București, 28 aprilie 2014 - Cel de-al doilea eveniment din cadrul proiectului Social Link va aborda raportarea de sustenabilitate avându-l ca speaker invitat pe Cristian Ducu, membru fondator al Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics și consultant în dezvoltarea de sisteme de managementul eticii, conformitate şi schimbare organizaţională. Evenimentul va avea loc joi, 8 mai, ora 18:30, în cadrul Impact HUB Bucharest.
Tema evenimentului este "Raportarea de sustenabilitate. Capcane și recomandări", iar desfășurarea acestuia are loc în contextul adoptării de către Parlamentul European a unei noi directive conform căreia firmele cu mai mult de 500 de angajați for fi obligate să raporteze și activitățile non-financiare prin intermediul cărora se reflectă impactul acestora în societate, asupra mediului, a propriilor angajați și a bunei guvernanțe.
Cristian Ducu este doctor magna cum laude în Filosofie Morală în cadrul Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti şi membru fondator al Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics. Acesta are o experienţă de peste 10 ani în domeniul consultanţei de management (în special în dezvoltarea de sisteme de management de etică, conformitate şi schimbare organizaţională), audit non-financiar şi training. La începutul lui 2007, el a lansat primul program de specializare din Europa pentru Responsabilii de Etică şi Conformitate (Ethics & Compliance Officers) din companii, instituţii publice şi ONG-uri. Prin intermediul acestui program ajută la formarea primilor specialişti în domeniul Eticii şi Conformităţii din România.
"E foarte uşor să transformi un exerciţiu de transparenţă şi un proces de învăţare organizatională într-un eşec de comunicare. Rapoartele de sustenabilitate/de responsabilitate socială nu sunt nişte simple documente pe care să le croieşti la întâmplare, pe care să le postezi pe site-ul organizaţiei sau să le distribui la evenimente seci. De aceea am ales să vorbesc în cadrul acestui eveniment despre o parte dintre capcanele exerciţiilor de raportare şi despre cum să le eviţi, precum şi despre tendinţele în materie de raportare", a declarat Cristian Ducu.
Participanții la eveniment vor primi informații despre trendurile și reglementările în domeniul raportării de sustenabilitate și vor asista la realizarea unei analize complete și complexe a modalităților de raportare folosite de companiile din România, realizată de Cristian Ducu, analiza fiind făcută pe rapoarte concrete de sustenabilitate. De asemenea evenimentul va avea și o componentă de networking unde participanții vor avea posibilitatea de a-și găsi noi parteneri pentru proiectele de responsabilitate socială pe care le desfășoară. Mai multe detalii despre accesul la eveniment puteti găsi aici.
Primul eveniment Social Link a avut loc pe 27 martie și l-a avut ca speaker pe Dumitru Borțun, specialist în comunicare, profesor și cercetător, care le-a vorbit participanților despre diferențele între CSR și PR precum și despre implicarea factorului politic în dezvoltarea domeniului responsabilității sociale în România.
PARTENERI MEDIA
Social Responsibility Magazine, ABC Antreprenori, România Pozitivă, Big City Life, Educativa, EDMUNDO, PRIME Romania, Calendar Evenimente, Nonguvernamental.
Etica in afaceri
Scopul acestui blog este sa prezinte si sa dezbata probleme curente privind etica in afaceri, guvernarea corporativa, managementul etic, auditul de etica si conformitate, responsabilitatea sociala corporativa, bunele practici in management (si in special in managementul resurselor umane) etc.
luni, 28 aprilie 2014
duminică, 24 noiembrie 2013
Conferinta "Integritatea in administratia publica din Romania"
In data de 4 decembrie 2014, incepand cu orele 9.00, Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics si partenerii sai, Asociatia pentru Dezvoltare si Incluziune Sociala, Centrul de Resurse Juridice, Asociatia EPAS si Fundatia Konrad Adenauer, organizeaza o conferinta speciala despre o noua abordare in materie de anticoruptie si managementul eticii in administatia publica din Romania. Evenimentul va fi sustinut de Radu Nicolae, Codru Vrabie si mine, Cristian Ducu, iar intentia noastra este sa aratam ca avem nevoie de o noua perspectiva asupra integritatii, una in care pleonasme de genul "etica si integritate" nu-si au locul.
In acelasi timp, evenimentul cu pricina este si un fel de semnal de alarma in ceea ce priveste competenta in materie de etica si conformitate in administratia publica. In ultimul timp au aparut diverse firme de training si edituri care organizeaza conferinte si programe de formare pe bani in domeniul "eticii si integritatii". Desi expresia este adesea intalnita in documentele oficiale din Romania si uneori si in strainatate, ea denota o abordare 'legalista' a unui domeniu extrem de pluri-/interdisciplinar, si anume "managementul eticii si conformitatii". Simptomatica pentru aceasta chestiune este reactia directorului adjunct al U.S. Office of Government Ethics, Don Fox, la finalul vizitei de anul acesta in Romania:
In acelasi timp, evenimentul cu pricina este si un fel de semnal de alarma in ceea ce priveste competenta in materie de etica si conformitate in administratia publica. In ultimul timp au aparut diverse firme de training si edituri care organizeaza conferinte si programe de formare pe bani in domeniul "eticii si integritatii". Desi expresia este adesea intalnita in documentele oficiale din Romania si uneori si in strainatate, ea denota o abordare 'legalista' a unui domeniu extrem de pluri-/interdisciplinar, si anume "managementul eticii si conformitatii". Simptomatica pentru aceasta chestiune este reactia directorului adjunct al U.S. Office of Government Ethics, Don Fox, la finalul vizitei de anul acesta in Romania:
"Sistemul nostru este foarte diferit. Sistemul nostru este gandit de la bun inceput ca un instrument de prevenire a conflictelor de interese. Noi nu suntem interesati atat de averea unei persoane, cat mai degraba ce interese de investitii sau financiare are acea persoana, de pilda proprietarile sau actiunile detinute, sau poate locul de munca al partenerului" (Sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15078311-video-cum-functioneaza-ani-sua-don-fox-opune-public-oricarei-activitati-legate-etica-nu-este-miscare-politica-foarte-inteleapta.htm)Agenda evenimentului organizat de Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics este disponibila pe pagina de internet a programului "Integrity Workshops".
miercuri, 30 octombrie 2013
ANAF si hartuirea firmelor
Vad ca pe un post de televiziune se titreaza cu majuscule “ANAF HARTUIESTE FIRMELE CU SCRISORI”. La discutie participa Mircea Marin si Andreea Pora, jurnalisti de casa ai Cotrocenilor si pdl-ului. Inteleg ca devine o problema faptul ca ANAF-ul transmite scrisori firmelor din Romania prin care sunt anuntate ca au intrat in esantionul de risc si urmeaza sa fie verificate. Ma intreb ce ar fi afirmat cei doi jurnalisti daca firmele nu ar fi fost atentionate de ANAF ca urmeaza sa fie verificate.
Eu insumi am primit o astfel de scrisoare. Nu o consider nici o amenintare, nici o hartuire. Chiar daca ma ingrijoreaza faptul ca trebuie sa pierd cateva zile ca sa verific ca toate actele firmei sunt asezate in ordine, nu vad de ce m-ar hartui ANAF-ul. Mi se pare normal ca aceasta institutie a statului sa intreprinda verificari de tot feluri, inclusiv incrucisate. E o maniera normala prin care se incearca tinerea sub control a evaziunii fiscale, care nu poate fi eliminata de nici un fel.
Insa am totusi o critica in ceea ce priveste evaziunea fiscala. Nu vad cum ea ar putea fi diminuata in conditiile in care firmele care sunt de regula verificate de ANAF sunt cele care isi platesc taxele la timp, care respecta legislatia, si mai putin cele care au un flux mare de personal, care inregistreaza fluctuatii uriase de incasari, care nu lucreaza cu bani fiscalizati (prin banca). De exemplu, evaziune fiscala din Romania nu se intampla in domeniul consultantei de management sau in zona firmelor de training, ci la firmele care ocupa cu comertul, cu importurile si exporturile. Acolo este buba, nu la cei cu camasi albe din mediul economic.
[Citeste si restul articolului pe blogul oficial al lui Cristian Ducu.]
Eu insumi am primit o astfel de scrisoare. Nu o consider nici o amenintare, nici o hartuire. Chiar daca ma ingrijoreaza faptul ca trebuie sa pierd cateva zile ca sa verific ca toate actele firmei sunt asezate in ordine, nu vad de ce m-ar hartui ANAF-ul. Mi se pare normal ca aceasta institutie a statului sa intreprinda verificari de tot feluri, inclusiv incrucisate. E o maniera normala prin care se incearca tinerea sub control a evaziunii fiscale, care nu poate fi eliminata de nici un fel.
Insa am totusi o critica in ceea ce priveste evaziunea fiscala. Nu vad cum ea ar putea fi diminuata in conditiile in care firmele care sunt de regula verificate de ANAF sunt cele care isi platesc taxele la timp, care respecta legislatia, si mai putin cele care au un flux mare de personal, care inregistreaza fluctuatii uriase de incasari, care nu lucreaza cu bani fiscalizati (prin banca). De exemplu, evaziune fiscala din Romania nu se intampla in domeniul consultantei de management sau in zona firmelor de training, ci la firmele care ocupa cu comertul, cu importurile si exporturile. Acolo este buba, nu la cei cu camasi albe din mediul economic.
[Citeste si restul articolului pe blogul oficial al lui Cristian Ducu.]
Etichete:
ANAF,
Business Ethics,
companies,
companii,
evaziune fiscala,
firme etica in afaceri,
fiscalitate,
legislatie
luni, 25 octombrie 2010
Bucharest Conference in Applied Ethics 2010: "Legislating Ethics"
We have just published the final draft of the BUCHAREST CONFERENCE IN APPLIED ETHICS 2010 agenda: http://www.bcae.ro/2010_agenda.php
OCTOBER 29, 2010 - FRIDAY
Opening Session
Constantin Radulescu-Motru Amphitheater, 1st Floor
Chairman: Emanuel Socaciu (Research Centre in Applied Ethics, University of Bucharest)
10.00.-10.30. | Morality, Legality, and Security. An Analysis of Pervasive Technologies
Ion Vezeanu (Grenoble University)
10.30.-10.45. | Discussions
10.45.-11.15. | Why Law Experts Do Not Love Us?
Valentin Muresan (University of Bucharest)
11.15.-11.30. | Discussions
11.30.-12.00. | Legislating Ethics for Judges and Prosecutors
Ion Copoeru (Babes-Bolyai University) & Cristi Danilet (Oradea Court Law)
12.00.-12.15. | Discussions
12.15.-12.30. | Coffee Break
Roundtable
Do We Need Moral Evaluations in Adopting Laws?
12.30.-14.00.
Protocol Room, 1st Floor
Chairman: Valentin Muresan (University of Bucharest)
14.00.-16.00. | Lunch Break
Panel 1
Constantin Radulescu-Motru Amphitheater, 1st Floor
Chairman: Cristian Ducu (Research Centre in Applied Ethics, University of Bucharest)
16.00.-16.20. | Social Responsibility between Ethics and Law
Mihaela Frunza (Babes-Bolyai University)
16.20.-16.30. | Discussions
16.30.-16.50. | Freedom vs. Imposing: how far we legislate?
Emanuel Socaciu (Research Centre in Applied Ethics, University of Bucharest)
16.50.-17.00. | Discussions
17.00.-17.20. | “Ethical Expertise and Social Action” – or how Research Ethics Committees Do (Not) Work in Romania
Mihaela Frunză, Iulia Grad, Cătălin Bobb, Ovidiu Grad, Lorin Ghiman (Babes-Bolyai University)
17.20.-17.30. | Discussions
17.30.-17.50. | A Kantian Model of Applying the Moral Law
Daniel Nica (University of Bucharest)
17.50.-18.00. | Discussions
OCTOBER 30, 2010 - SATURDAY
Panel 2
Mircea Florian Amphitheater, 1st Floor
Chairman: Cristian Ducu (Research Centre in Applied Ethics, University of Bucharest)
09.30.-09.50. | Specific Conditions of Legal Normativity in Environment Ethics
Constantin Stoenescu (University of Bucharest)
09.50.-10.00. | Discussions
10.00.-10.20. | The Complex Task of Ethical Regulation in Business
Imre Zrinyi Ungvari (Babes-Bolyai University)
10.20.-10.30. | Discussions
10.30.-10.50. | The Ethics of Research and the Shortcomings of the Peer Review System
Maria Cernat (Spiru Haret University)
10.50.-11.00. | Discussions
11.00.-11.20. | Does Public Interest Transcend the interest of the public?
Sonia Cristina Stan (Spiru Haret University)
11.20.-11.30. | Discussions
11.30.-11.50. | Coffee Break
Panel 3
Mircea Florian Amphitheater, 1st Floor
Chairman: Constantin Stoenescu (University of Bucharest)
11.50.-12.10. | The Effectiveness of University Codes of Ethics in Romania. A Disregarded Issue
Cristian Ducu, Georgiana Ciobanu, Raluca Enescu (University of Bucharest)
12.10.-12.20. | Discussions
12.20.-12.40. | Can Ethical Norms Make the Difference in Romanian Hospitals?
Cristian Ducu, Iulia Anghel, Gabriela Ionascu, Oana Radu (University of Bucharest)
12.40.-12.50. | Discussions
12.50.-14.00. | Lunch Break
Panel 4
Mircea Florian Amphitheater, 1st Floor
Chairman: Maria Cernat (Spiru Haret University)
14.00.-14.20. | Ethical Aspects of International Standards concerning Corporate Social Responsibility
Mihaela Constantinescu (University of Bucharest)
14.20.-14.30. | Discussions
14.30.-14.50. | Ethics Regulations as Obstacle in Scientific Research and Technology Innovation
Emanoel Roman (University of Bucharest)
14.50.-15.00. | Discussions
15.00.-15.20. | Ethics Training for Ethical Adjudicators
Diana Constantinescu (University of Bucharest)
15.20.-15.30. | Discussions
15.30.-15.45. | Coffee Break
15.45.-16.05. | Malpratice, Legalism, and Wittgenstein
Emilian Mihailov (University of Bucharest)
16.05.-16.15. | Discussions
16.15.-16.35. | A Key Factor in Implementing Ethics
Ana Bazac (Politehnica University of Bucharest)
16.35.-16.45. | Discussions
OCTOBER 29, 2010 - FRIDAY
Opening Session
Constantin Radulescu-Motru Amphitheater, 1st Floor
Chairman: Emanuel Socaciu (Research Centre in Applied Ethics, University of Bucharest)
10.00.-10.30. | Morality, Legality, and Security. An Analysis of Pervasive Technologies
Ion Vezeanu (Grenoble University)
10.30.-10.45. | Discussions
10.45.-11.15. | Why Law Experts Do Not Love Us?
Valentin Muresan (University of Bucharest)
11.15.-11.30. | Discussions
11.30.-12.00. | Legislating Ethics for Judges and Prosecutors
Ion Copoeru (Babes-Bolyai University) & Cristi Danilet (Oradea Court Law)
12.00.-12.15. | Discussions
12.15.-12.30. | Coffee Break
Roundtable
Do We Need Moral Evaluations in Adopting Laws?
12.30.-14.00.
Protocol Room, 1st Floor
Chairman: Valentin Muresan (University of Bucharest)
14.00.-16.00. | Lunch Break
Panel 1
Constantin Radulescu-Motru Amphitheater, 1st Floor
Chairman: Cristian Ducu (Research Centre in Applied Ethics, University of Bucharest)
16.00.-16.20. | Social Responsibility between Ethics and Law
Mihaela Frunza (Babes-Bolyai University)
16.20.-16.30. | Discussions
16.30.-16.50. | Freedom vs. Imposing: how far we legislate?
Emanuel Socaciu (Research Centre in Applied Ethics, University of Bucharest)
16.50.-17.00. | Discussions
17.00.-17.20. | “Ethical Expertise and Social Action” – or how Research Ethics Committees Do (Not) Work in Romania
Mihaela Frunză, Iulia Grad, Cătălin Bobb, Ovidiu Grad, Lorin Ghiman (Babes-Bolyai University)
17.20.-17.30. | Discussions
17.30.-17.50. | A Kantian Model of Applying the Moral Law
Daniel Nica (University of Bucharest)
17.50.-18.00. | Discussions
OCTOBER 30, 2010 - SATURDAY
Panel 2
Mircea Florian Amphitheater, 1st Floor
Chairman: Cristian Ducu (Research Centre in Applied Ethics, University of Bucharest)
09.30.-09.50. | Specific Conditions of Legal Normativity in Environment Ethics
Constantin Stoenescu (University of Bucharest)
09.50.-10.00. | Discussions
10.00.-10.20. | The Complex Task of Ethical Regulation in Business
Imre Zrinyi Ungvari (Babes-Bolyai University)
10.20.-10.30. | Discussions
10.30.-10.50. | The Ethics of Research and the Shortcomings of the Peer Review System
Maria Cernat (Spiru Haret University)
10.50.-11.00. | Discussions
11.00.-11.20. | Does Public Interest Transcend the interest of the public?
Sonia Cristina Stan (Spiru Haret University)
11.20.-11.30. | Discussions
11.30.-11.50. | Coffee Break
Panel 3
Mircea Florian Amphitheater, 1st Floor
Chairman: Constantin Stoenescu (University of Bucharest)
11.50.-12.10. | The Effectiveness of University Codes of Ethics in Romania. A Disregarded Issue
Cristian Ducu, Georgiana Ciobanu, Raluca Enescu (University of Bucharest)
12.10.-12.20. | Discussions
12.20.-12.40. | Can Ethical Norms Make the Difference in Romanian Hospitals?
Cristian Ducu, Iulia Anghel, Gabriela Ionascu, Oana Radu (University of Bucharest)
12.40.-12.50. | Discussions
12.50.-14.00. | Lunch Break
Panel 4
Mircea Florian Amphitheater, 1st Floor
Chairman: Maria Cernat (Spiru Haret University)
14.00.-14.20. | Ethical Aspects of International Standards concerning Corporate Social Responsibility
Mihaela Constantinescu (University of Bucharest)
14.20.-14.30. | Discussions
14.30.-14.50. | Ethics Regulations as Obstacle in Scientific Research and Technology Innovation
Emanoel Roman (University of Bucharest)
14.50.-15.00. | Discussions
15.00.-15.20. | Ethics Training for Ethical Adjudicators
Diana Constantinescu (University of Bucharest)
15.20.-15.30. | Discussions
15.30.-15.45. | Coffee Break
15.45.-16.05. | Malpratice, Legalism, and Wittgenstein
Emilian Mihailov (University of Bucharest)
16.05.-16.15. | Discussions
16.15.-16.35. | A Key Factor in Implementing Ethics
Ana Bazac (Politehnica University of Bucharest)
16.35.-16.45. | Discussions
luni, 23 august 2010
Hurezeanu, Tatulici, Turcescu si etica presei (1)
Pentru multi, Hurezeanu a fost/este un jurnalist profesionist. Ma intreb daca in definitia “jurnalistului profesionist” ar trebui sa intre si etica profesionala. Daca etica jurnalistului este optionala, atunci dl Hurezeanu nu are de ce sa nu mearga pe banii Gold Corporation Rosia Montana in Noua Zeelanda.
Cum comentati voi plecarea lui Hurezeanu, Tatulici si Turcescu in Noua Zeelanda pe banii Gold Corporation Rosia Montana in Noua Zeelanda?
Sursa: blogul oficial al lui Cristian Ducu
Cum comentati voi plecarea lui Hurezeanu, Tatulici si Turcescu in Noua Zeelanda pe banii Gold Corporation Rosia Montana in Noua Zeelanda?
Sursa: blogul oficial al lui Cristian Ducu
miercuri, 23 iunie 2010
Solutia anticriza pentru companii: moralitatea
de Cristina Bobe, publicat pe HotNews.ro
Marţi, 22 iunie 2010, 22:21 Economie | Companii
Contextul crizei mondiale actuale ar trebui sa ne invite catre un moment de introspectie si de revizurire a principiilor care ne ghideaza actiunile. Este criza mondiala o urmare a faptului ca niste oameni bine intentionati(investitori, comercianti etc.) au pierdut controlul unui sistem financiar complex sau este o urmare a fraudelor, a coruptiei, a unui lobby excesiv pentru interese personale? Raspunsul combina, poate, elemente ce tin de ambele intrebari, insa dincolo de orice context financiar, este limpede faptul ca oamenii au nevoie de un sistem etic care sa fie axat pe valori precum responsabilitatea si onestitatea. Despre importanta eticii in mediul de afaceri ne vorbeste Cristian Ducu, coordonator al "Centrului de Cercetare in Etica Aplicata" din cadrul Facultatii de Filosofie(Universitatea Bucuresti).
"Etica nu are cum sa fie un moft. Daca iti inseli partenerul de afaceri, ceea ce este neetic, vei sfarsi prin a pierde afacerea, prin a pierde profitul acelei afaceri. Daca iti inseli clientii scriind pe eticheta produsului tau altceva decat este in realitate, atunci acei clienti nu se vor intoarce la tine." declara Cristian Ducu.
Etica este capabila sa atraga un profit mai mare pentru firme
Filosoful francez Jean-Loup d'Autrecourt amintea de curand faptul ca "lipsa de igiena morala a indivizilor are drept consecinta pe langa instabilitatea familiala, chiar si instabilitatea sociala. Daca nu exista o baza morala solida se poate ajunge pana la tulburari politice grave". Aceasta este situatia Romaniei in momentul de fata, insa managementul eticii in organizatii poate fi de un real folos in asemenea momente. Desi, pe termen scurt, comportamentul etic pare sa nu contribuie la prosperitatea unei companii, pe turmen lung conduita morala ajuta la stabilizarea si chiar la cresterea profitului unei firme.
