De foarte multe ori m-am confruntat cu urmatoarea problema: angajatii trimisi de o companie din Romania refuza sa participe la un program de training care se organizeaza sambata sau duminica. Acestia prefera ca training-urile contractate de firma pe bani grei sa se tina in cursul saptamanii, adica in timpul programului de lucru.
Acesta nu este un caz izolat, ci o practica obisnuita in Romania.
Intrebarea mea este daca un astfel de comportament este etic, adica daca angajatul se comporta corect fata de firma fiindca refuza sa mearga la un training in weekend sau daca acea companie se comporta corect fata de proprii angajati atunci cand contracteaza un serviciu in cele doua zile libere ale angajatilor.
In primul rand, avem de-a face cu doua situatii diferite guvernate de aceeasi relatie contractuala intre cele doua parti: angajatorul (firma) si angajatul. Cu alte cuvinte, conditiile contractuale sunt cele care ar trebui sa guverneze relatia dintre cele doua parti, inclusiv asigurarea de training specializat angajatului de catre companie. Dar intr-un contract de munca, oricat de complex ar fi el, nu se mentioneaza niciodata ca respectivele programe de training vor avea loc doar in cursul saptamanii. In acest context, modul cum se comporta cele doua parti nu mai tine de clauzele contractuale, ci de ceea ce fiecare parte considera ca fiind in beneficiul sau ori ca tinand de responsabilitatea sa.
Astfel ajungem la cele doua situatii. In primul caz, angajatul refuza sa mearga la training in weekend in principal fiindca el considera ca acele doua zile sunt libere, cu alte cuvinte nu sunt prevazute in contract ca fiind lucratoare. Asta inseamna ca pentru acele zile, in cazul in care i s-ar cere sa lucreze, ar trebui remunerat cu mult mai mult decat o zi obisnuita de lucru. Dar el nu ar lucra, ci ar merge la un training - de aici teama ca nu ar primi niste bani care i s-ar cuveni.
Acest rationament este nu doar eronat, ci el reprezinta un pericol real pentru cultura organizationala a unei companii. Un angajat, fie el si cu contract de munca pe perioada determinata, reprezinta compania care l-a angajat nu doar pe timpul celor 8 ore de lucru zilnic (luni-vineri), ci pe toata perioada contractuala. De exemplu, daca angajatul companiei X ar merge intr-un magazin, dupa orele de program, si ar fura niste lucruri, presa ar putea foarte usor sa asocieze numele sau cu cel al firmei la care lucreaza. In acest caz, firma ar fi indreptatita, spun eu, sa desfaca respectivul contract de munca deoarece acel angajat ii strica reputatia.
Reformuland: atunci cand cele doua parti intra in relatia contractuala amintita, ele accepta status quo-ul cunoscut al fiecareia la momentul respectiv. Adica firma accepta ca persoana angajata nu are cazier si reputatia sa este de om onest, iar angajatul accepta ca firma respectiva este cunoscuta ca fiind una care-si respecta clientii, angajatii etc. Cand una dintre parti schimba in mod negativ acest status quo nu face altceva decat sa aduca atingere celeilalte parti.
Revenind la problema noastra, angajatul lucreaza efectiv 8 ore, sau cat a convenit initial, pentru angajatorul sau, dar responsabilitatea sa nu se incheie la finalul programului de lucru.
Sa ilustrez in alt fel. Sa ne gandim ca angajatul unei banci trece pe langa o sucursala intr-o noapte ploioasa, iar in momentul respectiv el ar observa niste indivizi in sediul acelei sucursale. Responsabilitatea sa este sa se opreasca si, chiar cu pretul de a fi plouat, sa contacteze Politia si reprezentantii acelei sucursale (care, de regula, sunt numiti la intrarea in sediu, intr-o zona vizibila). Daca el nu ar proceda astfel, atunci este foarte probabil ca el sa nu semnaleze nici cazurile de frauda de care el ar lua cunostinta in sediul bancii in care lucreaza. De aceea spunem ca riscurile pentru cultura organizationala sunt foarte mari.
In al doilea rand, faptul ca angajatul refuza sa participe la un training in weekend este de fapt in dezavantajul sau. Participarea la program l-ar imbogati cu niste cunostinte pe care altfel nu le-ar obtine. Apoi, conform Codului Muncii, orice zi de training (formare profesionala) este echivalata unei zi de munca. Adica 6 ore de training sunt echivalentul a 8 ore de lucru, iar aceste ore trebuie sa se regaseasca in cuantumul orelor de lucru pentru fiecare angajat in parte. Incalcarea acestei dispozitii legale conduce la o sanctionare a firmei angajatoare de catre Inspectoratele Teritoriale de Munca.
In al treilea rand, angajatul isi produce singur un rau. Argumentul angajatului pentru refuzul de a merge la un training in weekend platit de firma este ca nu-si poate modifica programul personal pentru a obtine un beneficiu. As echivala situatia cu aceea in care un doctor ii spune unui pacient, care nu este bolnav (nu toti pacientii sunt bolnavi, sic!), ca e bine sa manance cat mai multe fructe si legume ca sa-ti mentina starea de sanatate la cote cat mai bune, iar acesta ar raspunde ca nu poate fiindca trebuie sa se plimbe cu masina. La fel, angajatul refuza un training care i-ar putea imbunatatii performantele la locul de munca fiindca trebuie sa mearga la cumparaturi duminica dimineata sau sa se refaca dupa cele 40 de ore lucrate in cursul saptamanii.
In cel de-al doilea caz, se pune intrebarea daca o companie ar fi incorecta fata de propriul angajat fiindca il trimite la training in weekend? Nu cred ca exista un raspuns pozitiv. De regula, calendarele programelor de training in regim deschis sunt stabilite de firmele de training insele si nu de compania care-si trimite unul, doi sau zece angajati.
Intr-adevar, daca o companie instituie o politica, scrisa sau nu, prin care toate programele de training trebuie sa se organizeze doar in weekend, atunci o astfel de masura poate fi privita si trebuie sa fie privita ca fiind una discriminatorie. Spun asta fiindca respectiva companie se va lovi de refuzul unei persoane care are o anumita religie si nu poate merge la training sambata dimineata, iar, ca urmare, acea persoana nu va putea niciodata sa beneficieze de vreun program de training. Cu alte cuvinte, acea persoana va fi discriminata in raport cu alti colegi, care nu au nici o restrictie de ordin religios in a participa la training in weekend.
Pe de alta parte, pot exista cazuri limita, cand compania nu are dreptul de a cere unei persoane sa mearga la training in weekend. De exemplu, daca acea persoana se casatoreste tocmai in weekend-ul in care este programat si training-ul. Din acest motiv, comunicarea interna este esentiala pentru a preveni eventuale situatii neplacute.
Sunt curios ce argumente contra ar putea fi aduse in discutie.
[Publicat initial pe forumul comunitatii ECO]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu