CSR Training / Training RSC

Smart Solutions & Support, Romania, a inceput inscrierile pentru programul de training CSR Workshops '09, dedicat celor interesati de CSR (responsabilitate sociala corporativa). Toti cei care se vor inscrie in luna mai vor beneficia de o reducere de 50% din pretul de catalog pentru seriile din Bucuresti. Intra pe site-ul programului CSR Workshops '09 si afla mai multe detalii.

Smart Solutions & Support, Romania, has begun the registration process for the CSR Workshops '09. This program is dedicated to all those interested in CSR (corporate social responsibility). Those registring for the training in May 2009 will benefit of a 50% discount from the catalog price for the training series taking place in Bucharest, Romania. Visit now the official website of CSR Workshops '09 and learn more about them.

Site-ul oficial / Official website: http://csr-workshops.omnitraining.ro/

Regandind locul responsabilitatii sociale corporative in arhitectura organizatiilor

Am pus pe contul meu de pe www.academia.edu articolul predat pentru volumul conferintei despre "CSR si Dezvoltare sustenabila" de la SNSPA. Astept comentarii si sugestii legate de argumentul articolului pe adresa mea de e-mail sau in spatiul dedicat comentariilor la acest post.

Articolul il gasiti aici: http://unibuc.academia.edu/CristianDucu/Papers/93317/-Jos-cu-RSC-ul--Sus-Etica-in-afaceri-----Regandind-locul-RSC-ului-in-arhitectura-organizatiilor

Pentru a veni in intampinara unei atitudini care-mi displace profund, reiau aici o nota de subsol din articol:

Cred că pretenţia unor “practicieni”, care neagă rolul teoriei în practică, de a-i lăsa pe ei să se ocupe de configurarea unor instrumente de management a responsabilităţii organizaţiilor, în timp ce teoreticienii ar trebui să se retragă în mediul lor septic din spaţiul academic, este nu doar naivă, ci de-a dreptul ilogică. Ea reflectă ideea tot mai răspândită printre practicieni, şi poate în mod special printre practicienii din România, că nu este nevoie de o pregătire sistematică în domeniul eticii în afaceri, ci de experienţă (e.g., experienţă de viaţă, experienţă în organizaţia respectivă, experienţă câştigată pe parcurs în domeniul respectiv), căci, nu-i aşa!, etica este o chestiune de simţ moral comun. Opus acestei pretenţii, colaborările dintre teoreticieni şi practicieni profesionişti se dovedesc mult mai performante pentru că teoria şi practica nu sunt doi poli diferiţi, care se resping, ci doi poli care se susţin reciproc precum polii magnetici.

---
Sa nu uit, incepand cu luna mai am mutat site-ul personal de pe www.hybris.ro -- care va fi reconfigurat in august 2009 pentru a indeplini menirea sa initiala -- pe www.cristian-ducu.ro. Momentan, site-ul este inca in faza de "santier", dar sper sa fie gata pana la finele lui mai. Va invit sa-l vizitati si sa-mi spuneti parerea voastra.

Consultanta de CSR in Romania: de cine sa te feresti

De vreo circa trei ani exista pe piata romaneasca de consultanta cativa indivizi si individe care pretind cu surle si trambite ca pot oferi servicii de consultanta de CSR si/sau etica in afaceri. Nu am sa le dau numele ca nu cumva sa iasa in felul acesta si mai in fata, dar am sa incep sa le dovedesc incompetenta/neprofesionalismul in speranta ca reprezentantii acelor companii care sunt interesate de astfel de servicii si care citesc intamplator acest blog se vor feri de ei. Demersul meu poate fi asemuit unui exercitiu de purificare, de eliminare a acelor elemente rele care afecteaza "sanatatea" unei profesii.

De exemplu, exista un astfel de individ care a publicat destul de mult pe CSR in Romania si care, cica, este consultant international. Intrebarea mea este cum de poate un astfel de "consultant international" sa nu stie cum arata un principiu moral sau o regula morala. "Guvernare corporativa" nu este un principiu moral si nici o regula morala, ci o sintagma care desemneaza fie un domeniu de investigatie (care se studiaza in universitati), fie un complex de procese, politici si practici care se refera la modul cum este condusa o companie.

O regula morala (cele pe care le gasim cu precadere intr-un cod de etica/de conduita) reprezinta o norma de comportament menita sa ghideze actiunile indivizilor dintr-o comunitate (in cazul nostru, din comunitatea pe care o formeaza membrii companiei X). Iar unei reguli morale ii poate fi atasata sau nu o sanctiune. Particularizat la contextul unei companii, o regula morala ar putea sa sune astfel: "In toate activitatile pe care le desfasoara in cadrul companiei si in afara ei, angajatii X nu vor oferi, promite, da sau primi mita."

