de Cristina Bobe, publicat pe HotNews.ro
Duminică, 20 iunie 2010, 22:13 Economie | Companii
Conceptul de responsabilitate sociala corporativa (CSR) devine din ce mai familiar mediului de afaceri romanesc. Exista insa mari confuzii legate de persoanele a caror responsabilitate ar trebui sa fie derularea acestor campanii. Dezvoltarea activitatilor de responsabilizare sociala ar putea constitui datoria unui specialist in etica aplicata, a managerilor de top dintr-o companie sau a firmelor de branding si de consultanta in acest domeniu. Existenta unei palete largi de responsabili pentru aceste campanii, dovedeste faptul ca este dificil de precizat care este componenta esentiala a actiunilor de responsabilizare sociala: cea etica sau cea care tine de marketing si PR?
Emil Mesaros, manager al companiei "E.M. Brand Consultants", sustine: "Bineinteles ca orice actiune de CSR are o componenta puternica de demers etic. Problema este cand vorbim doar despre demers etic si nimic altceva intr-o actiune de CSR. In primul rand, ideea de demers etic are limite foarte neclare si greu de cuantificat. Daca atunci cand o companie isi calculeaza impozitele, e foate clar ce e cinstit si etic sa faca si ce nu, atunci cand vorbim de obligatie morala, sau de a decide care valoare sociala trebuie sustinuta in dauna alteia lucrurile depind de la individ la individ si devin brusc foarte relative, deci foarte arbitrare. Ca atare, pe langa demersul etic, trebuie sa existe si alti factori care sa anime initiativa de CSR, convergenta intre interesele societatii si cele ale companiei despre care am vorbit anterior fiind unul dintre ele."
Cristian Ducu, reprezentant al "Centrului de Cercetare in Etica Aplicata, se pozitioneaza diferit fata de aceasta problema: "CSR este un curent din ce in ce mai puternic in lume, dar este fara dar si poate o moda. Este o moda pentru ca este lipsit de substanta si de la un an la altul incearca sa mai introduca lucruri din diverse alte domenii pentru a mentine interesul pentru ea. Insa CSR nu este etica si nici nu vizeaza un scop de natura morala. In formele sale cele mai rudimentare, asa cum se intampla acum in Romania, dar si in alte tari mai "civilizate" in acest domeniu, este un exercitiu de PR si de filantropie corporativa, o incercare de a spala imaginea companiilor."
Departe de a constitui un demers etic, CSR sunt in opinia lui Cristian Ducu o posibilitate a firmelor de a muta atentia populatiei de la obligatiile legale pe care ar trebui sa le indeplineasca o companie, la o actiune de binefacere: "o companie romaneasca, mare poluator, face reclama la actiunile de plantare pe care le desfasoara cu voluntari. Iar ei numesc aceste actiuni "responsabilitate sociala corporativa". Eu le numesc ipocrizie: compania, ca mare poluator, trebuie sa plateasca o taxa de mediu destul de mare; mai mult, are obligatia de a planta copaci. Insa acestea sunt obligatii legale. ONG-urile si firmele de publicitate profita de pe urma acestei obligatii, iar impreuna cu compania respectiva mai "coc" o "campanie" de CSR."
"Companiile adopta o reactie defensiva si limitata"
"CSR este vazut in mod gresit de multe ori ca responsabilitatea exclusiva a brand managerului, mai degraba decat ca o responsabilitate comuna a tuturor managerilor de top din firma. Acest lucru se intampla din cauza ca, intr-adevar, multe companii s-au apucat de CSR surprinse fiind de raspunsul publicului la aspecte ale activitatii lor pe care nu le vedeau ca fiind parte a responsabilitatii lor de business. De exemplu, NIKE a trebuit sa faca fata unui boicot de masa dupa ce New York Times si alte organisme mass-media au denuntat practicile abuzive de munca ale unor furnizori ai lor din Indonezia" explica Emil Mesaros.
Acesta semnaleaza faptul ca de multe ori, tinta acuzelor sunt marile companii multinationale, care se raporteaza la atacurile adresate de populatie, ca si cum ar fi formulate impotriva reputatiei sau brandului lor. Tipul de reactie adoptat de companii este unul defensiv si limitat, delegand departamentele de marketing si de PR sa solutioneze astfel de probleme.
"Acest gen de atitudine nu este buna pe termen lung, unde ar fi mult mai de recomandat o atitudine proactiva, in care sa se caute activ punctele de intersectie intre interesele companie si cele ale societatii, sa se identifice modul in care rezolvarea unor probleme prin intermediul progresului social se intalneste cu obiective din strategia companiei si sa se efectueze campanii de CSR pe termen lung care sa actioneze in directia respectiva."
