008. Many have said that the downgraded rate for Romania is just a speculative action orchestrated by big financial groups that tried to put down the Romanian financial market in the last weeks. But beyond all the comments, we can easily see that there is a huge interest in making all the 'emerging financial markets' feel the international crisis.

One question I have is how could they consider a two-notch downgrade for the sovereign rating when the credit crisis in Romania has been prevented by the Romanian National Bank? Moreover, how could they consider Transilvania Bank as the only Romanian bank that has proven a steady development? Is there a specific interest in making this bank available for future interbanking relations? If I remember correctly, Transilvania bank just suffered a powerful attack from foreign investors and speculators. (read here)

Here is the explanation offered by Fitch Ratings in its press release:

"Romania: the two-notch downgrade reflects Fitch's concerns about the macroeconomic policy framework in Romania and its ability to avoid a severe economic and financial crisis. With a widening current account deficit - expected to exceed 14% of GDP this year - fuelled by excessive credit growth, Fitch believes a much stronger policy adjustment, especially in fiscal policy, is needed to avoid a currency crisis. Given private sector foreign currency balance sheet mismatches, such an outcome could require substantial external financial support from the international community to prevent a sovereign credit crisis. The rating Outlook is Negative."
(Source: Fitch Ratings' website)

I have been following these ratings in the last two months and I can say openly that Fitch and other similar institutions are just one tool in the hands of big western banks and investment groups. At this moment, their interest (both of the western banks and investment groups) is to transfer all negative risks and unprofitable packages to the emerging financial markets because it is easier for them to leave the hot pie in other hands and eat the most of it when it will be ready-baked. From another perspective, they want to make more money even if their native or adoptive markets became unproductive (because of them and not because of somebody else). In other words, we are dealing with a huge greed.

It is very strange how suddenly the representative of the International Monetary Fund visited Romania before this new rating and soon after Hungary asked for financial help from European Union. Is it a way of damaging the image of a country with relative financial stability? We certainly did not invite them to discuss potential refunding of our economy. Our experience with them -- as in the case of all the other countries where they pushed in their strategy - was really bad, especially because their economical tools are inappropriate for Romanian context.

Taking into consideration all these and many other "incidental" events, I conclude that Fitch ratings is playing with the country/cities and banking ratings as their contributors dictate. It is a way of influencing the financial market, it is a way of making money on the backs of the poorer ones. From my own point of view, this is the most unethical behavior we could see these days. I think I am not saying anything wrong when I associate Fitch's current behavior with the Enron experience. They play with figures just like the managers from Enron played with financial reports and energy production.

--
Nov. 11, 2008
The article from the Financial Times is very interesting. Although the author tries to describe what happened, you can easily understand that our economic and financial situation is far better than those of Hungary or Bulgaria. The last has a 25 percent current account deficit, while the first received an important financial help from the European Central Bank.

Vodafone nu a invatat lectia HP

2008-06-09T03:59:00.004+03:00

"Daily Mirror" a publicat pe 1 iunie 2008 un articol in care incerca sa puna plecarea lui Arun Sarin de la conducerea grupului britanic Vodafone pe seama unui conflict intern intre acesta si Lordul MacLaurin de Knebworth, presedintele CA al companiei. Se spunea in articol ca Vodafone si-ar fi spionat proprii directori in incercarea celor doua persoane de a castiga un control cat mai mare asupra companiei.

Asa cum era de asteptat, Vodafone a dat publicitatii un comunicat oficial in care nega cele afirmate in articolul respectiv si sublinia faptul ca "nu a efectuat niciodata deliberat sau cu buna stiinta vreo investigatie care sa contravina Legii Britanice privind Protectia Datelor (UK Data Protection Act) sau altor legi."

