Vad ca pe un post de televiziune se titreaza cu majuscule “ANAF HARTUIESTE FIRMELE CU SCRISORI”. La discutie participa Mircea Marin si Andreea Pora, jurnalisti de casa ai Cotrocenilor si pdl-ului. Inteleg ca devine o problema faptul ca ANAF-ul transmite scrisori firmelor din Romania prin care sunt anuntate ca au intrat in esantionul de risc si urmeaza sa fie verificate. Ma intreb ce ar fi afirmat cei doi jurnalisti daca firmele nu ar fi fost atentionate de ANAF ca urmeaza sa fie verificate.
Eu insumi am primit o astfel de scrisoare. Nu o consider nici o amenintare, nici o hartuire. Chiar daca ma ingrijoreaza faptul ca trebuie sa pierd cateva zile ca sa verific ca toate actele firmei sunt asezate in ordine, nu vad de ce m-ar hartui ANAF-ul. Mi se pare normal ca aceasta institutie a statului sa intreprinda verificari de tot feluri, inclusiv incrucisate. E o maniera normala prin care se incearca tinerea sub control a evaziunii fiscale, care nu poate fi eliminata de nici un fel.
Insa am totusi o critica in ceea ce priveste evaziunea fiscala. Nu vad cum ea ar putea fi diminuata in conditiile in care firmele care sunt de regula verificate de ANAF sunt cele care isi platesc taxele la timp, care respecta legislatia, si mai putin cele care au un flux mare de personal, care inregistreaza fluctuatii uriase de incasari, care nu lucreaza cu bani fiscalizati (prin banca). De exemplu, evaziune fiscala din Romania nu se intampla in domeniul consultantei de management sau in zona firmelor de training, ci la firmele care ocupa cu comertul, cu importurile si exporturile. Acolo este buba, nu la cei cu camasi albe din mediul economic.
[Citeste si restul articolului pe blogul oficial al lui Cristian Ducu.]
Se afișează postările cu eticheta Business Ethics. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Business Ethics. Afișați toate postările
miercuri, 30 octombrie 2013
miercuri, 23 iunie 2010
Solutia anticriza pentru companii: moralitatea
de Cristina Bobe, publicat pe HotNews.ro
Marţi, 22 iunie 2010, 22:21 Economie | Companii
Contextul crizei mondiale actuale ar trebui sa ne invite catre un moment de introspectie si de revizurire a principiilor care ne ghideaza actiunile. Este criza mondiala o urmare a faptului ca niste oameni bine intentionati(investitori, comercianti etc.) au pierdut controlul unui sistem financiar complex sau este o urmare a fraudelor, a coruptiei, a unui lobby excesiv pentru interese personale? Raspunsul combina, poate, elemente ce tin de ambele intrebari, insa dincolo de orice context financiar, este limpede faptul ca oamenii au nevoie de un sistem etic care sa fie axat pe valori precum responsabilitatea si onestitatea. Despre importanta eticii in mediul de afaceri ne vorbeste Cristian Ducu, coordonator al "Centrului de Cercetare in Etica Aplicata" din cadrul Facultatii de Filosofie(Universitatea Bucuresti).
"Etica nu are cum sa fie un moft. Daca iti inseli partenerul de afaceri, ceea ce este neetic, vei sfarsi prin a pierde afacerea, prin a pierde profitul acelei afaceri. Daca iti inseli clientii scriind pe eticheta produsului tau altceva decat este in realitate, atunci acei clienti nu se vor intoarce la tine." declara Cristian Ducu.
Etica este capabila sa atraga un profit mai mare pentru firme
Filosoful francez Jean-Loup d'Autrecourt amintea de curand faptul ca "lipsa de igiena morala a indivizilor are drept consecinta pe langa instabilitatea familiala, chiar si instabilitatea sociala. Daca nu exista o baza morala solida se poate ajunge pana la tulburari politice grave". Aceasta este situatia Romaniei in momentul de fata, insa managementul eticii in organizatii poate fi de un real folos in asemenea momente. Desi, pe termen scurt, comportamentul etic pare sa nu contribuie la prosperitatea unei companii, pe turmen lung conduita morala ajuta la stabilizarea si chiar la cresterea profitului unei firme.
"Nu cred ca trebuie sa convingem cetatenii ca etica este capabila sa atraga un profit mai mare pentru firme, ci trebuie sa-i convingem pe oamenii de afaceri ca este mai profitabil pe termen mediu si lung sa-si dezvolte propria lor moralitate. Iar cu cat aceasta moralitate este mai puternica, adica este mai bine dezvoltata, cu atat ea va contribui la intarirea reputatiei firmei sau companiei. Plus ca daca ar exista un sistem de management al eticii si al conformitatii la nivelul firmelor, acest lucru s-ar putea traduce in anumite beneficii pe care managerii le pot cuantifica in bani" explica Cristian Ducu.
Nu numai corectitudinea practicata de o companie fata de clientii sai este importanta in stabilirea unui comportament etic, ci si regulile ce vizeaza conduita angajatilor. Cristian Ducu este de parere ca "daca o companie are un sistem de management al eticii si conformitatii care functioneaza, nu doar ca sa bifeze in vreun raport sau ca sa dea bine in presa, atunci acest sistem reuseste sa previna conflictele interne si accidentele de munca, furturile din bunurile companiei si fraudele, utilizarea resurselor companiei in alte scopuri decat cele pentru care sunt acolo etc. Iar toate acestea se masoara in bani. Functionarea unui astfel de sistem contribuie la intarirea sentimentului de siguranta al angajatului, la identificarea acestuia cu valorile companiei, deci la o performanta mai mare."
Cuvantul angajatului ar trebui sa fie unul valoros
Ceea ce sta la baza managementului eticii in organizatii este codul de etica. Din pacate, in Romania nu se acorda inca suficienta importanta acestui domeniu, astfel incat managerii abia daca stiu in ce consta diferenta dintre un cod de etica, un cod de conduita si regulamentul de ordine interioara. Cristian Ducu explica urmatoarele: "codurile de etica trebuie sa fie liantul dintre comportamentul individizilor in afara companiei, în viaţa de zi cu zi, şi comportamentul lor in organizaţie. Ce te faci când un angajat pleaca de la munca în salopeta pe care scrie mare, pe spate, numele companiei tale, iar angajatul aflat in metrou scuipa pe jos seminte si vorbeste vulgar? Oare nu-ti pierzi in acest fel increderea celor care asista la un astfel de spectacol?".
Codul de etica ar trebui sa schiteze prioritatile etice la care o afacere alege sa adere. Prin intermediul acestor prioritati se intentioneaza respectarea unei distributii corecte a bunurilor economice si a serviciilor in randul populatiei, care are dreptul de a lucra, de a-si alege liber locul de munca, precum si dreptul la conditii de lucru si remuneratie favorabile.
In demersul de alcatuire a unui cod etic, cuvantul angajatului ar trebui sa fie unul foarte valoros. Codurile de etica si conduita profesionala, adica documente care contin norme care sa reglementeze atat aspectele morale cat si pe cele profesionale implicate in activitatea unei companii, trebuie sa ia nastere din valorile si principiile angajatilor acelei companii. Este un proces destul de complex prin care angajatii sunt implicati in identificarea valorilor lor comune si in dezvoltarea codului de etica. Multi cred ca asta este o pierdere de vreme. Insa pentru acestia am o intrebare: cum pot cere unui angajat sa respecte un cod de etica pentru care angajatul respectiv nu simte nici un atasament fiindca nu contine valori pe care el sa le impartaseasca?
De ce sacrificarea principiilor etice duce la pierderi financiare?
"Sunt multe modalitati in care pierd companiile. Pierd fiindca angajatii incep sa fie nemultumiti si pretind o parte din proprietatea companiei; asa ca ajung sa foloseasca resursele companiei in interes personal. Am un exemplu foarte bun in acest sens: soferul unei firme de distributie de aparatura electronica merge acasa cu masina de transport marfa in fiecare seara; in weekend, el face un ban in plus folosind masina respectiva ca sa care cartofi si alte marfuri pentru cei care vand in piata. Compania respectiva va fi nevoita sa schimbe piese de la masina respectiva mai repede decât dacă ar fi utilizata doar in scopurile pentru care a fost cumparata. Pe de alta parte, companiile pierd si mai mult pentru ca isi pierd reputatia" explica Cristian Ducu.
Moralitatea este o solutie rationala in vreme de criza
Un studiu realizat de "Knights of Columbus" si "Marist College Institute for Public Opinion" in S.U.A.(2009) dezvaluie faptul ca mai mult de jumatate din populatia americana, precum si doua treimi din managerii de top acorda calificative foarte mici companiilor de prestigiu, in legatura cu onestitatea si alte principii etice pe care acestea le practica. Companiile mici au însa o reputatie mult mai buna in aceasta privinta. Același studiu mai indică si faptul ca managerii americani tin foarte mult cont de reputatia unei companii, atunci cand decid sa investeasca in ea. Un ultim rezultat interesant este acela ca o buna parte dintre oamenii de afaceri americani considera ca este posibil sa obtii succes, fara a te dezice de principiile etice.
Mai mult decat a tine cont de reputatia etica a unei companii, principiile morale ar trebui luate mai mult in vizor intr-o lume care sufera (inclusiv financiar) de pe urma faptului ca politicienii au uitat sa actioneze tinans seama de interesul public, bancherii au uitat sa acorde imprumuturi chibzuite familiilor cu buget restrans etc.
Mai multa reflectie asupra consecintelor pe care deciziile companiilor le au asupra societatii, sunt, din nou, binevenite. Managementul eticii in organizatii ar trebui, poate, sa aiba in vedere si politicile de salarizare, precum si cele de oferire a bonusurilor. Pana acum, negocierea salariului nu a depins decat de perfomanta si de responsabilitatile atribuite unui individ. Poate ca ar fi momentul ca politicile de salarizare ale companiilor sa tina cont si de compatibilitatea angajatilor cu un set de principii morale.
Intr-un articol din revista "Liberate the Mind", profesorul de etica si management, Eduard Kimman, scrie: "Legatura dintre etica si criza financiara, rezida nu in ceea ce s-a intamplat in trecut, ci in ceea ce ar trebui sa aiba loc in viitor."
Marţi, 22 iunie 2010, 22:21 Economie | Companii
Contextul crizei mondiale actuale ar trebui sa ne invite catre un moment de introspectie si de revizurire a principiilor care ne ghideaza actiunile. Este criza mondiala o urmare a faptului ca niste oameni bine intentionati(investitori, comercianti etc.) au pierdut controlul unui sistem financiar complex sau este o urmare a fraudelor, a coruptiei, a unui lobby excesiv pentru interese personale? Raspunsul combina, poate, elemente ce tin de ambele intrebari, insa dincolo de orice context financiar, este limpede faptul ca oamenii au nevoie de un sistem etic care sa fie axat pe valori precum responsabilitatea si onestitatea. Despre importanta eticii in mediul de afaceri ne vorbeste Cristian Ducu, coordonator al "Centrului de Cercetare in Etica Aplicata" din cadrul Facultatii de Filosofie(Universitatea Bucuresti).
"Etica nu are cum sa fie un moft. Daca iti inseli partenerul de afaceri, ceea ce este neetic, vei sfarsi prin a pierde afacerea, prin a pierde profitul acelei afaceri. Daca iti inseli clientii scriind pe eticheta produsului tau altceva decat este in realitate, atunci acei clienti nu se vor intoarce la tine." declara Cristian Ducu.
Etica este capabila sa atraga un profit mai mare pentru firme
Filosoful francez Jean-Loup d'Autrecourt amintea de curand faptul ca "lipsa de igiena morala a indivizilor are drept consecinta pe langa instabilitatea familiala, chiar si instabilitatea sociala. Daca nu exista o baza morala solida se poate ajunge pana la tulburari politice grave". Aceasta este situatia Romaniei in momentul de fata, insa managementul eticii in organizatii poate fi de un real folos in asemenea momente. Desi, pe termen scurt, comportamentul etic pare sa nu contribuie la prosperitatea unei companii, pe turmen lung conduita morala ajuta la stabilizarea si chiar la cresterea profitului unei firme.
"Nu cred ca trebuie sa convingem cetatenii ca etica este capabila sa atraga un profit mai mare pentru firme, ci trebuie sa-i convingem pe oamenii de afaceri ca este mai profitabil pe termen mediu si lung sa-si dezvolte propria lor moralitate. Iar cu cat aceasta moralitate este mai puternica, adica este mai bine dezvoltata, cu atat ea va contribui la intarirea reputatiei firmei sau companiei. Plus ca daca ar exista un sistem de management al eticii si al conformitatii la nivelul firmelor, acest lucru s-ar putea traduce in anumite beneficii pe care managerii le pot cuantifica in bani" explica Cristian Ducu.
Nu numai corectitudinea practicata de o companie fata de clientii sai este importanta in stabilirea unui comportament etic, ci si regulile ce vizeaza conduita angajatilor. Cristian Ducu este de parere ca "daca o companie are un sistem de management al eticii si conformitatii care functioneaza, nu doar ca sa bifeze in vreun raport sau ca sa dea bine in presa, atunci acest sistem reuseste sa previna conflictele interne si accidentele de munca, furturile din bunurile companiei si fraudele, utilizarea resurselor companiei in alte scopuri decat cele pentru care sunt acolo etc. Iar toate acestea se masoara in bani. Functionarea unui astfel de sistem contribuie la intarirea sentimentului de siguranta al angajatului, la identificarea acestuia cu valorile companiei, deci la o performanta mai mare."
Cuvantul angajatului ar trebui sa fie unul valoros
Ceea ce sta la baza managementului eticii in organizatii este codul de etica. Din pacate, in Romania nu se acorda inca suficienta importanta acestui domeniu, astfel incat managerii abia daca stiu in ce consta diferenta dintre un cod de etica, un cod de conduita si regulamentul de ordine interioara. Cristian Ducu explica urmatoarele: "codurile de etica trebuie sa fie liantul dintre comportamentul individizilor in afara companiei, în viaţa de zi cu zi, şi comportamentul lor in organizaţie. Ce te faci când un angajat pleaca de la munca în salopeta pe care scrie mare, pe spate, numele companiei tale, iar angajatul aflat in metrou scuipa pe jos seminte si vorbeste vulgar? Oare nu-ti pierzi in acest fel increderea celor care asista la un astfel de spectacol?".
Codul de etica ar trebui sa schiteze prioritatile etice la care o afacere alege sa adere. Prin intermediul acestor prioritati se intentioneaza respectarea unei distributii corecte a bunurilor economice si a serviciilor in randul populatiei, care are dreptul de a lucra, de a-si alege liber locul de munca, precum si dreptul la conditii de lucru si remuneratie favorabile.
In demersul de alcatuire a unui cod etic, cuvantul angajatului ar trebui sa fie unul foarte valoros. Codurile de etica si conduita profesionala, adica documente care contin norme care sa reglementeze atat aspectele morale cat si pe cele profesionale implicate in activitatea unei companii, trebuie sa ia nastere din valorile si principiile angajatilor acelei companii. Este un proces destul de complex prin care angajatii sunt implicati in identificarea valorilor lor comune si in dezvoltarea codului de etica. Multi cred ca asta este o pierdere de vreme. Insa pentru acestia am o intrebare: cum pot cere unui angajat sa respecte un cod de etica pentru care angajatul respectiv nu simte nici un atasament fiindca nu contine valori pe care el sa le impartaseasca?
De ce sacrificarea principiilor etice duce la pierderi financiare?
"Sunt multe modalitati in care pierd companiile. Pierd fiindca angajatii incep sa fie nemultumiti si pretind o parte din proprietatea companiei; asa ca ajung sa foloseasca resursele companiei in interes personal. Am un exemplu foarte bun in acest sens: soferul unei firme de distributie de aparatura electronica merge acasa cu masina de transport marfa in fiecare seara; in weekend, el face un ban in plus folosind masina respectiva ca sa care cartofi si alte marfuri pentru cei care vand in piata. Compania respectiva va fi nevoita sa schimbe piese de la masina respectiva mai repede decât dacă ar fi utilizata doar in scopurile pentru care a fost cumparata. Pe de alta parte, companiile pierd si mai mult pentru ca isi pierd reputatia" explica Cristian Ducu.
Moralitatea este o solutie rationala in vreme de criza
Un studiu realizat de "Knights of Columbus" si "Marist College Institute for Public Opinion" in S.U.A.(2009) dezvaluie faptul ca mai mult de jumatate din populatia americana, precum si doua treimi din managerii de top acorda calificative foarte mici companiilor de prestigiu, in legatura cu onestitatea si alte principii etice pe care acestea le practica. Companiile mici au însa o reputatie mult mai buna in aceasta privinta. Același studiu mai indică si faptul ca managerii americani tin foarte mult cont de reputatia unei companii, atunci cand decid sa investeasca in ea. Un ultim rezultat interesant este acela ca o buna parte dintre oamenii de afaceri americani considera ca este posibil sa obtii succes, fara a te dezice de principiile etice.
Mai mult decat a tine cont de reputatia etica a unei companii, principiile morale ar trebui luate mai mult in vizor intr-o lume care sufera (inclusiv financiar) de pe urma faptului ca politicienii au uitat sa actioneze tinans seama de interesul public, bancherii au uitat sa acorde imprumuturi chibzuite familiilor cu buget restrans etc.
Mai multa reflectie asupra consecintelor pe care deciziile companiilor le au asupra societatii, sunt, din nou, binevenite. Managementul eticii in organizatii ar trebui, poate, sa aiba in vedere si politicile de salarizare, precum si cele de oferire a bonusurilor. Pana acum, negocierea salariului nu a depins decat de perfomanta si de responsabilitatile atribuite unui individ. Poate ca ar fi momentul ca politicile de salarizare ale companiilor sa tina cont si de compatibilitatea angajatilor cu un set de principii morale.
Intr-un articol din revista "Liberate the Mind", profesorul de etica si management, Eduard Kimman, scrie: "Legatura dintre etica si criza financiara, rezida nu in ceea ce s-a intamplat in trecut, ci in ceea ce ar trebui sa aiba loc in viitor."
marți, 2 martie 2010
Specialistii in CSR din Romania
Nu inteleg de ce le este teama celor care se ocupa sau pretind ca sunt specialisti in CSR sa discute despre munca lor si despre competente. Unii se cred experti si se proclama 'primii din Europa Centrala si de Est', iar altii se dau drept 'profesionisti cu 10 ani de CSR' in spate.
Dupa cum spunea o colega, noi, romanii, avem meteahna de a ne proclama primii si ultimii in toate domeniile. Avem nevoie sa fim singurii care au Nike superAir in picioare, dar prin buzunar bate vantul; vrem sa dam impresia ca suntem singurii specialisti in CSR, dar habar nu avem ce este CSR-ul; nu am publicat vreun un articol de specialitate pe acest domeniu si nici nu am participat la vreun eveniment unde ideile noastre sa fie dezbatute de alti specialisti. Ne multumim sa ne creeam o imagine falsa de Feti Frumosi cu stea in frunte, dar suntem niste rapciugosi.
Fratilor, trebuie sa invatati sa dezbateti, sa fiti deschisi la critici la fel cum sunteti la discursurile laudative. Cei care va vor critica vor fi rau intentionati in marea lor majoritate, dar vor fi si cativa care poate au cateva idei despre domeniu, care poate au si niste experienta, si care vor sa contribuie la profesionalizarea acestei zone de business.
--
Text publicat initial pe blogul oficial al lui Cristian Ducu.
Link direct: http://blog.cristian-ducu.ro/2010/03/02/specialistii-in-csr-din-romania/
--
Revin cu un comentariu foarte important: firma care se pretinde 'prima din Europa Centrala si de Est' care ofera servicii de CSR ridica o noua pretentie si spune ca are competenta in a dezvolta sisteme de management de etica. Iar ca sa dea masura 'supremei lor competente' in acest domeniu spun urmatorul lucru: "realizarea recomandărilor pentru crearea şi menţinerea unui corp de etică (Comitet de Etică) ce va monitoriza implementarea valorilor etice din Codul de conduită şi va investiga problemele de etică" (in engleza, tot de pe site-ul lor: "making recommendations for setting up and maintaining a body of ethics officers (Ethics Committee) that will monitor the implementation of ethics values in the Code of conduct and investigate ethics issues"). Ca sa inteleaga tot romanu', Ethics Officers si Ethics Committees sunt doua lucruri total diferite, care nu pot avea decat functii diferite. Dar cand esti impostor, nu ai cum sa-ti dai seama de acest lucru.
Dupa cum spunea o colega, noi, romanii, avem meteahna de a ne proclama primii si ultimii in toate domeniile. Avem nevoie sa fim singurii care au Nike superAir in picioare, dar prin buzunar bate vantul; vrem sa dam impresia ca suntem singurii specialisti in CSR, dar habar nu avem ce este CSR-ul; nu am publicat vreun un articol de specialitate pe acest domeniu si nici nu am participat la vreun eveniment unde ideile noastre sa fie dezbatute de alti specialisti. Ne multumim sa ne creeam o imagine falsa de Feti Frumosi cu stea in frunte, dar suntem niste rapciugosi.
Fratilor, trebuie sa invatati sa dezbateti, sa fiti deschisi la critici la fel cum sunteti la discursurile laudative. Cei care va vor critica vor fi rau intentionati in marea lor majoritate, dar vor fi si cativa care poate au cateva idei despre domeniu, care poate au si niste experienta, si care vor sa contribuie la profesionalizarea acestei zone de business.
--
Text publicat initial pe blogul oficial al lui Cristian Ducu.
Link direct: http://blog.cristian-ducu.ro/2010/03/02/specialistii-in-csr-din-romania/
--
Revin cu un comentariu foarte important: firma care se pretinde 'prima din Europa Centrala si de Est' care ofera servicii de CSR ridica o noua pretentie si spune ca are competenta in a dezvolta sisteme de management de etica. Iar ca sa dea masura 'supremei lor competente' in acest domeniu spun urmatorul lucru: "realizarea recomandărilor pentru crearea şi menţinerea unui corp de etică (Comitet de Etică) ce va monitoriza implementarea valorilor etice din Codul de conduită şi va investiga problemele de etică" (in engleza, tot de pe site-ul lor: "making recommendations for setting up and maintaining a body of ethics officers (Ethics Committee) that will monitor the implementation of ethics values in the Code of conduct and investigate ethics issues"). Ca sa inteleaga tot romanu', Ethics Officers si Ethics Committees sunt doua lucruri total diferite, care nu pot avea decat functii diferite. Dar cand esti impostor, nu ai cum sa-ti dai seama de acest lucru.
joi, 26 martie 2009
Etica in afaceri, CSR, Dezvoltare durabila, Cod de etica
Am observat in ultimul timp un interes crescand si in Romania pentru responsabilitate sociala si ... , in paralel, semnificativ mai scazut, pentru etica in afaceri. In genere, acesta e un lucru bun, mai ales ca noi nu avem o istorie in ceea ce priveste managementul responsabil. Insa de aici si pana la faptul ca anumiti indivizi si individe pretind ca detin monopolul asupra cunoasterii este cale lunga.
Ceea ce ma face intr-adevar sa ma indoiesc de capacitatea lor de a intelege etica in afaceri, responsabilitatea sociala corporativa, dezvoltarea durabila, cum se face un cod de etica sau de conduita, nu este aceasta pretentie naiva, ci 'impotenta' lor de a construi un demers propriu si adecvat contextului. Ei citesc, citesc multa literatura de Business Ethics, multa literatura de CSR si Sustainable Development, dar se opresc la ce spun altii. Un consultant care pretinde ca te poate ajuta sa realizezi un raport anual de CSR si iti spune sa pui la sectiunea "Principiile etice ale organizatiei" sintagma "Guvernare corporativa" nu este altceva decat un impostor. Oare cum ar trebui sa arate un principiu etic?!
"Guvernarea corporativa" nu e un principiu, sa ne fie cu iertare, ci o sintagma care descrie: 1) un domeniu de investigatie, 2) un segment dintr-o organizatie care se refera la toate acele aspecte ce tin de conducerea acelui complex de persoane, procese, relatii, proceduri si micro-sisteme, si 3) o disciplina academica (la fel ca "Istoria filosofiei grecesti antice" intr-o facultate de filosofie).
Pe de alta parte, viziunea lor minimalista sau minimalizanta ma sperie. E adevarat ca CSR-ul a capatat in ultimii zece ani aripi de vultur, dar asta nu inseamna ca imaginea promovata este si cea mai de dorit. Daca se strang leader-ii mondiali la Davos sau la Rio si vorbesc despre responsabilitatea companiilor nu inseamna ca ei propun o solutie viabila. La fel se intampla si cu recomandarile OECD. Declaratiile si documentele pe care le ascultam sau citim dupa astfel de evenimente reprezinta o anumita vointa politica si arareori punctul de vedere rezultat in urma dezbaterilor dintre specialisti si factorii implicati (si nu ma refer aici la stakeholderi).
As prefera ca Romania sa aiba o piata a ideilor ajunsa la maturitate, ca specialistii sa fie capabili de dezbatere si nu doar de cum sa dea bine. Insa realitatea este dureroasa pentru ca ea nu exprima nimic din aceasta dorinta. CSR-ul e vandut in continuare ca regina balului sau cireasa de pe tort, ca si cum ar insuma toate rolurile Eticii si Conformitatii, adica ale formei institutionalizate ale Eticii in afaceri.
O ultima remarca
E ingrozitor sa vezi astfel de personaje, care, dincolo de incapacitatea de care vorbeam, nu au pic de experienta organizationala dar pretind ca inteleg procesele interne ale unei organizatii si impactul pe care il pot avea activitatile unei companii asupra stakeholderilor sai.