"Nu cred ca trebuie sa convingem cetatenii ca etica este capabila sa atraga un profit mai mare pentru firme, ci trebuie sa-i convingem pe oamenii de afaceri ca este mai profitabil pe termen mediu si lung sa-si dezvolte propria lor moralitate. Iar cu cat aceasta moralitate este mai puternica, adica este mai bine dezvoltata, cu atat ea va contribui la intarirea reputatiei firmei sau companiei. Plus ca daca ar exista un sistem de management al eticii si al conformitatii la nivelul firmelor, acest lucru s-ar putea traduce in anumite beneficii pe care managerii le pot cuantifica in bani" explica Cristian Ducu.
Nu numai corectitudinea practicata de o companie fata de clientii sai este importanta in stabilirea unui comportament etic, ci si regulile ce vizeaza conduita angajatilor. Cristian Ducu este de parere ca "daca o companie are un sistem de management al eticii si conformitatii care functioneaza, nu doar ca sa bifeze in vreun raport sau ca sa dea bine in presa, atunci acest sistem reuseste sa previna conflictele interne si accidentele de munca, furturile din bunurile companiei si fraudele, utilizarea resurselor companiei in alte scopuri decat cele pentru care sunt acolo etc. Iar toate acestea se masoara in bani. Functionarea unui astfel de sistem contribuie la intarirea sentimentului de siguranta al angajatului, la identificarea acestuia cu valorile companiei, deci la o performanta mai mare."
Cuvantul angajatului ar trebui sa fie unul valoros
Ceea ce sta la baza managementului eticii in organizatii este codul de etica. Din pacate, in Romania nu se acorda inca suficienta importanta acestui domeniu, astfel incat managerii abia daca stiu in ce consta diferenta dintre un cod de etica, un cod de conduita si regulamentul de ordine interioara. Cristian Ducu explica urmatoarele: "codurile de etica trebuie sa fie liantul dintre comportamentul individizilor in afara companiei, în viaţa de zi cu zi, şi comportamentul lor in organizaţie. Ce te faci când un angajat pleaca de la munca în salopeta pe care scrie mare, pe spate, numele companiei tale, iar angajatul aflat in metrou scuipa pe jos seminte si vorbeste vulgar? Oare nu-ti pierzi in acest fel increderea celor care asista la un astfel de spectacol?".
Codul de etica ar trebui sa schiteze prioritatile etice la care o afacere alege sa adere. Prin intermediul acestor prioritati se intentioneaza respectarea unei distributii corecte a bunurilor economice si a serviciilor in randul populatiei, care are dreptul de a lucra, de a-si alege liber locul de munca, precum si dreptul la conditii de lucru si remuneratie favorabile.
In demersul de alcatuire a unui cod etic, cuvantul angajatului ar trebui sa fie unul foarte valoros. Codurile de etica si conduita profesionala, adica documente care contin norme care sa reglementeze atat aspectele morale cat si pe cele profesionale implicate in activitatea unei companii, trebuie sa ia nastere din valorile si principiile angajatilor acelei companii. Este un proces destul de complex prin care angajatii sunt implicati in identificarea valorilor lor comune si in dezvoltarea codului de etica. Multi cred ca asta este o pierdere de vreme. Insa pentru acestia am o intrebare: cum pot cere unui angajat sa respecte un cod de etica pentru care angajatul respectiv nu simte nici un atasament fiindca nu contine valori pe care el sa le impartaseasca?
De ce sacrificarea principiilor etice duce la pierderi financiare?
"Sunt multe modalitati in care pierd companiile. Pierd fiindca angajatii incep sa fie nemultumiti si pretind o parte din proprietatea companiei; asa ca ajung sa foloseasca resursele companiei in interes personal. Am un exemplu foarte bun in acest sens: soferul unei firme de distributie de aparatura electronica merge acasa cu masina de transport marfa in fiecare seara; in weekend, el face un ban in plus folosind masina respectiva ca sa care cartofi si alte marfuri pentru cei care vand in piata. Compania respectiva va fi nevoita sa schimbe piese de la masina respectiva mai repede decât dacă ar fi utilizata doar in scopurile pentru care a fost cumparata. Pe de alta parte, companiile pierd si mai mult pentru ca isi pierd reputatia" explica Cristian Ducu.
Moralitatea este o solutie rationala in vreme de criza
Un studiu realizat de "Knights of Columbus" si "Marist College Institute for Public Opinion" in S.U.A.(2009) dezvaluie faptul ca mai mult de jumatate din populatia americana, precum si doua treimi din managerii de top acorda calificative foarte mici companiilor de prestigiu, in legatura cu onestitatea si alte principii etice pe care acestea le practica. Companiile mici au însa o reputatie mult mai buna in aceasta privinta. Același studiu mai indică si faptul ca managerii americani tin foarte mult cont de reputatia unei companii, atunci cand decid sa investeasca in ea. Un ultim rezultat interesant este acela ca o buna parte dintre oamenii de afaceri americani considera ca este posibil sa obtii succes, fara a te dezice de principiile etice.
Mai mult decat a tine cont de reputatia etica a unei companii, principiile morale ar trebui luate mai mult in vizor intr-o lume care sufera (inclusiv financiar) de pe urma faptului ca politicienii au uitat sa actioneze tinans seama de interesul public, bancherii au uitat sa acorde imprumuturi chibzuite familiilor cu buget restrans etc.
Mai multa reflectie asupra consecintelor pe care deciziile companiilor le au asupra societatii, sunt, din nou, binevenite. Managementul eticii in organizatii ar trebui, poate, sa aiba in vedere si politicile de salarizare, precum si cele de oferire a bonusurilor. Pana acum, negocierea salariului nu a depins decat de perfomanta si de responsabilitatile atribuite unui individ. Poate ca ar fi momentul ca politicile de salarizare ale companiilor sa tina cont si de compatibilitatea angajatilor cu un set de principii morale.
Intr-un articol din revista "Liberate the Mind", profesorul de etica si management, Eduard Kimman, scrie: "Legatura dintre etica si criza financiara, rezida nu in ceea ce s-a intamplat in trecut, ci in ceea ce ar trebui sa aiba loc in viitor."
Marţi, 22 iunie 2010, 22:21 Economie | Companii
Contextul crizei mondiale actuale ar trebui sa ne invite catre un moment de introspectie si de revizurire a principiilor care ne ghideaza actiunile. Este criza mondiala o urmare a faptului ca niste oameni bine intentionati(investitori, comercianti etc.) au pierdut controlul unui sistem financiar complex sau este o urmare a fraudelor, a coruptiei, a unui lobby excesiv pentru interese personale? Raspunsul combina, poate, elemente ce tin de ambele intrebari, insa dincolo de orice context financiar, este limpede faptul ca oamenii au nevoie de un sistem etic care sa fie axat pe valori precum responsabilitatea si onestitatea. Despre importanta eticii in mediul de afaceri ne vorbeste Cristian Ducu, coordonator al "Centrului de Cercetare in Etica Aplicata" din cadrul Facultatii de Filosofie(Universitatea Bucuresti).
"Etica nu are cum sa fie un moft. Daca iti inseli partenerul de afaceri, ceea ce este neetic, vei sfarsi prin a pierde afacerea, prin a pierde profitul acelei afaceri. Daca iti inseli clientii scriind pe eticheta produsului tau altceva decat este in realitate, atunci acei clienti nu se vor intoarce la tine." declara Cristian Ducu.