Chiar daca lucrurile nu au stat asa cum acuza jurnalistii de la "Daily Mirror", numai zvonul ca o companiei de tipul Vodafone isi permite sa eludeze legile si sa intercepteze comunicatiile proprilor angajati e suficient pentru a stirbi reputatia acesteia. Repercursiunile sunt sesizabile pe bursa, acolo unde se tranzactioneaza actiunile Vodafone.

Practic, ceea ce s-a intamplat la Vodafone pare a fi o reeditare a situatiei jenante in care s-a aflat grupul Hewlett-Packard in 2006. La momentul respectiv, convorbirile directorilor HP fusesera ascultate cu scopul de a identifica persoana care a facut sa se scurga catre presa informatii confidentiale. Tom Perkins, membru al CA al HP, spunea in scrisoarea de demisie ca motivul deciziei sale il reprezinta "motodele de o moralitate indoielnica si legalitate dubioasa ale presedintelui CA."

O astfel de atitudine din partea companiilor nu influenteaza doar bursa, ci si imaginea pe care o au clientii despre companie. De exemplu, un rationament perfect justificat este urmatorul: eu folosesc serviciile Vodafone; daca ei si-au spionat proprii director oare ce se intampla cu securitatea convorbirilor mele?! Oare sa nu fie mai bine sa merg la alta companie? Macar asa scap de cei despre care stiu ca nu-si respecta proprii angajati.

Pilda: "nu mulgi vaca inainte de a o fi scos la pascut"

2008-04-28T17:57:00.007+03:00

De foarte multe ori imi rasare in mintea ideea ca noi, romanii, nu doar ca am pierdut mai multe trenuri din '89 incoace, ci ca, in mod sistematic, cu meticulozitate si rabdare, ne auto-subminam. Conflictele, reale sau artificiale, au loc nu doar intre politicieni, ci si intre oameni obisnuiti, vedete si oameni de cultura. Traim intr-o paradoxala stare de razboi. Toate canalele media (tv, radio, presa, webnews) nu fac altceva decat sa redea, ca un pick-up stricat, aceeasi placa, aceleasi conflicte, aceleasi personaje. Intrebarea pe care orice om normal ar dori sa si-o mai puna dupa o saptamana de experimentat aceasta lume este cea privitoare la miza conflictului. Cu totii stim ca, de exemplu, Palatul Victoria se cearta cu Palatul Cotroceni, dar, cu toate eforturile jurnalistilor si ale asa-zisilor "comentatori politici" (sau "analisti politici"), nu stim de ce sau pe ce se cearta. Cu totii presupunem ca e vorba de mioriticul "ciolan". Problema e ca vaca de muls e atat de garbovita si uscativa incat teama autorului acestor randuri e ca laptele pe care toti il vor este mai acru decat o muratura stricata. Din acest motiv, ar fi indicat ca vaca sa nu accepte ca laptele sa se transforme in lesie.

"MBA in 10 zile"

2008-04-08T12:32:00.002+03:00

De curand a aparut intr-una din statiile de metrou bucurestene un panou publicitar foarte interesant. Mesajul scris destul de mare este "MBA in 10 zile". Socul produs de acest anunt nu a trecut odata cu sosirea metroului. M-am tot gandit ce anume s-ar putea face in 10 zile intr-un astfel de program. Mi-am amintit si de dezbaterile din Statele Unite privind validitatea unor programe MBA de tipul "invatamant la distanta". Rezultatul: ma tot intreb cine este atat de fraier sa nu-si dea seama ca un astfel de program nu are nici o valabilitate. Pe de alta parte, sunt curios ce impresie si-au facut persoanele care au urmat un MBA de acest gen. Poate ma lumineaza si pe mine ce anume se poate face in 10 zile.

Ethics and Compliance Officer

2008-03-20T12:32:00.005+02:00

Smart Solutions & Support, Romania, a lansat primul program de training din Europa pentru Ethics and Compliance Officer. Pentru mai multe detalii, puteti vizita site-ul acestui program la adresa http://eco.omnisolutios.ro.