"Societatea si sectorul business sunt percepute adesea ca fiind doua entitati aflate in tensiune"
Modul in care ONG-urile isi gandesc de multe ori colaborarea cu companiile, da nastere unei separari intre societate si sectorul business, acestea fiind doua entitati care ar trebui sa conclucreze. In acest tip de relatie, ar trebui considerate beneficiile pe care atat societatea, cat si sectorul le pot avea in comun, atunci cand proiecteaza campanii de responsabilitate sociala. Accentul ar trebui schimbat, prin urmare, de la punctele in care o companie actioneaza gresit, catre acele initiative care pot valoriza atat mediul social, cat si mediul de afaceri.
"Eu unul vad un refuz de-a dreptul incapatanat din partea ONG-urilor si factorilor interesati de diferite cauze sa vada companiile altfel decat ca pe niste furnizori de fonduri, mesajul lor catre companii fiind: "trebuie sa finantati aceasta cauza pentru ca este un lucru bun", un rationament generic, cu argumente generice care nu sunt deloc legate de interesele specifice, strategiile si operatiunile pe baza carora functioneaza companiile respective. Acest gen de abordare are o mare problema: vede societatea si sectorul business ca pe doua entitati aflate in tensiune, mai degraba decat in inter-dependenta."(Emil Mesaros)
In legatura cu aceasta schimbare ce ar trebui operata la nivelul mentalului colectiv, Emil Mesaros face trimitere catre un aspect tratat in "Harvard Business Review" si anume, faptul ca termenul de "responsabilitate sociala corporativa" trebuie sa evolueze in cel de "integrare sociala corporativa".
Se afișează postările cu eticheta CSR in Romania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta CSR in Romania. Afișați toate postările
miercuri, 23 iunie 2010
marți, 2 martie 2010
Specialistii in CSR din Romania
Nu inteleg de ce le este teama celor care se ocupa sau pretind ca sunt specialisti in CSR sa discute despre munca lor si despre competente. Unii se cred experti si se proclama 'primii din Europa Centrala si de Est', iar altii se dau drept 'profesionisti cu 10 ani de CSR' in spate.
Dupa cum spunea o colega, noi, romanii, avem meteahna de a ne proclama primii si ultimii in toate domeniile. Avem nevoie sa fim singurii care au Nike superAir in picioare, dar prin buzunar bate vantul; vrem sa dam impresia ca suntem singurii specialisti in CSR, dar habar nu avem ce este CSR-ul; nu am publicat vreun un articol de specialitate pe acest domeniu si nici nu am participat la vreun eveniment unde ideile noastre sa fie dezbatute de alti specialisti. Ne multumim sa ne creeam o imagine falsa de Feti Frumosi cu stea in frunte, dar suntem niste rapciugosi.
Fratilor, trebuie sa invatati sa dezbateti, sa fiti deschisi la critici la fel cum sunteti la discursurile laudative. Cei care va vor critica vor fi rau intentionati in marea lor majoritate, dar vor fi si cativa care poate au cateva idei despre domeniu, care poate au si niste experienta, si care vor sa contribuie la profesionalizarea acestei zone de business.
--
Text publicat initial pe blogul oficial al lui Cristian Ducu.
Link direct: http://blog.cristian-ducu.ro/2010/03/02/specialistii-in-csr-din-romania/
--
Revin cu un comentariu foarte important: firma care se pretinde 'prima din Europa Centrala si de Est' care ofera servicii de CSR ridica o noua pretentie si spune ca are competenta in a dezvolta sisteme de management de etica. Iar ca sa dea masura 'supremei lor competente' in acest domeniu spun urmatorul lucru: "realizarea recomandărilor pentru crearea şi menţinerea unui corp de etică (Comitet de Etică) ce va monitoriza implementarea valorilor etice din Codul de conduită şi va investiga problemele de etică" (in engleza, tot de pe site-ul lor: "making recommendations for setting up and maintaining a body of ethics officers (Ethics Committee) that will monitor the implementation of ethics values in the Code of conduct and investigate ethics issues"). Ca sa inteleaga tot romanu', Ethics Officers si Ethics Committees sunt doua lucruri total diferite, care nu pot avea decat functii diferite. Dar cand esti impostor, nu ai cum sa-ti dai seama de acest lucru.