Etica este capabila sa atraga un profit mai mare pentru firme
Filosoful francez Jean-Loup d'Autrecourt amintea de curand faptul ca "lipsa de igiena morala a indivizilor are drept consecinta pe langa instabilitatea familiala, chiar si instabilitatea sociala. Daca nu exista o baza morala solida se poate ajunge pana la tulburari politice grave". Aceasta este situatia Romaniei in momentul de fata, insa managementul eticii in organizatii poate fi de un real folos in asemenea momente. Desi, pe termen scurt, comportamentul etic pare sa nu contribuie la prosperitatea unei companii, pe turmen lung conduita morala ajuta la stabilizarea si chiar la cresterea profitului unei firme.
"Nu cred ca trebuie sa convingem cetatenii ca etica este capabila sa atraga un profit mai mare pentru firme, ci trebuie sa-i convingem pe oamenii de afaceri ca este mai profitabil pe termen mediu si lung sa-si dezvolte propria lor moralitate. Iar cu cat aceasta moralitate este mai puternica, adica este mai bine dezvoltata, cu atat ea va contribui la intarirea reputatiei firmei sau companiei. Plus ca daca ar exista un sistem de management al eticii si al conformitatii la nivelul firmelor, acest lucru s-ar putea traduce in anumite beneficii pe care managerii le pot cuantifica in bani" explica Cristian Ducu.
Nu numai corectitudinea practicata de o companie fata de clientii sai este importanta in stabilirea unui comportament etic, ci si regulile ce vizeaza conduita angajatilor. Cristian Ducu este de parere ca "daca o companie are un sistem de management al eticii si conformitatii care functioneaza, nu doar ca sa bifeze in vreun raport sau ca sa dea bine in presa, atunci acest sistem reuseste sa previna conflictele interne si accidentele de munca, furturile din bunurile companiei si fraudele, utilizarea resurselor companiei in alte scopuri decat cele pentru care sunt acolo etc. Iar toate acestea se masoara in bani. Functionarea unui astfel de sistem contribuie la intarirea sentimentului de siguranta al angajatului, la identificarea acestuia cu valorile companiei, deci la o performanta mai mare."
Cuvantul angajatului ar trebui sa fie unul valoros
Ceea ce sta la baza managementului eticii in organizatii este codul de etica. Din pacate, in Romania nu se acorda inca suficienta importanta acestui domeniu, astfel incat managerii abia daca stiu in ce consta diferenta dintre un cod de etica, un cod de conduita si regulamentul de ordine interioara. Cristian Ducu explica urmatoarele: "codurile de etica trebuie sa fie liantul dintre comportamentul individizilor in afara companiei, în viaţa de zi cu zi, şi comportamentul lor in organizaţie. Ce te faci când un angajat pleaca de la munca în salopeta pe care scrie mare, pe spate, numele companiei tale, iar angajatul aflat in metrou scuipa pe jos seminte si vorbeste vulgar? Oare nu-ti pierzi in acest fel increderea celor care asista la un astfel de spectacol?".
Codul de etica ar trebui sa schiteze prioritatile etice la care o afacere alege sa adere. Prin intermediul acestor prioritati se intentioneaza respectarea unei distributii corecte a bunurilor economice si a serviciilor in randul populatiei, care are dreptul de a lucra, de a-si alege liber locul de munca, precum si dreptul la conditii de lucru si remuneratie favorabile.
In demersul de alcatuire a unui cod etic, cuvantul angajatului ar trebui sa fie unul foarte valoros. Codurile de etica si conduita profesionala, adica documente care contin norme care sa reglementeze atat aspectele morale cat si pe cele profesionale implicate in activitatea unei companii, trebuie sa ia nastere din valorile si principiile angajatilor acelei companii. Este un proces destul de complex prin care angajatii sunt implicati in identificarea valorilor lor comune si in dezvoltarea codului de etica. Multi cred ca asta este o pierdere de vreme. Insa pentru acestia am o intrebare: cum pot cere unui angajat sa respecte un cod de etica pentru care angajatul respectiv nu simte nici un atasament fiindca nu contine valori pe care el sa le impartaseasca?
De ce sacrificarea principiilor etice duce la pierderi financiare?
"Sunt multe modalitati in care pierd companiile. Pierd fiindca angajatii incep sa fie nemultumiti si pretind o parte din proprietatea companiei; asa ca ajung sa foloseasca resursele companiei in interes personal. Am un exemplu foarte bun in acest sens: soferul unei firme de distributie de aparatura electronica merge acasa cu masina de transport marfa in fiecare seara; in weekend, el face un ban in plus folosind masina respectiva ca sa care cartofi si alte marfuri pentru cei care vand in piata. Compania respectiva va fi nevoita sa schimbe piese de la masina respectiva mai repede decât dacă ar fi utilizata doar in scopurile pentru care a fost cumparata. Pe de alta parte, companiile pierd si mai mult pentru ca isi pierd reputatia" explica Cristian Ducu.
Moralitatea este o solutie rationala in vreme de criza
Un studiu realizat de "Knights of Columbus" si "Marist College Institute for Public Opinion" in S.U.A.(2009) dezvaluie faptul ca mai mult de jumatate din populatia americana, precum si doua treimi din managerii de top acorda calificative foarte mici companiilor de prestigiu, in legatura cu onestitatea si alte principii etice pe care acestea le practica. Companiile mici au însa o reputatie mult mai buna in aceasta privinta. Același studiu mai indică si faptul ca managerii americani tin foarte mult cont de reputatia unei companii, atunci cand decid sa investeasca in ea. Un ultim rezultat interesant este acela ca o buna parte dintre oamenii de afaceri americani considera ca este posibil sa obtii succes, fara a te dezice de principiile etice.
Mai mult decat a tine cont de reputatia etica a unei companii, principiile morale ar trebui luate mai mult in vizor intr-o lume care sufera (inclusiv financiar) de pe urma faptului ca politicienii au uitat sa actioneze tinans seama de interesul public, bancherii au uitat sa acorde imprumuturi chibzuite familiilor cu buget restrans etc.
Mai multa reflectie asupra consecintelor pe care deciziile companiilor le au asupra societatii, sunt, din nou, binevenite. Managementul eticii in organizatii ar trebui, poate, sa aiba in vedere si politicile de salarizare, precum si cele de oferire a bonusurilor. Pana acum, negocierea salariului nu a depins decat de perfomanta si de responsabilitatile atribuite unui individ. Poate ca ar fi momentul ca politicile de salarizare ale companiilor sa tina cont si de compatibilitatea angajatilor cu un set de principii morale.
Intr-un articol din revista "Liberate the Mind", profesorul de etica si management, Eduard Kimman, scrie: "Legatura dintre etica si criza financiara, rezida nu in ceea ce s-a intamplat in trecut, ci in ceea ce ar trebui sa aiba loc in viitor."
Sunt campaniile de responsabilitate sociala cu adevarat etice?
de Cristina Bobe, publicat pe HotNews.ro
Duminică, 20 iunie 2010, 22:13 Economie | Companii
Conceptul de responsabilitate sociala corporativa (CSR) devine din ce mai familiar mediului de afaceri romanesc. Exista insa mari confuzii legate de persoanele a caror responsabilitate ar trebui sa fie derularea acestor campanii. Dezvoltarea activitatilor de responsabilizare sociala ar putea constitui datoria unui specialist in etica aplicata, a managerilor de top dintr-o companie sau a firmelor de branding si de consultanta in acest domeniu. Existenta unei palete largi de responsabili pentru aceste campanii, dovedeste faptul ca este dificil de precizat care este componenta esentiala a actiunilor de responsabilizare sociala: cea etica sau cea care tine de marketing si PR?