Ceea ce ma face intr-adevar sa ma indoiesc de capacitatea lor de a intelege etica in afaceri, responsabilitatea sociala corporativa, dezvoltarea durabila, cum se face un cod de etica sau de conduita, nu este aceasta pretentie naiva, ci 'impotenta' lor de a construi un demers propriu si adecvat contextului. Ei citesc, citesc multa literatura de Business Ethics, multa literatura de CSR si Sustainable Development, dar se opresc la ce spun altii. Un consultant care pretinde ca te poate ajuta sa realizezi un raport anual de CSR si iti spune sa pui la sectiunea "Principiile etice ale organizatiei" sintagma "Guvernare corporativa" nu este altceva decat un impostor. Oare cum ar trebui sa arate un principiu etic?!
"Guvernarea corporativa" nu e un principiu, sa ne fie cu iertare, ci o sintagma care descrie: 1) un domeniu de investigatie, 2) un segment dintr-o organizatie care se refera la toate acele aspecte ce tin de conducerea acelui complex de persoane, procese, relatii, proceduri si micro-sisteme, si 3) o disciplina academica (la fel ca "Istoria filosofiei grecesti antice" intr-o facultate de filosofie).
Pe de alta parte, viziunea lor minimalista sau minimalizanta ma sperie. E adevarat ca CSR-ul a capatat in ultimii zece ani aripi de vultur, dar asta nu inseamna ca imaginea promovata este si cea mai de dorit. Daca se strang leader-ii mondiali la Davos sau la Rio si vorbesc despre responsabilitatea companiilor nu inseamna ca ei propun o solutie viabila. La fel se intampla si cu recomandarile OECD. Declaratiile si documentele pe care le ascultam sau citim dupa astfel de evenimente reprezinta o anumita vointa politica si arareori punctul de vedere rezultat in urma dezbaterilor dintre specialisti si factorii implicati (si nu ma refer aici la stakeholderi).
As prefera ca Romania sa aiba o piata a ideilor ajunsa la maturitate, ca specialistii sa fie capabili de dezbatere si nu doar de cum sa dea bine. Insa realitatea este dureroasa pentru ca ea nu exprima nimic din aceasta dorinta. CSR-ul e vandut in continuare ca regina balului sau cireasa de pe tort, ca si cum ar insuma toate rolurile Eticii si Conformitatii, adica ale formei institutionalizate ale Eticii in afaceri.
O ultima remarca
E ingrozitor sa vezi astfel de personaje, care, dincolo de incapacitatea de care vorbeam, nu au pic de experienta organizationala dar pretind ca inteleg procesele interne ale unei organizatii si impactul pe care il pot avea activitatile unei companii asupra stakeholderilor sai.
miercuri, 25 martie 2009
Etica si industria luxului
In ultimul timp am cam neglijat acest blog fie pentru ca m-am ocupat cu diverse training-uri, fie pentru ca am scris pe forumul programului de training "Ethics and Compliance Officer". Astazi fac o exceptie fiindca am dat peste un articol in International Herald Tribune (aici) care a facut sa mi se zburleasca toti neuronii.
Cu ocazia a IHT SUSTAINABLE LUXURY CONFERENCE 2009, organizata la New Delhi, suplimentul de business al New York Times a dedicat o pagina noilor tendinte din industria luxului, si anume "sustenabilitatea" si "etica" (sau "responsabilitatea"). Cu alte cuvinte, companiile din aceasta industrie, confruntate cu criza mondiala, chiar daca nu au inceput sa resimta acut efectele acesteia, isi schimba strategia pentru a atrage in continuare clientii si pentru a nu mai fi acuzati de activisti ca nu tin seama de mediu si animale.
"Sustainability" and "responsibility" are the new buzz words. The first is a necessity in a market where credit is no longer as easy to find as a cappuccino.Significantly, Barneys New York has put its dynamic retail force behind sustainable and environmentally friendly clothing. The company, which has always searched for upcoming designers, has now put a focus on organic knits, eco-friendly cottons, grown-to-sewn denim and even recycled gold jewelry.For the forward-looking in the industry, ethics is the new elegance, and doing things right carries more weight than doing things fast. Having the time and the money to care about where clothes come from is set to be a key feature of 21st-century luxury.
Yet thoughtful designers like Stella McCartney, with her genuine green spirit and environmentally friendly clothing, are behaving responsibly. And while at the Main Street level most companies are more interested in sales figures than philosophy, luxury chief executives should be given credit for signing off on eco-friendly stores with solar panels and recycled fittings.
Vreau sa remarc doar doua lucruri in legatura cu aceasta situatie:
1) In primul rand, "responsible luxury" nu este un oximoron asa cum pare la prima vedere. Companiile din industria luxului se confrunta cu aproape aceleasi probleme cu care se confrunta organizatiile din domeniul IT&C sau domeniul bancar. Insa raspunsul acestor companii la presiunea crescanda din jurul ideii de "responsible business" nu are cum sa castige increderea propriilor clienti pentru faptul ca se folosesc materiale eco sau pentru ca respectivele organizatii au investit in educatia unei comunitati din India. Nu asta ii atrage pe clientii lor, ci opulenta bunurilor pe care le ofera, statutul pe care si-l castiga sau consolideaza prin achizitia acelor bunuri.