Dupa cum spunea o colega, noi, romanii, avem meteahna de a ne proclama primii si ultimii in toate domeniile. Avem nevoie sa fim singurii care au Nike superAir in picioare, dar prin buzunar bate vantul; vrem sa dam impresia ca suntem singurii specialisti in CSR, dar habar nu avem ce este CSR-ul; nu am publicat vreun un articol de specialitate pe acest domeniu si nici nu am participat la vreun eveniment unde ideile noastre sa fie dezbatute de alti specialisti. Ne multumim sa ne creeam o imagine falsa de Feti Frumosi cu stea in frunte, dar suntem niste rapciugosi.
Fratilor, trebuie sa invatati sa dezbateti, sa fiti deschisi la critici la fel cum sunteti la discursurile laudative. Cei care va vor critica vor fi rau intentionati in marea lor majoritate, dar vor fi si cativa care poate au cateva idei despre domeniu, care poate au si niste experienta, si care vor sa contribuie la profesionalizarea acestei zone de business.
--
Text publicat initial pe blogul oficial al lui Cristian Ducu.
Link direct: http://blog.cristian-ducu.ro/2010/03/02/specialistii-in-csr-din-romania/
--
Revin cu un comentariu foarte important: firma care se pretinde 'prima din Europa Centrala si de Est' care ofera servicii de CSR ridica o noua pretentie si spune ca are competenta in a dezvolta sisteme de management de etica. Iar ca sa dea masura 'supremei lor competente' in acest domeniu spun urmatorul lucru: "realizarea recomandărilor pentru crearea şi menţinerea unui corp de etică (Comitet de Etică) ce va monitoriza implementarea valorilor etice din Codul de conduită şi va investiga problemele de etică" (in engleza, tot de pe site-ul lor: "making recommendations for setting up and maintaining a body of ethics officers (Ethics Committee) that will monitor the implementation of ethics values in the Code of conduct and investigate ethics issues"). Ca sa inteleaga tot romanu', Ethics Officers si Ethics Committees sunt doua lucruri total diferite, care nu pot avea decat functii diferite. Dar cand esti impostor, nu ai cum sa-ti dai seama de acest lucru.
luni, 13 aprilie 2009
Consultanta de CSR in Romania: de cine sa te feresti
De vreo circa trei ani exista pe piata romaneasca de consultanta cativa indivizi si individe care pretind cu surle si trambite ca pot oferi servicii de consultanta de CSR si/sau etica in afaceri. Nu am sa le dau numele ca nu cumva sa iasa in felul acesta si mai in fata, dar am sa incep sa le dovedesc incompetenta/neprofesionalismul in speranta ca reprezentantii acelor companii care sunt interesate de astfel de servicii si care citesc intamplator acest blog se vor feri de ei. Demersul meu poate fi asemuit unui exercitiu de purificare, de eliminare a acelor elemente rele care afecteaza "sanatatea" unei profesii.
De exemplu, exista un astfel de individ care a publicat destul de mult pe CSR in Romania si care, cica, este consultant international. Intrebarea mea este cum de poate un astfel de "consultant international" sa nu stie cum arata un principiu moral sau o regula morala. "Guvernare corporativa" nu este un principiu moral si nici o regula morala, ci o sintagma care desemneaza fie un domeniu de investigatie (care se studiaza in universitati), fie un complex de procese, politici si practici care se refera la modul cum este condusa o companie.
O regula morala (cele pe care le gasim cu precadere intr-un cod de etica/de conduita) reprezinta o norma de comportament menita sa ghideze actiunile indivizilor dintr-o comunitate (in cazul nostru, din comunitatea pe care o formeaza membrii companiei X). Iar unei reguli morale ii poate fi atasata sau nu o sanctiune. Particularizat la contextul unei companii, o regula morala ar putea sa sune astfel: "In toate activitatile pe care le desfasoara in cadrul companiei si in afara ei, angajatii X nu vor oferi, promite, da sau primi mita."
Spre deosebire de o regula morala, un principiu nu este restrictionat la un context, ci din el derivam o regula morala. Principiile morale exprima valori ce circumscriu sfera moralitatii, si, dupa cum spune V. Muresan, ele sunt repere euristice si nu simple prescriptii de comportament. Exemple de principii morale gasim in Carta Drepturilor Omului sau in fostul Proiect de Tratat privind Constitutia Uniunii Europene (e.g., principiul demnitatii umane, principiul autonomiei, principiul precautiei, principiul binefacerii). Pe langa acestea, exista si principii secundare (nu in sensul millian, de secondary moral principles, adica reguli morale), pe care le restrangem la sfere mai mici ale moralitatii actiunilor umane (e.g., principiul consimtamantului informat). Daca ar fi sa bagam sub un principiu regula amintita anterior, atunci am putea spune ca principiul invocat este un principiu moral secundar, si anume cel al "corectitudinii in afaceri".