Spre deosebire de o regula morala, un principiu nu este restrictionat la un context, ci din el derivam o regula morala. Principiile morale exprima valori ce circumscriu sfera moralitatii, si, dupa cum spune V. Muresan, ele sunt repere euristice si nu simple prescriptii de comportament. Exemple de principii morale gasim in Carta Drepturilor Omului sau in fostul Proiect de Tratat privind Constitutia Uniunii Europene (e.g., principiul demnitatii umane, principiul autonomiei, principiul precautiei, principiul binefacerii). Pe langa acestea, exista si principii secundare (nu in sensul millian, de secondary moral principles, adica reguli morale), pe care le restrangem la sfere mai mici ale moralitatii actiunilor umane (e.g., principiul consimtamantului informat). Daca ar fi sa bagam sub un principiu regula amintita anterior, atunci am putea spune ca principiul invocat este un principiu moral secundar, si anume cel al "corectitudinii in afaceri".

Acelasi lucru poate fi spus si despre "responsabilitatea sociala si managementul orientat catre grupurile cointeresate", despre "civismul (sic!) corporatist", precum si despre "dezvoltarea sustenabila". Acestea nu sunt principii etice, la fel cum nici ISO 9001 nu se refera la managementul etic, ci la calitatea proceselor de management.

Pentru a intelege la ce anume ma refer, redau aici doua segmente din raportul anual de CSR "varzuit" de respectivul "consultant international".

Etica in afaceri, CSR, Dezvoltare durabila, Cod de etica

Am observat in ultimul timp un interes crescand si in Romania pentru responsabilitate sociala si ... , in paralel, semnificativ mai scazut, pentru etica in afaceri. In genere, acesta e un lucru bun, mai ales ca noi nu avem o istorie in ceea ce priveste managementul responsabil. Insa de aici si pana la faptul ca anumiti indivizi si individe pretind ca detin monopolul asupra cunoasterii este cale lunga.

Ceea ce ma face intr-adevar sa ma indoiesc de capacitatea lor de a intelege etica in afaceri, responsabilitatea sociala corporativa, dezvoltarea durabila, cum se face un cod de etica sau de conduita, nu este aceasta pretentie naiva, ci 'impotenta' lor de a construi un demers propriu si adecvat contextului. Ei citesc, citesc multa literatura de Business Ethics, multa literatura de CSR si Sustainable Development, dar se opresc la ce spun altii. Un consultant care pretinde ca te poate ajuta sa realizezi un raport anual de CSR si iti spune sa pui la sectiunea "Principiile etice ale organizatiei" sintagma "Guvernare corporativa" nu este altceva decat un impostor. Oare cum ar trebui sa arate un principiu etic?!

"Guvernarea corporativa" nu e un principiu, sa ne fie cu iertare, ci o sintagma care descrie: 1) un domeniu de investigatie, 2) un segment dintr-o organizatie care se refera la toate acele aspecte ce tin de conducerea acelui complex de persoane, procese, relatii, proceduri si micro-sisteme, si 3) o disciplina academica (la fel ca "Istoria filosofiei grecesti antice" intr-o facultate de filosofie).

Pe de alta parte, viziunea lor minimalista sau minimalizanta ma sperie. E adevarat ca CSR-ul a capatat in ultimii zece ani aripi de vultur, dar asta nu inseamna ca imaginea promovata este si cea mai de dorit. Daca se strang leader-ii mondiali la Davos sau la Rio si vorbesc despre responsabilitatea companiilor nu inseamna ca ei propun o solutie viabila. La fel se intampla si cu recomandarile OECD. Declaratiile si documentele pe care le ascultam sau citim dupa astfel de evenimente reprezinta o anumita vointa politica si arareori punctul de vedere rezultat in urma dezbaterilor dintre specialisti si factorii implicati (si nu ma refer aici la stakeholderi).

As prefera ca Romania sa aiba o piata a ideilor ajunsa la maturitate, ca specialistii sa fie capabili de dezbatere si nu doar de cum sa dea bine. Insa realitatea este dureroasa pentru ca ea nu exprima nimic din aceasta dorinta. CSR-ul e vandut in continuare ca regina balului sau cireasa de pe tort, ca si cum ar insuma toate rolurile Eticii si Conformitatii, adica ale formei institutionalizate ale Eticii in afaceri.

O ultima remarca
E ingrozitor sa vezi astfel de personaje, care, dincolo de incapacitatea de care vorbeam, nu au pic de experienta organizationala dar pretind ca inteleg procesele interne ale unei organizatii si impactul pe care il pot avea activitatile unei companii asupra stakeholderilor sai.