Ca atare, acuzatia de ipocrizie isi gaseste justificarea atata vreme cat aceasta noua viziune (*filosofie) de business nu termina cu acest discurs insotit de zgomotul tobelor. OK! intelegem ca aceasta industrie tine pasul tendintelor din business-ul si societatea de acum, dar a fi responsabila nu inseamna sa se concentreze pe slogan, ci pe actiune. Daca se concentreaza pe slogan, atunci avem de-a face cu o strategie de marketing.
2) Citind articolul respectiv, mi-am imaginat cum ar fi sa vezi un Lamborghini alergand pe bulevard ca sa ajunga mai repede la statia de alimentare cu energie electrica de la Piata Dorobanti. Este evident ca multe dintre obiectele de lux nu pot fi eco-friendly; cel putin nu in urmatorii doi, trei, cinci ani. Atunci ce e cu nebunia aceasta?!
Asa cum spuneam la sesiunile de training din programul Ethics and Compliance Officer, ne aflam in situatia in care da bine sa spui ca bratara de la mana ta e eco-friendly si nu contine decat aur recuperat (adica aur recuperat din prelucrarea altor bijuterii si nu obtinut in urmare extractiei din minereu). Da bine si sa spui ca pantalonii de pe tine nu au fost realizati de niste copii in India, ci de niste adulti, dar platiti tot cu 1$ pe zi. Presiunea acumulata in jurul ideii de "business responsabil" nu e deloc de neglijat, iar companiile care nu tin seama de acest lucru risca sa-si piarda clientii sau sa se trezeasca cu activistii PETA sau GREENPEACE la poarta fabricii. Iar asta e suficient pentru a acumula niste pierderi insemnate atat in contabilitate, cat si la capitolul imagine.
Ma gandesc cu teama la viitorul acestei tendinte de a pune presiune pe organizatii. E foarte posibil ca peste cativa ani sa nu mai poti face afaceri daca nu incluzi in Board-ul companiei niste indivizi sau individe din aceste ong-uri activiste sau alte categorii de stakeholderi, chiar daca tu si ceilalti shareholderi sunteti singurii care au bagat bani in acea firma. Nu m-ar mira nici ca firmele sa fie obligate prin lege sa raporteze masurile de "responsabilitate sociala si de mediu" pe care le iau (asta deja e pe masa de lucru a Uniunii Europene).
vineri, 6 martie 2009
Rating institutions, Eastern Europe, and Economic Crisis
A few days ago, the European national bank governors manifested their indignation concerning the alarmist reports of international rating institutions (e.g., Moody's, Fitch, Standard&Poor's). They accused these organizations of playing a dirty game by publishing pessimistic reports about the Eastern and Central European economies.
In this context, I tend to understand the silence some regional and international institutions keep about the way these rating companies work. But this is not an excuse, nor a motivation. The reality is quite simple: there is no transparency in the way Fitch, Standard&Poor's or any other company rates countries, cities, national economies or banking institutions. As some said, they work with indirect information, oversimplify and use ridiculous indicators. With this image in my head, I cannot take their reports as accurate or good-willing. On the contrary, I suspect they make the game of big financial institutions or countries that want or try to make a living out of the misery of countries like Romania, Poland or Czech Republic.
I do not believe in the economic crisis as many analysts from all over the world present it. I believe that the current economic tremours are the result of a general panik situation. The fear is bigger than the common sense, it overwrites the reason. So, almost all economic leaders, instead of boosting investments and become more creative in opening new markets for their products and services, apply the precautionary principles in every aspect of their economic activities. They prefer to cut down the costs with employees and use outsourcing in every way they can, while unaware of the exponential increase of the operational risk. They prefer to freeze training budgets and keep on stand-by all investments, while the people are ready to cope with the crisis and save their jobs. They prefer to gain as much money as possible in less time or not to decrease their financial expectations, while their previous investments did not focus on decreasing costs with energy, efficiency at operational level, with performance based incentives for CEOs and directors.
Returning to the subject at question, the biggest mistake Romanian government can do at this moment is to contract a loan from the International Monetary Fund. This institution is well known for its portfolio full of unsuccessful projects in any country they worked with. For example, Romania, until its refusal to work with IMF, introduced stupid public policies and destroyed the productive industry, becoming a huge consumer of foreign goods. This vision IMF imposed in Romania was translated from other previous projects, without relevant results.
Taking into account this and other information about the current economic (and political) crisis, and after the pessimistic reports of the World Bank and IMF, I cannot trust these two institutions. So, I would prefer to count only on what Romanian can produce as gross internal product and refuse the IMF, WB or EBRD help. I suspect them also of trying to translate the risk from western markets to the east of Europe. It is better for them to minimize the losses they have on the American market, for example, by trying to raise the exchange rate for Eastern European currencies, like it already happened in Hungary, Romania, Bulgaria, Poland, Czech Republic, Slovenia and Slovakia.
This is why I appreciated very much the outburst of Mr. Isarescu, the governor of the Romanian National Bank (BNR), when he realize there are some major banks that, with the complicity of mass-media, tried to manipulate the exchange rate for Euro/RON. The intervention of the BNR on the financial market made these banks to loose more money, but stopped the Euro/RON exchange rate at 4.2 and not at 4.5/4.75, or even 5.0, as the western mass-media and some bank treasurers said it would end up.
Now, we are facing another step in this scenario meant to transfer the economic risks in other parts of the world. And this step involves direct attacks coordinated by rating institutions. If the fall of American banks did not affect Europe so much, at least the ratings for Eastern and Central European countries will reach their target. And the effects are already starting to show up (e.g., the scary-crow with the Austrian banks).