Acelasi lucru poate fi spus si despre "responsabilitatea sociala si managementul orientat catre grupurile cointeresate", despre "civismul (sic!) corporatist", precum si despre "dezvoltarea sustenabila". Acestea nu sunt principii etice, la fel cum nici ISO 9001 nu se refera la managementul etic, ci la calitatea proceselor de management.
Pentru a intelege la ce anume ma refer, redau aici doua segmente din raportul anual de CSR "varzuit" de respectivul "consultant international".
De exemplu, exista un astfel de individ care a publicat destul de mult pe CSR in Romania si care, cica, este consultant international. Intrebarea mea este cum de poate un astfel de "consultant international" sa nu stie cum arata un principiu moral sau o regula morala. "Guvernare corporativa" nu este un principiu moral si nici o regula morala, ci o sintagma care desemneaza fie un domeniu de investigatie (care se studiaza in universitati), fie un complex de procese, politici si practici care se refera la modul cum este condusa o companie.
O regula morala (cele pe care le gasim cu precadere intr-un cod de etica/de conduita) reprezinta o norma de comportament menita sa ghideze actiunile indivizilor dintr-o comunitate (in cazul nostru, din comunitatea pe care o formeaza membrii companiei X). Iar unei reguli morale ii poate fi atasata sau nu o sanctiune. Particularizat la contextul unei companii, o regula morala ar putea sa sune astfel: "In toate activitatile pe care le desfasoara in cadrul companiei si in afara ei, angajatii X nu vor oferi, promite, da sau primi mita."
Spre deosebire de o regula morala, un principiu nu este restrictionat la un context, ci din el derivam o regula morala. Principiile morale exprima valori ce circumscriu sfera moralitatii, si, dupa cum spune V. Muresan, ele sunt repere euristice si nu simple prescriptii de comportament. Exemple de principii morale gasim in Carta Drepturilor Omului sau in fostul Proiect de Tratat privind Constitutia Uniunii Europene (e.g., principiul demnitatii umane, principiul autonomiei, principiul precautiei, principiul binefacerii). Pe langa acestea, exista si principii secundare (nu in sensul millian, de secondary moral principles, adica reguli morale), pe care le restrangem la sfere mai mici ale moralitatii actiunilor umane (e.g., principiul consimtamantului informat). Daca ar fi sa bagam sub un principiu regula amintita anterior, atunci am putea spune ca principiul invocat este un principiu moral secundar, si anume cel al "corectitudinii in afaceri".
Acelasi lucru poate fi spus si despre "responsabilitatea sociala si managementul orientat catre grupurile cointeresate", despre "civismul (sic!) corporatist", precum si despre "dezvoltarea sustenabila". Acestea nu sunt principii etice, la fel cum nici ISO 9001 nu se refera la managementul etic, ci la calitatea proceselor de management.
Pentru a intelege la ce anume ma refer, redau aici doua segmente din raportul anual de CSR "varzuit" de respectivul "consultant international".
joi, 26 martie 2009
Etica in afaceri, CSR, Dezvoltare durabila, Cod de etica
Am observat in ultimul timp un interes crescand si in Romania pentru responsabilitate sociala si ... , in paralel, semnificativ mai scazut, pentru etica in afaceri. In genere, acesta e un lucru bun, mai ales ca noi nu avem o istorie in ceea ce priveste managementul responsabil. Insa de aici si pana la faptul ca anumiti indivizi si individe pretind ca detin monopolul asupra cunoasterii este cale lunga.
Ceea ce ma face intr-adevar sa ma indoiesc de capacitatea lor de a intelege etica in afaceri, responsabilitatea sociala corporativa, dezvoltarea durabila, cum se face un cod de etica sau de conduita, nu este aceasta pretentie naiva, ci 'impotenta' lor de a construi un demers propriu si adecvat contextului. Ei citesc, citesc multa literatura de Business Ethics, multa literatura de CSR si Sustainable Development, dar se opresc la ce spun altii. Un consultant care pretinde ca te poate ajuta sa realizezi un raport anual de CSR si iti spune sa pui la sectiunea "Principiile etice ale organizatiei" sintagma "Guvernare corporativa" nu este altceva decat un impostor. Oare cum ar trebui sa arate un principiu etic?!
