Cartel si hotie romaneasca

Dupa ce la finele lui 2008 Consiliul Concurentei pornea intr-o noua ancheta privind acuzatia de intelegere de tip cartel adusa bancilor ce activeaza in Romania, astazi a fost anuntata de catre aceeasi institutie amendarea a 32 de agenti economici care presteaza servicii de scolarizare auto cu suma de 1,5 milioane RON pentru activitati similare.

Consiliul Concurentei a purces la amendarea respectivelor firme deoarece a reusit sa stabileasca faptul ca acestea au avut o intelegere de marire a tarifelor de scolarizare pentru categoria B pana la plafonul minim de 800 RON. In felul acesta, sustine Consiliul Concurentei, s-au incalcat prevederile Legii Concurentei prin restrictionarea concurentei si prin marirea artificiala a preturilor pe piata.

Numai ca firul evenimentelor nu se termina aici. Ieri, intr-o conferinta de presa mediatizata la toate buletinele de stiri, asociatia firmelor care desfasoara astfel de activitati de scolarizare au inceput sa faca presiuni asupra instructorilor independenti. Cu alte cuvinte, daca marirea tarifului de scolarizare nu este suficienta, acum ei incearca si eliminarea acelora care doresc sa desfasoara meseria libera de instructor auto. Conform dorintei lor, doar cei care au lucrat cel putin 3 (trei) ani intr-o scoala auto vor putea sa obtina dreptul de libera practica. Numai ca o astfel de masura este la fel de anti-concurentiala ca si cea deja amendata de Consiliul Concurentei.

Justificarea invocata de reprezentantii scolilor auto in conferinta de presa de ieri a fost aceea ca exista unii instructori independentei care au scolarizat mai mult decat ar putea fizic sa o faca intr-un an de zile. Cu alte cuvinte, reprezentantii scolilor auto considera ca toti instructorii independenti sunt de fapt potentiali infractori fiindca exista cel putin un caz identificat de ei in care un instructor auto independent a incalcat legea. Insa acesta este un sofism si nu un argument valid/valabil pentru a elimina concurenta de pe piata serviciilor de scolarizare auto.

Evident ca, in bunul spirit al incompetentei ce domneste in institutiile statului, acestei cereri ilegale (ilegale conform Legii Concurentei) i s-a dat curs printr-un ordin emis de RAR. Drept urmare, instructorii auto independenti (al caror numar este de circa 4000) au protestat astazi in capitala.

Actiunile descrise anterior sunt similare cu altele, chiar si din domenii reglementate. Cel mai bun exemplu este cel al taximetriei. Actiuni similare se intampla si acolo, desi cu totii ne facem ca nu vedem. Sau sa ne gandim un pic la domeniul traducerilor, unde o asociatie care pretinde ca reprezinta drepturile tuturor traducatorilor autorizati isi permite sa ceara controlarea firmele de traduceri pe motiv ca acestea nu au proprietar un traducator autorizat. Conform argumentelor invocate de sustinatorii acestei asociatii, caci nici o pasare nu canta niciodata singura, firmele de traducere incalca legea de nenumarate ori pentru ca ii platesc cu prea putini bani pe traducatori sau ca ii tepuiesc.

Insa, ca si in situatia amintita mai sus, faptul ca o firma de traduceri procedeaza in acest mod nu inseamna ca toate firmele procedeaza la fel. Iar dorinta ca firmele de traduceri sa aiba doar proprietari traducatori autorizati de Ministerul de Justitie sau de Ministerul Culturii este o aberatie ce incalca drepturile la libera asociere a indivizilor si la accesul liber pe piata al agentilor economici.

Pe acelasi principiu, am putea sa le interzicem si celor care nu sunt doctori stomatologi sa nu-si deschida cabinete de stomatologie in care sa lucreze doctori stomatologi. Sau cum a facut Ministerul Sanatatii acum cu eliminarea managerilor de spitale care nu sunt, cumulativ, doctori si cadre universitare. Cu alte cuvinte, pentru a conduce un spital sau un cabinet medical ai nevoie de competente de a lucra pe cord deschis sau de a curata un dinte cariat, si nu de competente manageriale si cunostinte economice.

Doua erori grave

Am auzit din ce in ce mai mult in ultima perioada urmatoarea afirmatie: "Etica si morala in afaceri" (similar, "principii etice si morale"). Aceasta conjugare a termenilor "etica" si "morala" tradeaza incompetenta respectivilor vorbitori. Foarte simplu.