Site-ul contine calendarul pentru seriile 1, 3 si 4. Prezentarile cursurilor pot fi accesate in sectiunea Training din site-ul general:

ECO 1 - Ethics and Compliance: Corporate Governance
ECO 2 - Ethics and Compliance Audit Techniques
ECO 3 - Ethical Decision-Making and Conflict Resolution

Participantii la acest curs vor beneficia nu doar de materialele de curs si resursele pus la dispozitie de organizatori, ci si de forumul specialistilor in Etica si Conformitate.

Etica Aplicata: primul program de master din Romania

2008-03-15T13:24:00.002+02:00

Facultatea de Filosofie din cadrul Universitatii din Bucuresti a pregatit pentru anul universitar 2008-2009 deschiderea primului program de masterat in domeniul eticii aplicate. Cursurile sunt tinute de profesori din cadrul facultatii, membri ai Centrului de Cercetare in Etica Aplicata.

Pentru mai multe detalii: http://www.ub-filosofie.ro/master.php

In cele din urma si la noi: buna guvernare a organizatiilor

2008-01-13T20:18:00.000+02:00

Am primit in urma cu cateva zile un mesaj despre ceea ce eu incerc sa introduc in mediul de afaceri, iar altii in mediul universitar romanesc, si anume buna guvernare a organizatiilor. In limba engleza, conceptul cu care noi toti lucram este cel de "governance" (e.g., corporate governance). Mi se pare important sa mentionez aceasta legatura cu spatiul anglo-saxon (in mod special) pentru ca scepticii sa aiba un fir de care sa apuce. Eu m-am saturat sa tot explic ca ideea de buna guvernare a organizatiilor nu este inventia mea sau altuia (asa cum se lauda unii de pe la noi). Contributia noastra -- acolo unde este cazul -- consta in rafinarea si adaptarea ei la contextul romanesc. Eu creez instrumente pentru ca buna guvernare sa devina realitate si in organizatiile romanesti, caci altfel Aristotel mi-a luat-o inainte cu vreo 2500 de ani.

Pe cei interesati de acest subiect ii invit la programul de training Ethics & Compliance Officer organizat de compania SMART SOLUTIONS & SUPPORT, Romania.

Redau aici mesajul amintit astfel incat sa afle cat mai multi oameni de proiectul respectiv.
--
Centrul Euroregional pentru Democratie din Timisoara lanseaza un nou proiect intitulat 'Guvernare responsabila in invatamantul superior: proiect de promovare a principiilor bunei guvernari in universitatile de stat din Centrele Universitare Arad, Cluj si Timisoara'. Partener local in derularea acestuia este Universitatea > '> Aurel Vlaicu> '> din Arad. Proiectul este implementat in perioada 1 decembrie 2007 - 30 septembrie 2008 cu sprijinul financiar al UNIUNII EUROPENE prin programul PHARE 2005 Consolidarea Democratiei in Romania, Componenta 2 - Democratie, drepturile omului, statul de drept, independenta justitiei si lupta impotriva coruptiei.

Scopul initiativei este definirea si implementarea participativa a unui cadru general pilot de guvernare responsabila, transparenta si eficienta pentru procesele de luare a deciziilor si management al educatiei, inclusiv managementul diversitatii culturale in centrele universitare Arad, Cluj si Timisoara.

Realizarea acestuia presupune o buna cunoastere a procesului decizional in mediul academic, crearea de know-how si capacitati la nivelul structurilor de conducere din universitati si relationarea actorilor care pot sustine implementarea sustenabila a cadrului de guvernare academica bazat pe principiile raspunderii publice, transparentei decizionale si accesului la informatii publice.