Emil Mesaros, manager al companiei "E.M. Brand Consultants", sustine: "Bineinteles ca orice actiune de CSR are o componenta puternica de demers etic. Problema este cand vorbim doar despre demers etic si nimic altceva intr-o actiune de CSR. In primul rand, ideea de demers etic are limite foarte neclare si greu de cuantificat. Daca atunci cand o companie isi calculeaza impozitele, e foate clar ce e cinstit si etic sa faca si ce nu, atunci cand vorbim de obligatie morala, sau de a decide care valoare sociala trebuie sustinuta in dauna alteia lucrurile depind de la individ la individ si devin brusc foarte relative, deci foarte arbitrare. Ca atare, pe langa demersul etic, trebuie sa existe si alti factori care sa anime initiativa de CSR, convergenta intre interesele societatii si cele ale companiei despre care am vorbit anterior fiind unul dintre ele."
Cristian Ducu, reprezentant al "Centrului de Cercetare in Etica Aplicata, se pozitioneaza diferit fata de aceasta problema: "CSR este un curent din ce in ce mai puternic in lume, dar este fara dar si poate o moda. Este o moda pentru ca este lipsit de substanta si de la un an la altul incearca sa mai introduca lucruri din diverse alte domenii pentru a mentine interesul pentru ea. Insa CSR nu este etica si nici nu vizeaza un scop de natura morala. In formele sale cele mai rudimentare, asa cum se intampla acum in Romania, dar si in alte tari mai "civilizate" in acest domeniu, este un exercitiu de PR si de filantropie corporativa, o incercare de a spala imaginea companiilor."
Departe de a constitui un demers etic, CSR sunt in opinia lui Cristian Ducu o posibilitate a firmelor de a muta atentia populatiei de la obligatiile legale pe care ar trebui sa le indeplineasca o companie, la o actiune de binefacere: "o companie romaneasca, mare poluator, face reclama la actiunile de plantare pe care le desfasoara cu voluntari. Iar ei numesc aceste actiuni "responsabilitate sociala corporativa". Eu le numesc ipocrizie: compania, ca mare poluator, trebuie sa plateasca o taxa de mediu destul de mare; mai mult, are obligatia de a planta copaci. Insa acestea sunt obligatii legale. ONG-urile si firmele de publicitate profita de pe urma acestei obligatii, iar impreuna cu compania respectiva mai "coc" o "campanie" de CSR."
"Companiile adopta o reactie defensiva si limitata"
"CSR este vazut in mod gresit de multe ori ca responsabilitatea exclusiva a brand managerului, mai degraba decat ca o responsabilitate comuna a tuturor managerilor de top din firma. Acest lucru se intampla din cauza ca, intr-adevar, multe companii s-au apucat de CSR surprinse fiind de raspunsul publicului la aspecte ale activitatii lor pe care nu le vedeau ca fiind parte a responsabilitatii lor de business. De exemplu, NIKE a trebuit sa faca fata unui boicot de masa dupa ce New York Times si alte organisme mass-media au denuntat practicile abuzive de munca ale unor furnizori ai lor din Indonezia" explica Emil Mesaros.
Acesta semnaleaza faptul ca de multe ori, tinta acuzelor sunt marile companii multinationale, care se raporteaza la atacurile adresate de populatie, ca si cum ar fi formulate impotriva reputatiei sau brandului lor. Tipul de reactie adoptat de companii este unul defensiv si limitat, delegand departamentele de marketing si de PR sa solutioneze astfel de probleme.
"Acest gen de atitudine nu este buna pe termen lung, unde ar fi mult mai de recomandat o atitudine proactiva, in care sa se caute activ punctele de intersectie intre interesele companie si cele ale societatii, sa se identifice modul in care rezolvarea unor probleme prin intermediul progresului social se intalneste cu obiective din strategia companiei si sa se efectueze campanii de CSR pe termen lung care sa actioneze in directia respectiva."
"Societatea si sectorul business sunt percepute adesea ca fiind doua entitati aflate in tensiune"
Modul in care ONG-urile isi gandesc de multe ori colaborarea cu companiile, da nastere unei separari intre societate si sectorul business, acestea fiind doua entitati care ar trebui sa conclucreze. In acest tip de relatie, ar trebui considerate beneficiile pe care atat societatea, cat si sectorul le pot avea in comun, atunci cand proiecteaza campanii de responsabilitate sociala. Accentul ar trebui schimbat, prin urmare, de la punctele in care o companie actioneaza gresit, catre acele initiative care pot valoriza atat mediul social, cat si mediul de afaceri.
"Eu unul vad un refuz de-a dreptul incapatanat din partea ONG-urilor si factorilor interesati de diferite cauze sa vada companiile altfel decat ca pe niste furnizori de fonduri, mesajul lor catre companii fiind: "trebuie sa finantati aceasta cauza pentru ca este un lucru bun", un rationament generic, cu argumente generice care nu sunt deloc legate de interesele specifice, strategiile si operatiunile pe baza carora functioneaza companiile respective. Acest gen de abordare are o mare problema: vede societatea si sectorul business ca pe doua entitati aflate in tensiune, mai degraba decat in inter-dependenta."(Emil Mesaros)
In legatura cu aceasta schimbare ce ar trebui operata la nivelul mentalului colectiv, Emil Mesaros face trimitere catre un aspect tratat in "Harvard Business Review" si anume, faptul ca termenul de "responsabilitate sociala corporativa" trebuie sa evolueze in cel de "integrare sociala corporativa".
Duminică, 20 iunie 2010, 22:13 Economie | Companii
Conceptul de responsabilitate sociala corporativa (CSR) devine din ce mai familiar mediului de afaceri romanesc. Exista insa mari confuzii legate de persoanele a caror responsabilitate ar trebui sa fie derularea acestor campanii. Dezvoltarea activitatilor de responsabilizare sociala ar putea constitui datoria unui specialist in etica aplicata, a managerilor de top dintr-o companie sau a firmelor de branding si de consultanta in acest domeniu. Existenta unei palete largi de responsabili pentru aceste campanii, dovedeste faptul ca este dificil de precizat care este componenta esentiala a actiunilor de responsabilizare sociala: cea etica sau cea care tine de marketing si PR?
Emil Mesaros, manager al companiei "E.M. Brand Consultants", sustine: "Bineinteles ca orice actiune de CSR are o componenta puternica de demers etic. Problema este cand vorbim doar despre demers etic si nimic altceva intr-o actiune de CSR. In primul rand, ideea de demers etic are limite foarte neclare si greu de cuantificat. Daca atunci cand o companie isi calculeaza impozitele, e foate clar ce e cinstit si etic sa faca si ce nu, atunci cand vorbim de obligatie morala, sau de a decide care valoare sociala trebuie sustinuta in dauna alteia lucrurile depind de la individ la individ si devin brusc foarte relative, deci foarte arbitrare. Ca atare, pe langa demersul etic, trebuie sa existe si alti factori care sa anime initiativa de CSR, convergenta intre interesele societatii si cele ale companiei despre care am vorbit anterior fiind unul dintre ele."