Readings:
* my previous post - Fitch Ratings - a highly unethical rating agency
* "Cotidianul", March 4, 2009 - Guvernatorii Estului ataca agentiile de rating
* BBC - http://news.bbc.co.uk/2/hi/business/7923685.stm
In this context, I tend to understand the silence some regional and international institutions keep about the way these rating companies work. But this is not an excuse, nor a motivation. The reality is quite simple: there is no transparency in the way Fitch, Standard&Poor's or any other company rates countries, cities, national economies or banking institutions. As some said, they work with indirect information, oversimplify and use ridiculous indicators. With this image in my head, I cannot take their reports as accurate or good-willing. On the contrary, I suspect they make the game of big financial institutions or countries that want or try to make a living out of the misery of countries like Romania, Poland or Czech Republic.
I do not believe in the economic crisis as many analysts from all over the world present it. I believe that the current economic tremours are the result of a general panik situation. The fear is bigger than the common sense, it overwrites the reason. So, almost all economic leaders, instead of boosting investments and become more creative in opening new markets for their products and services, apply the precautionary principles in every aspect of their economic activities. They prefer to cut down the costs with employees and use outsourcing in every way they can, while unaware of the exponential increase of the operational risk. They prefer to freeze training budgets and keep on stand-by all investments, while the people are ready to cope with the crisis and save their jobs. They prefer to gain as much money as possible in less time or not to decrease their financial expectations, while their previous investments did not focus on decreasing costs with energy, efficiency at operational level, with performance based incentives for CEOs and directors.
Returning to the subject at question, the biggest mistake Romanian government can do at this moment is to contract a loan from the International Monetary Fund. This institution is well known for its portfolio full of unsuccessful projects in any country they worked with. For example, Romania, until its refusal to work with IMF, introduced stupid public policies and destroyed the productive industry, becoming a huge consumer of foreign goods. This vision IMF imposed in Romania was translated from other previous projects, without relevant results.
Taking into account this and other information about the current economic (and political) crisis, and after the pessimistic reports of the World Bank and IMF, I cannot trust these two institutions. So, I would prefer to count only on what Romanian can produce as gross internal product and refuse the IMF, WB or EBRD help. I suspect them also of trying to translate the risk from western markets to the east of Europe. It is better for them to minimize the losses they have on the American market, for example, by trying to raise the exchange rate for Eastern European currencies, like it already happened in Hungary, Romania, Bulgaria, Poland, Czech Republic, Slovenia and Slovakia.
This is why I appreciated very much the outburst of Mr. Isarescu, the governor of the Romanian National Bank (BNR), when he realize there are some major banks that, with the complicity of mass-media, tried to manipulate the exchange rate for Euro/RON. The intervention of the BNR on the financial market made these banks to loose more money, but stopped the Euro/RON exchange rate at 4.2 and not at 4.5/4.75, or even 5.0, as the western mass-media and some bank treasurers said it would end up.
Now, we are facing another step in this scenario meant to transfer the economic risks in other parts of the world. And this step involves direct attacks coordinated by rating institutions. If the fall of American banks did not affect Europe so much, at least the ratings for Eastern and Central European countries will reach their target. And the effects are already starting to show up (e.g., the scary-crow with the Austrian banks).
Readings:
* my previous post - Fitch Ratings - a highly unethical rating agency
* "Cotidianul", March 4, 2009 - Guvernatorii Estului ataca agentiile de rating
* BBC - http://news.bbc.co.uk/2/hi/business/7923685.stm
duminică, 15 februarie 2009
Lockheed Martin sued for whistlerblower retaliation
Lockheed Martin has been sued by a former employee because the accuser says she was subject to retaliation from the company's management.
The interesting aspect is not that a whistleblower has been subject to retaliation, because it is a natural reaction of people to be agressive when they are attacked. Even when the attacker is right. But the interesting part is in the nature of retaliation.
Andrea Brown says she was forced out of her job after filing an ethics complaint against vice president Wendy Owen in May 2006.Brown, who was director of communications for Lockheed Martin technical operations in Colorado Springs, claims she resigned in February 2008 after her working conditions became intolerable.At one point, she said, she was told she had to reapply for her job and to move out of her office and go work in a storage space without a phone.Source: http://www.denverpost.com/headlines/ci_11547111
In other words, she wasn't fired or beaten, but forced to resign due to intolerable work conditions. This is a general situation, if the case does not end up with the bankruptcy of the company, as in the Enron example.
This kind of retaliation is preferred because companies, their managers, think a resignation will not give the opportunity to the whistlerblower to ask for compensations. Wrong! The US law, as well as the European laws, offer a sort of protection to whistlerblower because it tends to understand the reasons for which a whistlerblower spills out an unethical or non-compliance aspect exists, i.e., a compelling sentiment that they do the right thing (towards the public interest).
Second, there are other cases I read about, when judges made clear statements against such behavior from companies. This contributes a lot to a general negative view towards the company. In others words, only the legal suit itself, and the media news, create a kind of general opinion not favorable to the company. The main reason for this (and I think this is also the reason that lies at the heart of the paranoid "conspiracy theory") is the disproportionate relation between the company and the whistleblower.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)