1. Inca de la instalare, actualul guvern a incercat sa ascunda propria incompetenta de a sustine dezvoltarea economica la nivel national prin masuri menite, cica, sa-i protejeze pe cetateni. Dincolo de perversitatea argumentului, masurile adoptate deja sau aflate in curs de adoptare nu fac altceva decat sa puna la pamant o economie care, timid si cu multe poticniri, incepuse sa se miste in ultimii sase, sapte ani.
Dar cum nu era suficient ca ne aflam intr-un context international nu tocmai propice afacerilor, guvernul Romaniei a considerat oportun sa promoveze ideea impozitului forfetar pentru toate firmele inscrise in Registrul Comertului, indiferent daca au sau nu profit. Unul dintre motivele pe care actualii guvernanti l-au invocat a fost acela ca firmele care inregistreaza zero profit sau chiar functioneaza pe minus ascund de fapt profiturile prin tot felul de inginerii financiare. Dupa cum titra un cotidian central: "Pogea banuieste ca 80% dintre societati se eschiveaza de la plata datoriilor". Dar banuielile nu sunt o dovada, la fel cum si eu ii banuiesc pe Pogea, Basescu, Popoviciu, Videanu si altii de afaceri ilegale, dar nu le pot dovedi. Ce ma diferentiaza pe mine de Pogea?! faptul ca eu nu pot sa promovez in guvern masuri de modificare a sistemului fiscal.
2. Asa cum au observat unii jurnalisti, Romania incearca sa introduca o masura pe care alte tari, cum ar fi Franta, le elimina din sistemul fiscal propriu pe motiv ca nu pot incuraja economia nationala. Pe de alta parte, introducerea impozitului forfetar, indiferent daca valoarea lui este de 1$ sau de 1300 de Euro, este o modalitate legala de a baga mana hoteste in buzunarul firmelor.
Ne iluzionam ca un guvern exista nu pentru ca el a hotarat sa existe, ci fiindca vointa cetatenilor votanti au trimis in parlament niste oameni care sa-i reprezinte, iar acestia au votat o echipa care sa se ocupe efectiv de conducerea treburilor comunitatii. Numai ca aceasta echipa isi serveste propriile interese, care nu au nimic de-a face cu interesul comunitatii.
Impozitul forfetar, oriunde s-ar aplica el intr-un mod nediscriminatoriu (* in Franta el era gandit tocmai pentru a face diferenta intre firmele mici si cele mari), nu face altceva decat sa incalce dreptul de proprietate al oamenilor de afaceri asupra capitalului financiar al firmelor acestora. Faptul ca eu produc cuie sau mese din plastic si obtin o suma de bani, ma indreptateste sa-mi acopar mai intai cheltuielile de productie si de administrare a afacerii inainte de a da statului impozit. Veniturile pe care le incasez sunt tot proprietatea mea, iar guvernul nu are nici un drept sa-mi ceara un impozit care nu poate fi justificat printr-un plus valoare pe care l-ar genera. De fapt, avem de-a face cu o taxa de protectie ce serveste doar pentru accesul produsului sau serviciului meu pe piata comunitatii al carei membru sunt si din interiorul careia eu, prin vot, i-am delegat pe actualii guvernanti.
In fine, daca impozitul cerut de stat si pe care ingadui sa-l dau statului contra unor servicii (securitate sociala, protectia mediului, administrarea sistemului public etc.) s-a marit prea mult, eu pot decide fie sa inchid afacerea, fie sa o mut in alta tara. Iar la ora actuala este mai convenabil sa-ti deschizi o firma in Bulgaria sau Ungaria decat in Romania.
3. Dupa cum foarte usor se poate observa, o astfel de situatie nu poate fi regula intr-un sistem economic ultra-reglementat ca in cazul celui romanesc. Ingineriile financiare nu le poti face usor, iar ca sa le faci ai nevoie de alti bani ca sa investesti in contabili buni, in operatiuni si alte firme. Numai ca un IMM nu va putea sa-si permita niciodata acest lucru fiindca nu are capacitatea financiara de a o face. Asadar, impotriva cui este indreptata masura? Pai, evident, impotriva acestor IMM-uri.
Marii "afaceristi" ai Romaniei vor continua sa faca inginerii financiare fiindca pentru ei 1300 de Euro sau 130.000 de Euro au aceeasi valoare. Dar daca vor scapa de concurenta micilor jucatori, atunci vor putea sa faca afaceri si mai usor. Nu vor mai fi stanjeniti, la licitatii publice, de firme care-si desfasoara activitatea intr-un apartament sau intr-un depozit. In plus, vor putea dispune in mod gratuit de capitalul de cunoastere si experienta al celor care nu vor mai putea sa intre singuri pe piata, pe propriile picioare. Iar la final, acesti "afaceristi" vor putea sa impuna ei pretul, conditiile contractuale si termenele de finalizare.