Etica si industria luxului

In ultimul timp am cam neglijat acest blog fie pentru ca m-am ocupat cu diverse training-uri, fie pentru ca am scris pe forumul programului de training "Ethics and Compliance Officer". Astazi fac o exceptie fiindca am dat peste un articol in International Herald Tribune (aici) care a facut sa mi se zburleasca toti neuronii.

Cu ocazia a IHT SUSTAINABLE LUXURY CONFERENCE 2009, organizata la New Delhi, suplimentul de business al New York Times a dedicat o pagina noilor tendinte din industria luxului, si anume "sustenabilitatea" si "etica" (sau "responsabilitatea"). Cu alte cuvinte, companiile din aceasta industrie, confruntate cu criza mondiala, chiar daca nu au inceput sa resimta acut efectele acesteia, isi schimba strategia pentru a atrage in continuare clientii si pentru a nu mai fi acuzati de activisti ca nu tin seama de mediu si animale. 

   "Sustainability" and "responsibility" are the new buzz words. The first is a necessity in a market where credit is no longer as easy to find as a cappuccino.Significantly, Barneys New York has put its dynamic retail force behind sustainable and environmentally friendly clothing. The company, which has always searched for upcoming designers, has now put a focus on organic knits, eco-friendly cottons, grown-to-sewn denim and even recycled gold jewelry.

   For the forward-looking in the industry, ethics is the new elegance, and doing things right carries more weight than doing things fast. Having the time and the money to care about where clothes come from is set to be a key feature of 21st-century luxury.

  Yet thoughtful designers like Stella McCartney, with her genuine green spirit and environmentally friendly clothing, are behaving responsibly. And while at the Main Street level most companies are more interested in sales figures than philosophy, luxury chief executives should be given credit for signing off on eco-friendly stores with solar panels and recycled fittings.

Vreau sa remarc doar doua lucruri in legatura cu aceasta situatie:

1) In primul rand, "responsible luxury" nu este un oximoron asa cum pare la prima vedere. Companiile din industria luxului se confrunta cu aproape aceleasi probleme cu care se confrunta organizatiile din domeniul IT&C sau domeniul bancar. Insa raspunsul acestor companii la presiunea crescanda din jurul ideii de "responsible business" nu are cum sa castige increderea propriilor clienti pentru faptul ca se folosesc materiale eco sau pentru ca respectivele organizatii au investit in educatia unei comunitati din India. Nu asta ii atrage pe clientii lor, ci opulenta bunurilor pe care le ofera, statutul pe care si-l castiga sau consolideaza prin achizitia acelor bunuri.

Ca atare, acuzatia de ipocrizie isi gaseste justificarea atata vreme cat aceasta noua viziune (*filosofie) de business nu termina cu acest discurs insotit de zgomotul tobelor. OK! intelegem ca aceasta industrie tine pasul tendintelor din business-ul si societatea de acum, dar a fi responsabila nu inseamna sa se concentreze pe slogan, ci pe actiune. Daca se concentreaza pe slogan, atunci avem de-a face cu o strategie de marketing.

2) Citind articolul respectiv, mi-am imaginat cum ar fi sa vezi un Lamborghini alergand pe bulevard ca sa ajunga mai repede la statia de alimentare cu energie electrica de la Piata Dorobanti. Este evident ca multe dintre obiectele de lux nu pot fi eco-friendly; cel putin nu in urmatorii doi, trei, cinci ani. Atunci ce e cu nebunia aceasta?!

Asa cum spuneam la sesiunile de training din programul Ethics and Compliance Officer, ne aflam in situatia in care da bine sa spui ca bratara de la mana ta e eco-friendly si nu contine decat aur recuperat (adica aur recuperat din prelucrarea altor bijuterii si nu obtinut in urmare extractiei din minereu). Da bine si sa spui ca pantalonii de pe tine nu au fost realizati de niste copii in India, ci de niste adulti, dar platiti tot cu 1$ pe zi. Presiunea acumulata in jurul ideii de "business responsabil" nu e deloc de neglijat, iar companiile care nu tin seama de acest lucru risca sa-si piarda clientii sau sa se trezeasca cu activistii PETA sau GREENPEACE la poarta fabricii. Iar asta e suficient pentru a acumula niste pierderi insemnate atat in contabilitate, cat si la capitolul imagine.

Ma gandesc cu teama la viitorul acestei tendinte de a pune presiune pe organizatii. E foarte posibil ca peste cativa ani sa nu mai poti face afaceri daca nu incluzi in Board-ul companiei niste indivizi sau individe din aceste ong-uri activiste sau alte categorii de stakeholderi, chiar daca tu si ceilalti shareholderi sunteti singurii care au bagat bani in acea firma. Nu m-ar mira nici ca firmele sa fie obligate prin lege sa raporteze masurile de "responsabilitate sociala si de mediu" pe care le iau (asta deja e pe masa de lucru a Uniunii Europene).