"Guvernarea corporativa" nu e un principiu, sa ne fie cu iertare, ci o sintagma care descrie: 1) un domeniu de investigatie, 2) un segment dintr-o organizatie care se refera la toate acele aspecte ce tin de conducerea acelui complex de persoane, procese, relatii, proceduri si micro-sisteme, si 3) o disciplina academica (la fel ca "Istoria filosofiei grecesti antice" intr-o facultate de filosofie).
Pe de alta parte, viziunea lor minimalista sau minimalizanta ma sperie. E adevarat ca CSR-ul a capatat in ultimii zece ani aripi de vultur, dar asta nu inseamna ca imaginea promovata este si cea mai de dorit. Daca se strang leader-ii mondiali la Davos sau la Rio si vorbesc despre responsabilitatea companiilor nu inseamna ca ei propun o solutie viabila. La fel se intampla si cu recomandarile OECD. Declaratiile si documentele pe care le ascultam sau citim dupa astfel de evenimente reprezinta o anumita vointa politica si arareori punctul de vedere rezultat in urma dezbaterilor dintre specialisti si factorii implicati (si nu ma refer aici la stakeholderi).
As prefera ca Romania sa aiba o piata a ideilor ajunsa la maturitate, ca specialistii sa fie capabili de dezbatere si nu doar de cum sa dea bine. Insa realitatea este dureroasa pentru ca ea nu exprima nimic din aceasta dorinta. CSR-ul e vandut in continuare ca regina balului sau cireasa de pe tort, ca si cum ar insuma toate rolurile Eticii si Conformitatii, adica ale formei institutionalizate ale Eticii in afaceri.
O ultima remarca
E ingrozitor sa vezi astfel de personaje, care, dincolo de incapacitatea de care vorbeam, nu au pic de experienta organizationala dar pretind ca inteleg procesele interne ale unei organizatii si impactul pe care il pot avea activitatile unei companii asupra stakeholderilor sai.
Ceea ce ma face intr-adevar sa ma indoiesc de capacitatea lor de a intelege etica in afaceri, responsabilitatea sociala corporativa, dezvoltarea durabila, cum se face un cod de etica sau de conduita, nu este aceasta pretentie naiva, ci 'impotenta' lor de a construi un demers propriu si adecvat contextului. Ei citesc, citesc multa literatura de Business Ethics, multa literatura de CSR si Sustainable Development, dar se opresc la ce spun altii. Un consultant care pretinde ca te poate ajuta sa realizezi un raport anual de CSR si iti spune sa pui la sectiunea "Principiile etice ale organizatiei" sintagma "Guvernare corporativa" nu este altceva decat un impostor. Oare cum ar trebui sa arate un principiu etic?!
"Guvernarea corporativa" nu e un principiu, sa ne fie cu iertare, ci o sintagma care descrie: 1) un domeniu de investigatie, 2) un segment dintr-o organizatie care se refera la toate acele aspecte ce tin de conducerea acelui complex de persoane, procese, relatii, proceduri si micro-sisteme, si 3) o disciplina academica (la fel ca "Istoria filosofiei grecesti antice" intr-o facultate de filosofie).
Pe de alta parte, viziunea lor minimalista sau minimalizanta ma sperie. E adevarat ca CSR-ul a capatat in ultimii zece ani aripi de vultur, dar asta nu inseamna ca imaginea promovata este si cea mai de dorit. Daca se strang leader-ii mondiali la Davos sau la Rio si vorbesc despre responsabilitatea companiilor nu inseamna ca ei propun o solutie viabila. La fel se intampla si cu recomandarile OECD. Declaratiile si documentele pe care le ascultam sau citim dupa astfel de evenimente reprezinta o anumita vointa politica si arareori punctul de vedere rezultat in urma dezbaterilor dintre specialisti si factorii implicati (si nu ma refer aici la stakeholderi).
As prefera ca Romania sa aiba o piata a ideilor ajunsa la maturitate, ca specialistii sa fie capabili de dezbatere si nu doar de cum sa dea bine. Insa realitatea este dureroasa pentru ca ea nu exprima nimic din aceasta dorinta. CSR-ul e vandut in continuare ca regina balului sau cireasa de pe tort, ca si cum ar insuma toate rolurile Eticii si Conformitatii, adica ale formei institutionalizate ale Eticii in afaceri.
O ultima remarca
E ingrozitor sa vezi astfel de personaje, care, dincolo de incapacitatea de care vorbeam, nu au pic de experienta organizationala dar pretind ca inteleg procesele interne ale unei organizatii si impactul pe care il pot avea activitatile unei companii asupra stakeholderilor sai.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)