Dar cum nu era suficient ca ne aflam intr-un context international nu tocmai propice afacerilor, guvernul Romaniei a considerat oportun sa promoveze ideea impozitului forfetar pentru toate firmele inscrise in Registrul Comertului, indiferent daca au sau nu profit. Unul dintre motivele pe care actualii guvernanti l-au invocat a fost acela ca firmele care inregistreaza zero profit sau chiar functioneaza pe minus ascund de fapt profiturile prin tot felul de inginerii financiare. Dupa cum titra un cotidian central: "Pogea banuieste ca 80% dintre societati se eschiveaza de la plata datoriilor". Dar banuielile nu sunt o dovada, la fel cum si eu ii banuiesc pe Pogea, Basescu, Popoviciu, Videanu si altii de afaceri ilegale, dar nu le pot dovedi. Ce ma diferentiaza pe mine de Pogea?! faptul ca eu nu pot sa promovez in guvern masuri de modificare a sistemului fiscal.
2. Asa cum au observat unii jurnalisti, Romania incearca sa introduca o masura pe care alte tari, cum ar fi Franta, le elimina din sistemul fiscal propriu pe motiv ca nu pot incuraja economia nationala. Pe de alta parte, introducerea impozitului forfetar, indiferent daca valoarea lui este de 1$ sau de 1300 de Euro, este o modalitate legala de a baga mana hoteste in buzunarul firmelor.
Ne iluzionam ca un guvern exista nu pentru ca el a hotarat sa existe, ci fiindca vointa cetatenilor votanti au trimis in parlament niste oameni care sa-i reprezinte, iar acestia au votat o echipa care sa se ocupe efectiv de conducerea treburilor comunitatii. Numai ca aceasta echipa isi serveste propriile interese, care nu au nimic de-a face cu interesul comunitatii.
Impozitul forfetar, oriunde s-ar aplica el intr-un mod nediscriminatoriu (* in Franta el era gandit tocmai pentru a face diferenta intre firmele mici si cele mari), nu face altceva decat sa incalce dreptul de proprietate al oamenilor de afaceri asupra capitalului financiar al firmelor acestora. Faptul ca eu produc cuie sau mese din plastic si obtin o suma de bani, ma indreptateste sa-mi acopar mai intai cheltuielile de productie si de administrare a afacerii inainte de a da statului impozit. Veniturile pe care le incasez sunt tot proprietatea mea, iar guvernul nu are nici un drept sa-mi ceara un impozit care nu poate fi justificat printr-un plus valoare pe care l-ar genera. De fapt, avem de-a face cu o taxa de protectie ce serveste doar pentru accesul produsului sau serviciului meu pe piata comunitatii al carei membru sunt si din interiorul careia eu, prin vot, i-am delegat pe actualii guvernanti.
In fine, daca impozitul cerut de stat si pe care ingadui sa-l dau statului contra unor servicii (securitate sociala, protectia mediului, administrarea sistemului public etc.) s-a marit prea mult, eu pot decide fie sa inchid afacerea, fie sa o mut in alta tara. Iar la ora actuala este mai convenabil sa-ti deschizi o firma in Bulgaria sau Ungaria decat in Romania.
3. Dupa cum foarte usor se poate observa, o astfel de situatie nu poate fi regula intr-un sistem economic ultra-reglementat ca in cazul celui romanesc. Ingineriile financiare nu le poti face usor, iar ca sa le faci ai nevoie de alti bani ca sa investesti in contabili buni, in operatiuni si alte firme. Numai ca un IMM nu va putea sa-si permita niciodata acest lucru fiindca nu are capacitatea financiara de a o face. Asadar, impotriva cui este indreptata masura? Pai, evident, impotriva acestor IMM-uri.
Marii "afaceristi" ai Romaniei vor continua sa faca inginerii financiare fiindca pentru ei 1300 de Euro sau 130.000 de Euro au aceeasi valoare. Dar daca vor scapa de concurenta micilor jucatori, atunci vor putea sa faca afaceri si mai usor. Nu vor mai fi stanjeniti, la licitatii publice, de firme care-si desfasoara activitatea intr-un apartament sau intr-un depozit. In plus, vor putea dispune in mod gratuit de capitalul de cunoastere si experienta al celor care nu vor mai putea sa intre singuri pe piata, pe propriile picioare. Iar la final, acesti "afaceristi" vor putea sa impuna ei pretul, conditiile contractuale si termenele de finalizare.
Un comentariu:
Încă o lovitură de măciucă dată libertăţii economice. Numai marii bogătaşi îşi vor mai îngădui luxul deschiderii unei afacer, asta se doreşte.
Taxa forfetară: Libertate economică, dar nu pentru căţei
Trimiteți un comentariu