Cel putin in acest context, cele doua cuvinte sunt sinonime. Etica si morala sunt acelasi lucru, si se refera la acel complex de deprinderi si norme de comportament, de valori si credinte cu privire la ce este si ce nu este moralmente corect. Pe de alta parte, nu cred ca ar trebui sa se confunde acest context particular cu acela in care vorbim pe de o parte despre morala - in sensul tocmai mentionat -, iar pe de alta parte despre etici, adica acele teorii care incearca sa explice sau sa ofere un temei normativ pentru comportamentul moral al indivizilor. Teoriile, la randul lor, le vom numi "teorii etice" sau "teorii morale" (expresii sinonime). La fel si in cazul "principiilor morale" (care pot fi numite si "principii etice").

In al doilea rand, acesti asa-zisi "profesionisti" pretind ca etica, ca domeniu de investigatie, este pentru mediul academic, pentru cei care rontaie intr-un turn de fildes o problema pana nu mai ramane nimic din ea. In schimb, spun ei, "responsabilitatea sociala corporativa" este o chestiune practica si se refera la modul cum o companie isi gestioneaza impactul asupra mediului, asupra comunitatii si propriilor angajati, sau la activitatile filantropice si de PR. Chiar mai mult, respectivii pretind ca RSC-ul este un concept mai larg decat cel de "etica in afaceri" si ca atare RSC-ul este mai important decat managementul eticii in organizatii. Nimic mai fals. Le sugerez respectivelor persoane sa puna cat mai curand mana pe niste studii serioase.

Cand ne referim la RSC si la managementul de etica (si conformitate) nu suntem interesati de cine a fost primul, oul sau gaina, daca RSC-ul e anterior sau nu managementului eticii (desi aceste personaje ar fi surprinse sa vada ca RSC-ul nu e chiar anterior managementului eticii). Nu. Ceea ce dorim sa intelegem este aria de acoperire a fiecareia etichete. RSC nu e un concept mai larg decat cel de management al eticii (a nu se intelege "management etic", adica un management care actioneaza moralmente corect), ci dimpotriva. Faptul ca foarte multi autori (de fapt pseudo-autori) spun contrariul nu dovedeste decat proasta intelegere a acestui domeniu. Si nu ma feresc deloc sa spun ca autori precum Buchholtz, Carroll sau Koetler sunt pe langa subiect (pentru detalii, sunt dispus la dezbateri serioase).

Revenind, conceptul de responsabilitate este un concept cu cel putin doua fatete: responsabilitatea morala si responsabilitatea juridica. RSC-ul nu le poate cuprinde pe amandoua, caci atunci de ce mai vorbim despre conformitate (in special conformitatea cu legea si standardele profesionale). Faptul ca respect o lege nu inseamna in mod necesar ca sunt si o persoana morala, caci as putea, de exemplu, sa respect legea privind plata taxelor si impozitelor dar sa-mi insel partenerii si clienti.

Mai departe, RSC-ul vizeaza o mica parte din ceea ce presupune managementul eticii in organizatii. Codurile de etica, training-urile de etica, auditul de etica (si conformitate), consultanta etica si alte instrumente asemanatoare nu pot intra sub RSC fiindca RSC-ul nu stie cum sa structureze aceste lucruri. Strict vorbind, RSC-ul priveste doar impactul asupra comunitatii (si prin extensie -- nu cea a dezvoltarii durabile (sic!) -- asupra mediului). Etica si RSC-ul nu inseamna sa plantezi copaci si nici sa dai bani la un azil de batrani, nici macar sa-ti scoti proprii angajati la donat sange sau impartit pachetele cu mancare copiilor saraci. Aceste fapte sunt nobile in ele insele, dar motorul lor, motivatia, nu e data de un principiu sau de o valoare etica, ci de o conjunctura nefavorabila pe care dorim sa o corectam fiindca resimtim mila sau revolta pentru nedreptatile sociale existente.

RSC-ul nu inseamna sa verifici daca o organizatie respecta conditiile de munca ale ILO, fiindca acest lucru il acopera cu instrumente dezvoltate de-a lungul timpului managementul de etica si conformitate. In realitatea romaneasca sau de oriunde altundeva, RSC-ul nu stie sa distinga intre aspectele etice si cele de conformitate, intre decizii etice si decizii de business.