In acest sens, activitatile proiectului includ realizarea unui sondaj prin care se va masura perceptia publica asupra modalitatilor de luare a deciziilor in structurile de conducere din mediul universitar si se va evalua comparativ transparenta, responsabilitatea si eficienta instrumentelor decizionale prin studii de caz; sesiuni de instruire in Lobby, Advocacy si Networking; ateliere de lucru pe teme ca 'Transparenta in PR si comunicare', 'Managementul proceselor de consultare', 'Management participativ si managementul diversitatii culturale'.

Beneficiarii acestui proiect vor fi 15 organizatii studentesti si de tineret din cele trei centre universitare, sase universitati finantate de la bugetul de stat (Universitatea de Vest, Universitatea Politehnica, Universitatea de Medicina si Farmacie > '> Victor Babes> '> si Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara a Banatului din Timisoara, Universitatea > '> Aurel Vlaicu> '> din Arad si Universitatea > '> Babes Bolyai> '> din Cluj), cadre didactice si studenti.

Pentru mai multe informatii ne puteti contacta la: Centrul Euroregional pentru Democratie, Str. Semenic nr. 10, Tel: 0256 221471, 0356 401139, Fax: 0256 436633, E-mail: imihaies@regionalne t.org (Ilona Mihaies, manager proiect).
--

O problema de limbaj: stakeholders

2007-12-31T13:48:00.000+02:00

"Etica afacerilor" sau "etica in afaceri", indiferent cum dorim sa o numim (desi fiecare dintre cele doua sintagme ne directioneaza catre un anume sens), trimite la doua lucruri diferite: primul reprezinta domeniul care se studiaza in universitati si nu numai; cel de-al doilea, delimiteaza campul de reflectie si actiune din lumea afacerilor care se preocupa de aspectele etice ale actiunilor actorilor implicati. In ambele cazuri, limbajul este acelasi, iar mare parte din el s-a dezvoltat, a evoluat in spatiul anglo-saxon. Din acest motiv, cei care se ocupa cu etica afacerilor in Romania au fost nevoiti sa adapteze terminologia specifica de provenienta englezeasca intr-un context lipsit de resorturile necesare pentru o atare adaptare, intr-un spatiu intelectual lipsit de experienta necesara, fara o istorie a reflectiei si problematicii specifice. Aceasta adaptare a fost mai degraba o aproximare. La o astfel de chestiune am sa ma refer aici.

Termenul din limba engleza "stakeholders" a pus cateva probleme celor care s-au apropiat de etica afacerilor. Iar, dupa cateva ezitari pe care nu am de gand sa le amintesc aici, echivalentul romanesc care pare a se fi impus este cel de "grupuri cointeresate". Insa eu nu sunt deloc multumit de aceasta formula si, prin urmare, voi incerca sa va conving ca exista o varianta mult mai buna.

Argumentul cel mai des invocat pentru alegerea sintagmei "grupuri cointeresate" a fost aceea ca daca s-ar fi mers pe varianta "grupuri de interes" ar fi avut o conotatie negativa puternica in spatiul romanesc, lucru de nedorit in contextul eticii in afaceri. I

Nedumerire: De unde vine aroganta specialistilor de HR in procesul de recrutare?

2007-12-11T11:34:00.000+02:00

In ultimul timp am auzit din ce in ce mai des urmatoarea replica: "Nu voi mai aplica la job-uri postate de compania X (unde compania X este o companie mare de recrutare), de catre institutii publice sau de catre fostele regii de utilitati (gaz, electricitate, telefonie - ca sa nu se simta nimeni lezat)!" Intrebarea mea, oarecum naiva si nascuta din dorinta de a produce o schimbare cat de mica, este legata de sursa acestei arogante. Nu inteleg cum un specialist in resurse umane, care ar trebui sa priceapa cate ceva despre psihologia candidatilor pe care ii selecteaza, are o atitudine sfidatoare, aroganta, superioara fata de cineva care vine la un interviu sau suna pentru mai multe informatii. Ma uimeste foarte tare o astfel pozitie pe care am intalnit-o nu doar din auzite, ci am simtit-o si pe propria piele.

