Regandind locul responsabilitatii sociale corporative in arhitectura organizatiilor

Am pus pe contul meu de pe www.academia.edu articolul predat pentru volumul conferintei despre "CSR si Dezvoltare sustenabila" de la SNSPA. Astept comentarii si sugestii legate de argumentul articolului pe adresa mea de e-mail sau in spatiul dedicat comentariilor la acest post.

Articolul il gasiti aici: http://unibuc.academia.edu/CristianDucu/Papers/93317/-Jos-cu-RSC-ul--Sus-Etica-in-afaceri-----Regandind-locul-RSC-ului-in-arhitectura-organizatiilor

Pentru a veni in intampinara unei atitudini care-mi displace profund, reiau aici o nota de subsol din articol:

Cred că pretenţia unor “practicieni”, care neagă rolul teoriei în practică, de a-i lăsa pe ei să se ocupe de configurarea unor instrumente de management a responsabilităţii organizaţiilor, în timp ce teoreticienii ar trebui să se retragă în mediul lor septic din spaţiul academic, este nu doar naivă, ci de-a dreptul ilogică. Ea reflectă ideea tot mai răspândită printre practicieni, şi poate în mod special printre practicienii din România, că nu este nevoie de o pregătire sistematică în domeniul eticii în afaceri, ci de experienţă (e.g., experienţă de viaţă, experienţă în organizaţia respectivă, experienţă câştigată pe parcurs în domeniul respectiv), căci, nu-i aşa!, etica este o chestiune de simţ moral comun. Opus acestei pretenţii, colaborările dintre teoreticieni şi practicieni profesionişti se dovedesc mult mai performante pentru că teoria şi practica nu sunt doi poli diferiţi, care se resping, ci doi poli care se susţin reciproc precum polii magnetici.

---
Sa nu uit, incepand cu luna mai am mutat site-ul personal de pe www.hybris.ro -- care va fi reconfigurat in august 2009 pentru a indeplini menirea sa initiala -- pe www.cristian-ducu.ro. Momentan, site-ul este inca in faza de "santier", dar sper sa fie gata pana la finele lui mai. Va invit sa-l vizitati si sa-mi spuneti parerea voastra.

Cartile pe care NU le recomand - "Audit intern si guvernanta corporativa"

Daca dupa '89 ne-am plans ca inainte de momentul respectiv nu a exista libertatea de a publica orice am fi dorit, acum, la finele primului deceniu din secolul XXI, ne plangem de un diletantism generalizat. Majoritatea productiilor romanesti aparute dupa Revolutia din '89, fie ca vorbim de cartea de specialitate, fie de beletristica, nu se remarca prin absolut nimic. Poate doar prin incompetenta strident afisata, prin plagiatul dureros de frecvent si prin lipsa oricarei competitii reale (competitia presupune dezbatere, nu acuze).

De curand mi-am cumparat o carte tiparita de Editura Universitara sperand ca voi afla mai multe despre auditul intern si guvernarea corporativa. Dincolo de titlul atragator, nu am gasit nici un lucru care sa ma faca sa cred ca am de-a face cu niste specialisti in domeniu. Cei trei autori, Ana Morariu, Gheorghe Suciu si Flavia Stoian -- un profesor universitar, un lector si un preparator -- au dat masura lipsei de experiente in domeniu si pe ceea a expertizei in compilarea surselor. Am dat 40 RON degeaba, in conditiile in care literatura despre audit intern este in Romania, cred eu, inca la inceput.

La cele 467 de pagini cate numara volumul cu pricina, doar 73 de pagini (pp. 179-252) sunt despre guvernarea corporativa. Unde intre pp. 235-252, gasim o propunere de "Cod de guvernare corporativa" (sic! diferenta titlu volum, titlu cod). Prin urmare, autorii expediaza in numai 56 de pagini, un domeniu intreg, despre care s-au scris mii de carti si zeci de mii de articole.

Ca atare, NU recomand

Anca Morariu & Gheorghe Suciu & Flavia Stoian -- Audit intern si guvernanta corporativa; Editura Universitara, Bucuresti, 2008.