Cristian Ducu, reprezentant al "Centrului de Cercetare in Etica Aplicata, se pozitioneaza diferit fata de aceasta problema: "CSR este un curent din ce in ce mai puternic in lume, dar este fara dar si poate o moda. Este o moda pentru ca este lipsit de substanta si de la un an la altul incearca sa mai introduca lucruri din diverse alte domenii pentru a mentine interesul pentru ea. Insa CSR nu este etica si nici nu vizeaza un scop de natura morala. In formele sale cele mai rudimentare, asa cum se intampla acum in Romania, dar si in alte tari mai "civilizate" in acest domeniu, este un exercitiu de PR si de filantropie corporativa, o incercare de a spala imaginea companiilor."
Departe de a constitui un demers etic, CSR sunt in opinia lui Cristian Ducu o posibilitate a firmelor de a muta atentia populatiei de la obligatiile legale pe care ar trebui sa le indeplineasca o companie, la o actiune de binefacere: "o companie romaneasca, mare poluator, face reclama la actiunile de plantare pe care le desfasoara cu voluntari. Iar ei numesc aceste actiuni "responsabilitate sociala corporativa". Eu le numesc ipocrizie: compania, ca mare poluator, trebuie sa plateasca o taxa de mediu destul de mare; mai mult, are obligatia de a planta copaci. Insa acestea sunt obligatii legale. ONG-urile si firmele de publicitate profita de pe urma acestei obligatii, iar impreuna cu compania respectiva mai "coc" o "campanie" de CSR."
"Companiile adopta o reactie defensiva si limitata"
"CSR este vazut in mod gresit de multe ori ca responsabilitatea exclusiva a brand managerului, mai degraba decat ca o responsabilitate comuna a tuturor managerilor de top din firma. Acest lucru se intampla din cauza ca, intr-adevar, multe companii s-au apucat de CSR surprinse fiind de raspunsul publicului la aspecte ale activitatii lor pe care nu le vedeau ca fiind parte a responsabilitatii lor de business. De exemplu, NIKE a trebuit sa faca fata unui boicot de masa dupa ce New York Times si alte organisme mass-media au denuntat practicile abuzive de munca ale unor furnizori ai lor din Indonezia" explica Emil Mesaros.
Acesta semnaleaza faptul ca de multe ori, tinta acuzelor sunt marile companii multinationale, care se raporteaza la atacurile adresate de populatie, ca si cum ar fi formulate impotriva reputatiei sau brandului lor. Tipul de reactie adoptat de companii este unul defensiv si limitat, delegand departamentele de marketing si de PR sa solutioneze astfel de probleme.
"Acest gen de atitudine nu este buna pe termen lung, unde ar fi mult mai de recomandat o atitudine proactiva, in care sa se caute activ punctele de intersectie intre interesele companie si cele ale societatii, sa se identifice modul in care rezolvarea unor probleme prin intermediul progresului social se intalneste cu obiective din strategia companiei si sa se efectueze campanii de CSR pe termen lung care sa actioneze in directia respectiva."
"Societatea si sectorul business sunt percepute adesea ca fiind doua entitati aflate in tensiune"
Modul in care ONG-urile isi gandesc de multe ori colaborarea cu companiile, da nastere unei separari intre societate si sectorul business, acestea fiind doua entitati care ar trebui sa conclucreze. In acest tip de relatie, ar trebui considerate beneficiile pe care atat societatea, cat si sectorul le pot avea in comun, atunci cand proiecteaza campanii de responsabilitate sociala. Accentul ar trebui schimbat, prin urmare, de la punctele in care o companie actioneaza gresit, catre acele initiative care pot valoriza atat mediul social, cat si mediul de afaceri.
"Eu unul vad un refuz de-a dreptul incapatanat din partea ONG-urilor si factorilor interesati de diferite cauze sa vada companiile altfel decat ca pe niste furnizori de fonduri, mesajul lor catre companii fiind: "trebuie sa finantati aceasta cauza pentru ca este un lucru bun", un rationament generic, cu argumente generice care nu sunt deloc legate de interesele specifice, strategiile si operatiunile pe baza carora functioneaza companiile respective. Acest gen de abordare are o mare problema: vede societatea si sectorul business ca pe doua entitati aflate in tensiune, mai degraba decat in inter-dependenta."(Emil Mesaros)
In legatura cu aceasta schimbare ce ar trebui operata la nivelul mentalului colectiv, Emil Mesaros face trimitere catre un aspect tratat in "Harvard Business Review" si anume, faptul ca termenul de "responsabilitate sociala corporativa" trebuie sa evolueze in cel de "integrare sociala corporativa".
duminică, 6 iunie 2010
Etica si morala (sic!)
Revin: a pune in conjunctie etica si morala este o dovada de impostura intelectuala (!). Cuvantul “etic” este sinonim cu termenul “moral”; unul provine din greaca, “eethos” (i.e., ‘caracter’, dif. “ethos”, ‘obicei, deprindere’), iar celalalt din latina, “mores”, si-l traduce pe primul. Asa stau lucrurile de vreo 2000 de ani incoace.
Etica si morala se refera la acelasi lucru, si anume la reflectia asupra comportamentului uman, la reflectia asupra a ceea ce este corect/bine si incorect/rau sa facem. Etica, morala sunt diferite de moralitate: adica acel complex de valori, principii si norme de comportament, care s-au decantat de-a lungul timpului, pentru fiecare comunitate in parte in ritmul si in sensul propriu, si care au capatat sau nu o forma explicita.
Sunt autori “mari” care opereaza cu aceasta distinctie. Asta nu inseamna ca sunt si corecte. Ceea ce mi se pare si mai penibil este citarea necritica a acestor autori, ca si cum ar detine supremul adevar, desi filosofia morala nu intra in aria lor de competenta sau nu pot fi considerati “cunoscatori” intr’ale eticii.
Cel care a scris urmatorul pasaj nu-si da seama ca o asemenea distinctie duce la schizofrenie:
Ar insemna ca ceea ce este moralmente corect in viata privata sa nu fie moralmente corect si in viata publica. Dar oare atunci operam cu sensuri diferite ale termenilor “etic”, “moral”? Este moral sa fac X/este etic sa fac Y?
A introduce distinctia intre spatiul privat si spatiul public in dezbaterea cu privire la ce este moral sa facem conduce la efecte perverse: un politician poate spune ca el a actionat moralmente corect atunci cand a salvat de la moarte un om care zacea pe strada (in sfera lui privata opereaza cu alte norme morale decat in spatiul public), insa la fel de corect era si atunci cand a refuzat sa ia decizia de a trimite un comando militar intr-o zona de conflict pentru a salva o clasa de copii prinsi intr-un conflict civil izbucnit peste noapte (binele etic este mult mai important decat binele moral, sic!). Insa oare in ambele cazuri nu avem de-a face cu principiu moral care sa ne intemeieze actiunile: respectul demnitatii umane?
Sursa: http://blog.cristian-ducu.ro/2010/06/06/etica-si-morala/
Etica si morala se refera la acelasi lucru, si anume la reflectia asupra comportamentului uman, la reflectia asupra a ceea ce este corect/bine si incorect/rau sa facem. Etica, morala sunt diferite de moralitate: adica acel complex de valori, principii si norme de comportament, care s-au decantat de-a lungul timpului, pentru fiecare comunitate in parte in ritmul si in sensul propriu, si care au capatat sau nu o forma explicita.