O a doua intrebare pe care mi-o pun si sper sa gasesc si un raspuns (momentan nu am unul) este cum poate fi combatuta o astfel de atitudine? Atat din interiorul companiei, cat si din afara ei. Sa fie oare o problema de educatie?

Oricum, cred ca exista niste reguli destul de simple care ne pot ajuta sa nu ne indepartam candidatii. De exemplu, regula de aur este ca atunci cand ai un candidat venit pentru ora 13, de exemplu, sa faci absolut totul ca la acea ora sa intri cu el in meeting room. Inteleg ca un candidat poate intarzia -- la traficul din Bucuresti nu e de mirare chiar si atunci cand esti o persoana precauta si pleci cu 2 ore inainte de intalnire --, dar un specialist HR care se afla deja in birou nu are nici o scuza.

O alta regula ar fi aceea ca la finalul procesului de recrutare, atat celor respinsi cat si celor acceptati, cel (cei) care a facut recrutarea sa le ofere un raspuns detaliat cu privire la motivele deciziei. In acest fel ne formam noi insine candidatii sa isi faca self-assessment-uri (auto-evaluari), iar acest lucru ii va ajuta in pozitia in care ii plasam sau in cariera viitoare. Cel mai banal argument pentru o astfel de practica este acela ca oamenii simt ca le acorzi atentia cuvenita. Iar asta ii motiveaza sa aplice si altadata pentru pozitiile pe care le faci publice.

Ceea ce e si mai grav, dupa parerea mea, e ca foarte multi specialisti in resurse umane si in special in recrutare si training nu sunt constienti de aceasta dificila chestiune. Am vorbit cu cativa si raspunsul a fost invariabil "nu exista timp pentru asa ceva, nu poti face fata la 200 de candidati, nu ai cum sa le acorzi atentia cuvenita".

La ce sunt bune serviciile de consultanta etica si de conformitate?

2007-12-10T10:04:00.000+02:00

Am fost intrebat in mai multe randuri la ce sunt bune serviciile de consultanta etica si de conformitate sau de ce o companie ar trebui sa angajeze si pregateasca un Ethics & Compliance Officer. Acum pot oferi nu doar un raspuns teoretic, ci si unul practic/real din Romania (asta pentru cei care se saturasera sa faca apel la exemple din US - printre ei, cu voia voastra, si eu). Exemplul l-am gasit pe un blog specializat pe HR.

//“Buna ziua,

Sunt angajat al companiei Vodafone si lucrez in sediul din Piata Charles de Gaulle. Va scriu pentru a va cere ajutorul intr-o problema extrem de delicata. Conditiile de lucru lasa mult de dorit. Oamenii se imbolnavesc din cauza instalatiei de aer conditionat si a structurii biroului (open space), aceasta fiind principala problema. Peste tot exista modificari facute de oamenii disperati: aerisiri inchise, panouri construite sau aduse etc. Ne confruntam cu o supraaglomerare, iar mirosul de canalizare este omniprezent, atit in birouri cit si la bucatarie, nu avem lumina naturala. Daca ar exista o inspectie, cu siguranta ar fi mari probleme pentru companie, dar asa ceva nu s-a facut de mult timp, desi inspectiile ar trebui sa fie anuale. Exista angajati care au plecat din aceste motive.
Consider ca, numai prin dezvaluirea catre opinia publica a acestei situatii, lucrurile s-ar putea imbunatati.
Va multumesc anticipat pentru ajutor.”//

Astfel de situatii ar fi putut fi prevenite de un ECO prin mai multe mijloace. Daca vrei sa afli cum, te invit sa ma contactezi: 072 251 6889 sau 'cristian.ducu @ omnisol utions.ro'