Vodafone nu a invatat lectia HP

"Daily Mirror" a publicat pe 1 iunie 2008 un articol in care incerca sa puna plecarea lui Arun Sarin de la conducerea grupului britanic Vodafone pe seama unui conflict intern intre acesta si Lordul MacLaurin de Knebworth, presedintele CA al companiei. Se spunea in articol ca Vodafone si-ar fi spionat proprii directori in incercarea celor doua persoane de a castiga un control cat mai mare asupra companiei.

Asa cum era de asteptat, Vodafone a dat publicitatii un comunicat oficial in care nega cele afirmate in articolul respectiv si sublinia faptul ca "nu a efectuat niciodata deliberat sau cu buna stiinta vreo investigatie care sa contravina Legii Britanice privind Protectia Datelor (UK Data Protection Act) sau altor legi."

Chiar daca lucrurile nu au stat asa cum acuza jurnalistii de la "Daily Mirror", numai zvonul ca o companiei de tipul Vodafone isi permite sa eludeze legile si sa intercepteze comunicatiile proprilor angajati e suficient pentru a stirbi reputatia acesteia. Repercursiunile sunt sesizabile pe bursa, acolo unde se tranzactioneaza actiunile Vodafone.


Practic, ceea ce s-a intamplat la Vodafone pare a fi o reeditare a situatiei jenante in care s-a aflat grupul Hewlett-Packard in 2006. La momentul respectiv, convorbirile directorilor HP fusesera ascultate cu scopul de a identifica persoana care a facut sa se scurga catre presa informatii confidentiale. Tom Perkins, membru al CA al HP, spunea in scrisoarea de demisie ca motivul deciziei sale il reprezinta "motodele de o moralitate indoielnica si legalitate dubioasa ale presedintelui CA."

O astfel de atitudine din partea companiilor nu influenteaza doar bursa, ci si imaginea pe care o au clientii despre companie. De exemplu, un rationament perfect justificat este urmatorul: eu folosesc serviciile Vodafone; daca ei si-au spionat proprii director oare ce se intampla cu securitatea convorbirilor mele?! Oare sa nu fie mai bine sa merg la alta companie? Macar asa scap de cei despre care stiu ca nu-si respecta proprii angajati.

In cele din urma si la noi: buna guvernare a organizatiilor

Am primit in urma cu cateva zile un mesaj despre ceea ce eu incerc sa introduc in mediul de afaceri, iar altii in mediul universitar romanesc, si anume buna guvernare a organizatiilor. In limba engleza, conceptul cu care noi toti lucram este cel de "governance" (e.g., corporate governance). Mi se pare important sa mentionez aceasta legatura cu spatiul anglo-saxon (in mod special) pentru ca scepticii sa aiba un fir de care sa apuce. Eu m-am saturat sa tot explic ca ideea de buna guvernare a organizatiilor nu este inventia mea sau altuia (asa cum se lauda unii de pe la noi). Contributia noastra -- acolo unde este cazul -- consta in rafinarea si adaptarea ei la contextul romanesc. Eu creez instrumente pentru ca buna guvernare sa devina realitate si in organizatiile romanesti, caci altfel Aristotel mi-a luat-o inainte cu vreo 2500 de ani.

Pe cei interesati de acest subiect ii invit la programul de training Ethics & Compliance Officer organizat de compania SMART SOLUTIONS & SUPPORT, Romania.

Redau aici mesajul amintit astfel incat sa afle cat mai multi oameni de proiectul respectiv.
--
Centrul Euroregional pentru Democratie din Timisoara lanseaza un nou proiect intitulat 'Guvernare responsabila in invatamantul superior: proiect de promovare a principiilor bunei guvernari in universitatile de stat din Centrele Universitare Arad, Cluj si Timisoara'. Partener local in derularea acestuia este Universitatea > '> Aurel Vlaicu> '> din Arad. Proiectul este implementat in perioada 1 decembrie 2007 - 30 septembrie 2008 cu sprijinul financiar al UNIUNII EUROPENE prin programul PHARE 2005 Consolidarea Democratiei in Romania, Componenta 2 - Democratie, drepturile omului, statul de drept, independenta justitiei si lupta impotriva coruptiei.

