Cel putin in acest context, cele doua cuvinte sunt sinonime. Etica si morala sunt acelasi lucru, si se refera la acel complex de deprinderi si norme de comportament, de valori si credinte cu privire la ce este si ce nu este moralmente corect. Pe de alta parte, nu cred ca ar trebui sa se confunde acest context particular cu acela in care vorbim pe de o parte despre morala - in sensul tocmai mentionat -, iar pe de alta parte despre etici, adica acele teorii care incearca sa explice sau sa ofere un temei normativ pentru comportamentul moral al indivizilor. Teoriile, la randul lor, le vom numi "teorii etice" sau "teorii morale" (expresii sinonime). La fel si in cazul "principiilor morale" (care pot fi numite si "principii etice").
In al doilea rand, acesti asa-zisi "profesionisti" pretind ca etica, ca domeniu de investigatie, este pentru mediul academic, pentru cei care rontaie intr-un turn de fildes o problema pana nu mai ramane nimic din ea. In schimb, spun ei, "responsabilitatea sociala corporativa" este o chestiune practica si se refera la modul cum o companie isi gestioneaza impactul asupra mediului, asupra comunitatii si propriilor angajati, sau la activitatile filantropice si de PR. Chiar mai mult, respectivii pretind ca RSC-ul este un concept mai larg decat cel de "etica in afaceri" si ca atare RSC-ul este mai important decat managementul eticii in organizatii. Nimic mai fals. Le sugerez respectivelor persoane sa puna cat mai curand mana pe niste studii serioase.
Cand ne referim la RSC si la managementul de etica (si conformitate) nu suntem interesati de cine a fost primul, oul sau gaina, daca RSC-ul e anterior sau nu managementului eticii (desi aceste personaje ar fi surprinse sa vada ca RSC-ul nu e chiar anterior managementului eticii). Nu. Ceea ce dorim sa intelegem este aria de acoperire a fiecareia etichete. RSC nu e un concept mai larg decat cel de management al eticii (a nu se intelege "management etic", adica un management care actioneaza moralmente corect), ci dimpotriva. Faptul ca foarte multi autori (de fapt pseudo-autori) spun contrariul nu dovedeste decat proasta intelegere a acestui domeniu. Si nu ma feresc deloc sa spun ca autori precum Buchholtz, Carroll sau Koetler sunt pe langa subiect (pentru detalii, sunt dispus la dezbateri serioase).
Revenind, conceptul de responsabilitate este un concept cu cel putin doua fatete: responsabilitatea morala si responsabilitatea juridica. RSC-ul nu le poate cuprinde pe amandoua, caci atunci de ce mai vorbim despre conformitate (in special conformitatea cu legea si standardele profesionale). Faptul ca respect o lege nu inseamna in mod necesar ca sunt si o persoana morala, caci as putea, de exemplu, sa respect legea privind plata taxelor si impozitelor dar sa-mi insel partenerii si clienti.
Mai departe, RSC-ul vizeaza o mica parte din ceea ce presupune managementul eticii in organizatii. Codurile de etica, training-urile de etica, auditul de etica (si conformitate), consultanta etica si alte instrumente asemanatoare nu pot intra sub RSC fiindca RSC-ul nu stie cum sa structureze aceste lucruri. Strict vorbind, RSC-ul priveste doar impactul asupra comunitatii (si prin extensie -- nu cea a dezvoltarii durabile (sic!) -- asupra mediului). Etica si RSC-ul nu inseamna sa plantezi copaci si nici sa dai bani la un azil de batrani, nici macar sa-ti scoti proprii angajati la donat sange sau impartit pachetele cu mancare copiilor saraci. Aceste fapte sunt nobile in ele insele, dar motorul lor, motivatia, nu e data de un principiu sau de o valoare etica, ci de o conjunctura nefavorabila pe care dorim sa o corectam fiindca resimtim mila sau revolta pentru nedreptatile sociale existente.
RSC-ul nu inseamna sa verifici daca o organizatie respecta conditiile de munca ale ILO, fiindca acest lucru il acopera cu instrumente dezvoltate de-a lungul timpului managementul de etica si conformitate. In realitatea romaneasca sau de oriunde altundeva, RSC-ul nu stie sa distinga intre aspectele etice si cele de conformitate, intre decizii etice si decizii de business.