URL: http://hrexperts.wordpress.com/2007/11/19/o-noua-problema-la-vodafone/

Auditul etic si de conformitate

2007-12-04T01:39:00.000+02:00

In "Cotidianul" de marti, 4 decembrie 2007, a fost publicat un articol foarte interesant (pentru cei care nu au aflat deja) despre "Coruptia in lumea buna a afacerilor". Punctul de pornire il constituie un raport al Transparency International. Ideea centrala a articolului este aceea ca multe companii de prestigiu reusesc sa iasa in evidenta nu doar prin lansarea unor servicii si produse noi, ci si prin intermediul unor fapte reprobabile care ies la iveala in presa. Cazul Siemens este cel mai recent, pentru cei care urmaresc scena economica internationala. Dar el nu este nici singular, nici ultimul.

Insa ceea ce mi-a atras atentia a fost urmatorul paragraf:
"Intr-o incercare de a-si imbunatati imaginea Siemens, care, pe langa problemele cu justitia germana, are unele si cu cea americana, a demarat un audit independent al sistemului propriu anticoruptie, lansand, totodata, o campanie de comunicare extrem de costisitoare, 100 milioane de euro, asa cum scrie The Wall Street Journal."

Auditul independent se realizeaza exclusiv extern si presupune nu doar evaluarea sistemului anticoruptie, asa cum noteaza "The Wall Stree Journal", ci a intregului sistem de proceduri si regulamente interne. El se prezinta sub forma unei priviri diagonale a intregii companii, la toate nivelurile si prin toate departamentele. In acest fel, finalul raportului de audit va putea face recomandari cu privire la imbunatatirea "sanatatii" organizatiei si va putea identifica punctele de risc.

Cine este interesat de Ethics & Compliance Audit (Audit etic si de conformitate), poate cere detalii la adresa 'ec-consulting @ omnisolutions. ro'.

URL: http://www.omnisolutions.ro/en/consulting_ethics_compliance.php

Este nevoie de expertiza in etica in afaceri? (1)

2007-12-04T00:14:00.001+02:00

Una dintre intrebarile care ma framanta in ultimul timp este daca e nevoie sau nu de expertiza in domeniul eticii aplicate, in genere, si in etica in afaceri, in particular? Cred ca raspunsul nu este deloc simplu, el necesitand o serie intreaga de distinctii si clarificari.

In primul rand, ca sa stii daca e nevoie de expertiza trebuie sa explici ce este aceea "expertiza". Toata lumea foloseste acest cuvant si cu toate acestea pare sa ne scape intelesul deplin al termenului atunci cand cautam in mod consecvent sa oferim o explicatie a sa. Este expertiza ceva de genul cunostintelor pe care un inginer le are despre un motor? sau mai degraba este ceva de genul a ceea ce face medicul atunci cand opereaza un pacient? Ce vizeaza expertiza? cunostinte despre un lucru sau competente de a face ceva?

In al doilea rand, nu este deloc de neglijat obiectul acestei expertize: urmarim o expertiza in etica aplicata, un domeniu cu foarte multe subdomenii, atat de diferite intre ele incat nimeni nu le va putea cuprinde niciodata pe toate, sau expertiza in etica in afaceri, un (sub)domeniu restrans, cu probleme delimitate si instrumente de lucru cat de cat conturate?

Cred ca aceasta intrebare este esentiala pentru toti cei care doresc sa activeze in domeniul eticii in afaceri fiindca ea afecteaza in mod direct statutul lor. Una e sa accepti ca este nevoie de expertiza, si atunci se impune ca aceia care intra intr-o dezbatere din acest domeniu vor trebui sa aiba o anumita pregatire, si altceva sa accepti ca nu este nevoie de o atare expertiza si, deci, opinia cuiva este la fel de buna ca a oricarui altuia.

A conduce "prin forta" sau "cu autoritate"

2007-12-02T09:21:00.000+02:00

Primul mesaj "on-subject" de pe acest blog este de fapt un comentariu la un interviu de pe HR-Romania cu domnul Adrian Stanciu, partener Ascendis, comentariu pe care l-am considerat destul de interesant pentru a fi publicat si aici.

