Cartile pe care NU le recomand - "Audit intern si guvernanta corporativa"

Daca dupa '89 ne-am plans ca inainte de momentul respectiv nu a exista libertatea de a publica orice am fi dorit, acum, la finele primului deceniu din secolul XXI, ne plangem de un diletantism generalizat. Majoritatea productiilor romanesti aparute dupa Revolutia din '89, fie ca vorbim de cartea de specialitate, fie de beletristica, nu se remarca prin absolut nimic. Poate doar prin incompetenta strident afisata, prin plagiatul dureros de frecvent si prin lipsa oricarei competitii reale (competitia presupune dezbatere, nu acuze).

De curand mi-am cumparat o carte tiparita de Editura Universitara sperand ca voi afla mai multe despre auditul intern si guvernarea corporativa. Dincolo de titlul atragator, nu am gasit nici un lucru care sa ma faca sa cred ca am de-a face cu niste specialisti in domeniu. Cei trei autori, Ana Morariu, Gheorghe Suciu si Flavia Stoian -- un profesor universitar, un lector si un preparator -- au dat masura lipsei de experiente in domeniu si pe ceea a expertizei in compilarea surselor. Am dat 40 RON degeaba, in conditiile in care literatura despre audit intern este in Romania, cred eu, inca la inceput.

La cele 467 de pagini cate numara volumul cu pricina, doar 73 de pagini (pp. 179-252) sunt despre guvernarea corporativa. Unde intre pp. 235-252, gasim o propunere de "Cod de guvernare corporativa" (sic! diferenta titlu volum, titlu cod). Prin urmare, autorii expediaza in numai 56 de pagini, un domeniu intreg, despre care s-au scris mii de carti si zeci de mii de articole.

Ca atare, NU recomand

Anca Morariu & Gheorghe Suciu & Flavia Stoian -- Audit intern si guvernanta corporativa; Editura Universitara, Bucuresti, 2008.

Cartile pe care NU le recomand

De cele mai multe ori luam decizia de a cumpara, citi sau cel putin de a ne arunca o privire printr-o carte fiindca am tinut seama de o recomandare. Dar si recomandarile negative functioneaza. Ca atare, cu acest post initiez o noua rubrica, una in care voi face cunoscute cateva carti ce merita sa fie evitate "at all costs". Autoriilor acestor fituici le sugerez sa se apuce de alta meserie.

Uneori voi insoti recomandarile mele negative si de comentarii sarcastice la adresa respectivelor titluri.

Pentru inceput:

Luminita OPREA, Responsabilitate sociala corporatista. De la teorie la practica; Tritonic, Bucuresti, 2005.

Ma intreb uneori pana unde poate sa mearga impostura si incompetenta. Dar asta fiindca uit in ce tara traiesc. O tara in care oricine poate pretinde ca flegma este jeleu, CSR-ul dezvoltare sustenabila si voluntariat, iar managementul deseurilor responsabilitate corporativa. Totusi, traiasca eticheta de "prima carte despre CSR" -- ce pacat ca e doar o lucrare de dizertatie la un master in comunicare, si asta proasta.

POST SCRIPTUM:
Stilul comentariilor reprezinta un experiment. Cei care sufera de miopie sistemica ori pudibonderie tardiva le sugerez sa mearga pe alte blog-uri.