2 comentarii:
Mersi ca-mi ridici mingi la fileu. Dezbaterea dintre noi dateaza de multa vreme si stii ca parerea mea este ca RSC-ul, ca concept, are o arie mult mai larga de acoperire decat etica / morala. RSC-ul cel putin din punctul meu de vedere, are doua dimensiuni - una restransa care se refera la ceea ce se petrece in interiorul organizatiei si cu stakeholderii si una larga care se refera la relatia dintre mediul de afaceri si societate. Aici intra si mediul, sistemul politic, guvernarea unei societati etc. In prima acceptiune a RSC etica are de a face cu managementul etic insa este evident mai mult decat atata. In cea de a doua acceptiune a RSC etica de doar caracteristica unui proces prin care mediul de afaceri, politic si social se adapteaza si se relationeaza unii la altii. Carroll si Buchholtz fac parte din miscarea CSR 1 si nu pot a le face decat o singura observatie, pe care dealtfel le-au facut-o si alti autori - ca definitia data de ei CSR-ului este statica. Dar au facut-o in anii 1979 respectiv 1991 cand treburile in lume stateau altfel. Mi se pare ca abia scoala de la Nottingham incepe sa defineasca in contextul care trebuie RSC-ul si sa-l scoata de sub imperiul republicanismului civic american. Cat despre Kotler - n-am de spus decat ca cei care-l citeaza in contextul unor articole despre RSC nu inteleg nimic din acest domeniu. Astept dezbateri aprinse la viitoarea conferinta de etica aplicata! :)
Camelia, n-am intentionat sa-ti ridic mingea la fileu ci sa atrag atentia asupra unor erori grave care circula printre asa-zisii "specialisti in CSR" de la noi. Cred ca noi doi, alaturi de alti colegi, ar trebui sa discutam mult mai mult decat o putem face prin intermediul unui blog sau e-mail. Cred ca este nevoie de dezbatere serioasa cu privire la ce este RSC-ul si ce valente comporta el. As prefera sa aud de la tine ce bagi in mod concret sub eticheta de RSC. Pui codul de etica sub RSC?
Iarasi revin, eu cred ca RSC-ul se vrea a fi o eticheta frumoasa care sa confere o aura a inocentei companiilor, numai ca eticheta e prost aleasa. Ca tot vorbeai de proprietatea termenilor. Ma tot intreb ce sens are sa vorbim despre "social" cand noi bagam protectia mediului si environment-friendly waste management sub RSC. De ce? Doar de dragul argumentului generatiilor viitoare? Nu cred ca e un temei suficient.
Eu sunt mult mai drastic decat tine in ceea ce ii priveste pe Carroll si Buchholtz. Faptul ca ar face parte din miscarea CSR1 nu ma incalzeste cu nimic fiindca nu ma intereseaza ce a fost (decat din perspectiva intelegerii fenomenului care a promovat atat de mult CSR-ul), ci ceea ce ar trebui sa fie. Pe de alta parte, "managementul eticii si conformitatii" ofera o perspectiva mult mai buna fiindca integreaza etica si conformitate in sistemul de procese care constituie organizatia (deci alaturi de procesele de business), nu pe transversala, nu de jos in sus sau de sus in jos, ci pe diagonala.
As vrea sa subliniez si urmatorul aspect: faptul ca RSC-ul ar viza "tot ceea ce nu tine de respectarea legii" sau "tot ceea ce nu constituie o obligatie legala" este iarasi un mod eronat de a vorbi despre RSC si etica. Pe langa sfera legalitatii si sfera moralitatii mai exista si sfera economicului. Sfera responsabilitatii morale nu se identifica cu sfera a tot ceea ce reprezinta responsabilitate non-juridica. De exemplu, a investi intr-o instalatie care produce energie din surse alternative nu inseamna a fi responsabil moral si nici "social", ci inseamna ca incerci sa respecti responsabilitatea economica pe care o ai fata de actionari pentru ca 1) energia produsa de noua instalatie va fi mai ieftina si pe termen mediu costurile instalatiei si lucrarilor suplimentare vor fi acoperite si poate chiar se va obtine un profit (e.g., prin directionarea unei parti din energia produsa in sistemul national de transport al energiei), 2) actiunea in sine, prin intermediului unei campanii de publicitate bine realizate, va aduce un capital de imagine suplimentar, care, intr-un final, va contribui la maximizarea profitului, 3) si, de ce nu, investitia in sine va fi apreciata de proprii angajati si de cei din comunitate, care vor prefera sa cumpere bunuri de la compania respectiva in detrimentul alteia ce nu a procedat la fel. Aici nu este nimic de natura etica oricat de tare s-ar bate in piept cu pumnul Dna X sau Dl Y de la compania P.
Ultima chestiune: vom putea discuta serios aceasta tema nu neaparat la Bucharest Conference in Applied Ethics ci in al doilea numar al revistei la care lucrez acum: European Journal of Applied Ethics. Iti voi trimite CFP-ul curand. Mult spor.
Trimiteți un comentariu