--
Nu as vrea sa starnesc reactii negative din partea celor care il cunosc si/sau admira pe dl Stanciu, insa eu cred ca dansul opereaza cu o confuzie destul de grava si, din pacate, des intalnita (chiar si prin dictionarele limbii romane), si anume aceea care nu distinge intre a conduce "prin forta" si a conduce "prin autoritate".

Autoritatea se castiga si presupune un sistem in care domneste "meritocratia" (un termen invocat din ce in ce mai mult in ultimul timp). In lipsa recunoasterii autoritatii unui manager, nici un angajat nu va face nimic. In al doilea rand, autoritatea presupune exemplul managerului (digne imitatione): eu ca CEO sunt un exemplu viu pentru toti angajatii pe care ii conduc (a nu se utiliza "ii am" pentru ca tradeaza un anumit grad de falsitate). Autoritatea mi-am castigat-o pentru ca sunt o sursa de inspiratie pentru cei care sunt alaturi de mine. Valorile mele sunt recunoscute in tot ceea ce fac. Asta inseamna sa conduci cu autoritate.

In schimb, un manager care conduce "prin forta" nu face altceva decat sa-si impuna ideile, deciziile, valorile. El se rezuma la acele "aspecte superficiale ale motivatiei" si nu ii va pasa niciodata daca un angajata ramane in companie pentru ca acolo se simte el bine sau doar pentru ca primeste 200 RON in plus la sfarsit de luna. Intr-un astfel de caz, performanta angajatilor, cea despre care tot spunem ca o putem creste prin diverse mijloace, nu va fi influentata de nici un program intern sau extern de impulsionare a ei.

Aceasta distinctie nu e una abstracta, inventata de mine, ci este cea pe care o avem de la Cicero incoace. Din pacate, in Romania si nu numai, oamenii isi construiesc adesea discursurile pe baza unor astfel de confuzii.

Cat priveste schimbarile din organizatii si rolul managementului resurselor umane, lucrurile, dupa parerea mea sunt destul de clare. Iar dl Stanciu a pus punctul pe "i": nu vei putea inregistra nici o schimbare la nivelul managmentului daca respectivele persoane nu doresc o schimbare, nu sunt constienti de rolul lor si nevoia de a da un exemplu bun celorlalti. Cea mai buna motivatie pentru angajati, din punctul meu de vedere, este cultura unei companii.
--

Explicatie

2007-12-02T08:57:00.000+02:00

Am creat acest blog plecand, in primul rand, de la ideea ca este nevoie de o pluratitate a vocilor care discuta despre etica in afaceri in contextul Romaniei. In al doilea rand, am considerat ca este necesara o separare intre partea de cercetare si cea a luarilor de pozitie, a informarilor, comentariilor etc. In al treilea, blogul de fata vizeaza o audienta cu totul diferita de cea a "Cristian Ducu's Research Blog". As dori ca cea mai mare parte a celor care vor citi mesajele de pe acest blog sa fie persoane din mediul de afaceri, oameni implicati in procese de dezvoltare si/ori schimbare organizationala, si mai putin de catre cei care au un interes teoretic in etica in afaceri. Asta presupune si ideea ca acest blog urmareste sa produca o modificare de pozitie a celor care vor citi mesajele mele.

Nu lipsit de importanta este faptul ca instrumentele cu care voi opera sunt argumentele. Simt o repulsie generala fata de comentariile care cuprind elemente umorale. Prin urmare, nu voi accepta decat acele comentarii la mesajele mele care respecta regula jocului: discursul bazat pe argumente.

In final, as vrea sa subliniez ca nu e vorba de un blog "distructiv", care sa arunce critici in stanga si in dreapta fiindca autorul nu este de acord cu o opinie sau alta, ci un blog care doreste sa construiasca o dezbatere cu oameni cu interese similare.