Sunt autori “mari” care opereaza cu aceasta distinctie. Asta nu inseamna ca sunt si corecte. Ceea ce mi se pare si mai penibil este citarea necritica a acestor autori, ca si cum ar detine supremul adevar, desi filosofia morala nu intra in aria lor de competenta sau nu pot fi considerati “cunoscatori” intr’ale eticii.
Cel care a scris urmatorul pasaj nu-si da seama ca o asemenea distinctie duce la schizofrenie:
În politică, administraţie publică, afaceri, media, educaţie, medicină ş.a. termenul preferat este cel de etică. Termenul morală este legat de viaţa privată. Respectăm morala în viaţa privatăşi etica în viaţa publică (politică, civică, profesională).
Ar insemna ca ceea ce este moralmente corect in viata privata sa nu fie moralmente corect si in viata publica. Dar oare atunci operam cu sensuri diferite ale termenilor “etic”, “moral”? Este moral sa fac X/este etic sa fac Y?
A introduce distinctia intre spatiul privat si spatiul public in dezbaterea cu privire la ce este moral sa facem conduce la efecte perverse: un politician poate spune ca el a actionat moralmente corect atunci cand a salvat de la moarte un om care zacea pe strada (in sfera lui privata opereaza cu alte norme morale decat in spatiul public), insa la fel de corect era si atunci cand a refuzat sa ia decizia de a trimite un comando militar intr-o zona de conflict pentru a salva o clasa de copii prinsi intr-un conflict civil izbucnit peste noapte (binele etic este mult mai important decat binele moral, sic!). Insa oare in ambele cazuri nu avem de-a face cu principiu moral care sa ne intemeieze actiunile: respectul demnitatii umane?
Sursa: http://blog.cristian-ducu.ro/2010/06/06/etica-si-morala/
Etichete:
Applied Ethics,
Cristian Ducu,
definitii,
distinctii,
Etica,
Etica aplicata,
morala,
moralitate
sâmbătă, 29 mai 2010
Save Middlesex University
Academic Boycott of Middlesex University until restoration of philosophy program
Petition:
You may sign the petition here: http://www.gopetition.com/petitions/academic-boycott-of-middlesex-university.html
More facts and info: http://savemdxphil.com/
Petition:
We the undersigned therefore commit ourselves to an academic boycott of Middlesex University until it shows evidence of full reinstatement and continued support for its philosophy program.
Prior to such reinstatement, we will refuse to act as external examiners or to deliver talks at the school. We will encourage colleagues to reject job offers at Middlesex. We will refuse to visit campus for any reason other than to protest the decision to close the philosophy program. We will, in short, cease to engage with Middlesex as a legitimate academic institution.
You may sign the petition here: http://www.gopetition.com/petitions/academic-boycott-of-middlesex-university.html
More facts and info: http://savemdxphil.com/
Etichete:
academic boycott,
Middlesex University,
Philosophy
marți, 2 martie 2010
Specialistii in CSR din Romania
Nu inteleg de ce le este teama celor care se ocupa sau pretind ca sunt specialisti in CSR sa discute despre munca lor si despre competente. Unii se cred experti si se proclama 'primii din Europa Centrala si de Est', iar altii se dau drept 'profesionisti cu 10 ani de CSR' in spate.
Dupa cum spunea o colega, noi, romanii, avem meteahna de a ne proclama primii si ultimii in toate domeniile. Avem nevoie sa fim singurii care au Nike superAir in picioare, dar prin buzunar bate vantul; vrem sa dam impresia ca suntem singurii specialisti in CSR, dar habar nu avem ce este CSR-ul; nu am publicat vreun un articol de specialitate pe acest domeniu si nici nu am participat la vreun eveniment unde ideile noastre sa fie dezbatute de alti specialisti. Ne multumim sa ne creeam o imagine falsa de Feti Frumosi cu stea in frunte, dar suntem niste rapciugosi.
Fratilor, trebuie sa invatati sa dezbateti, sa fiti deschisi la critici la fel cum sunteti la discursurile laudative. Cei care va vor critica vor fi rau intentionati in marea lor majoritate, dar vor fi si cativa care poate au cateva idei despre domeniu, care poate au si niste experienta, si care vor sa contribuie la profesionalizarea acestei zone de business.
--
Text publicat initial pe blogul oficial al lui Cristian Ducu.
Link direct: http://blog.cristian-ducu.ro/2010/03/02/specialistii-in-csr-din-romania/
--
Revin cu un comentariu foarte important: firma care se pretinde 'prima din Europa Centrala si de Est' care ofera servicii de CSR ridica o noua pretentie si spune ca are competenta in a dezvolta sisteme de management de etica. Iar ca sa dea masura 'supremei lor competente' in acest domeniu spun urmatorul lucru: "realizarea recomandărilor pentru crearea şi menţinerea unui corp de etică (Comitet de Etică) ce va monitoriza implementarea valorilor etice din Codul de conduită şi va investiga problemele de etică" (in engleza, tot de pe site-ul lor: "making recommendations for setting up and maintaining a body of ethics officers (Ethics Committee) that will monitor the implementation of ethics values in the Code of conduct and investigate ethics issues"). Ca sa inteleaga tot romanu', Ethics Officers si Ethics Committees sunt doua lucruri total diferite, care nu pot avea decat functii diferite. Dar cand esti impostor, nu ai cum sa-ti dai seama de acest lucru.
Dupa cum spunea o colega, noi, romanii, avem meteahna de a ne proclama primii si ultimii in toate domeniile. Avem nevoie sa fim singurii care au Nike superAir in picioare, dar prin buzunar bate vantul; vrem sa dam impresia ca suntem singurii specialisti in CSR, dar habar nu avem ce este CSR-ul; nu am publicat vreun un articol de specialitate pe acest domeniu si nici nu am participat la vreun eveniment unde ideile noastre sa fie dezbatute de alti specialisti. Ne multumim sa ne creeam o imagine falsa de Feti Frumosi cu stea in frunte, dar suntem niste rapciugosi.
Fratilor, trebuie sa invatati sa dezbateti, sa fiti deschisi la critici la fel cum sunteti la discursurile laudative. Cei care va vor critica vor fi rau intentionati in marea lor majoritate, dar vor fi si cativa care poate au cateva idei despre domeniu, care poate au si niste experienta, si care vor sa contribuie la profesionalizarea acestei zone de business.
--
Text publicat initial pe blogul oficial al lui Cristian Ducu.
Link direct: http://blog.cristian-ducu.ro/2010/03/02/specialistii-in-csr-din-romania/
--
Revin cu un comentariu foarte important: firma care se pretinde 'prima din Europa Centrala si de Est' care ofera servicii de CSR ridica o noua pretentie si spune ca are competenta in a dezvolta sisteme de management de etica. Iar ca sa dea masura 'supremei lor competente' in acest domeniu spun urmatorul lucru: "realizarea recomandărilor pentru crearea şi menţinerea unui corp de etică (Comitet de Etică) ce va monitoriza implementarea valorilor etice din Codul de conduită şi va investiga problemele de etică" (in engleza, tot de pe site-ul lor: "making recommendations for setting up and maintaining a body of ethics officers (Ethics Committee) that will monitor the implementation of ethics values in the Code of conduct and investigate ethics issues"). Ca sa inteleaga tot romanu', Ethics Officers si Ethics Committees sunt doua lucruri total diferite, care nu pot avea decat functii diferite. Dar cand esti impostor, nu ai cum sa-ti dai seama de acest lucru.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)