Scopul initiativei este definirea si implementarea participativa a unui cadru general pilot de guvernare responsabila, transparenta si eficienta pentru procesele de luare a deciziilor si management al educatiei, inclusiv managementul diversitatii culturale in centrele universitare Arad, Cluj si Timisoara.

Realizarea acestuia presupune o buna cunoastere a procesului decizional in mediul academic, crearea de know-how si capacitati la nivelul structurilor de conducere din universitati si relationarea actorilor care pot sustine implementarea sustenabila a cadrului de guvernare academica bazat pe principiile raspunderii publice, transparentei decizionale si accesului la informatii publice.

In acest sens, activitatile proiectului includ realizarea unui sondaj prin care se va masura perceptia publica asupra modalitatilor de luare a deciziilor in structurile de conducere din mediul universitar si se va evalua comparativ transparenta, responsabilitatea si eficienta instrumentelor decizionale prin studii de caz; sesiuni de instruire in Lobby, Advocacy si Networking; ateliere de lucru pe teme ca 'Transparenta in PR si comunicare', 'Managementul proceselor de consultare', 'Management participativ si managementul diversitatii culturale'.

Beneficiarii acestui proiect vor fi 15 organizatii studentesti si de tineret din cele trei centre universitare, sase universitati finantate de la bugetul de stat (Universitatea de Vest, Universitatea Politehnica, Universitatea de Medicina si Farmacie > '> Victor Babes> '> si Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara a Banatului din Timisoara, Universitatea > '> Aurel Vlaicu> '> din Arad si Universitatea > '> Babes Bolyai> '> din Cluj), cadre didactice si studenti.

Pentru mai multe informatii ne puteti contacta la: Centrul Euroregional pentru Democratie, Str. Semenic nr. 10, Tel: 0256 221471, 0356 401139, Fax: 0256 436633, E-mail: imihaies@regionalne t.org (Ilona Mihaies, manager proiect).
--

A conduce "prin forta" sau "cu autoritate"

Primul mesaj "on-subject" de pe acest blog este de fapt un comentariu la un interviu de pe HR-Romania cu domnul Adrian Stanciu, partener Ascendis, comentariu pe care l-am considerat destul de interesant pentru a fi publicat si aici.

--
Nu as vrea sa starnesc reactii negative din partea celor care il cunosc si/sau admira pe dl Stanciu, insa eu cred ca dansul opereaza cu o confuzie destul de grava si, din pacate, des intalnita (chiar si prin dictionarele limbii romane), si anume aceea care nu distinge intre a conduce "prin forta" si a conduce "prin autoritate".

Autoritatea se castiga si presupune un sistem in care domneste "meritocratia" (un termen invocat din ce in ce mai mult in ultimul timp). In lipsa recunoasterii autoritatii unui manager, nici un angajat nu va face nimic. In al doilea rand, autoritatea presupune exemplul managerului (digne imitatione): eu ca CEO sunt un exemplu viu pentru toti angajatii pe care ii conduc (a nu se utiliza "ii am" pentru ca tradeaza un anumit grad de falsitate). Autoritatea mi-am castigat-o pentru ca sunt o sursa de inspiratie pentru cei care sunt alaturi de mine. Valorile mele sunt recunoscute in tot ceea ce fac. Asta inseamna sa conduci cu autoritate.

In schimb, un manager care conduce "prin forta" nu face altceva decat sa-si impuna ideile, deciziile, valorile. El se rezuma la acele "aspecte superficiale ale motivatiei" si nu ii va pasa niciodata daca un angajata ramane in companie pentru ca acolo se simte el bine sau doar pentru ca primeste 200 RON in plus la sfarsit de luna. Intr-un astfel de caz, performanta angajatilor, cea despre care tot spunem ca o putem creste prin diverse mijloace, nu va fi influentata de nici un program intern sau extern de impulsionare a ei.

Aceasta distinctie nu e una abstracta, inventata de mine, ci este cea pe care o avem de la Cicero incoace. Din pacate, in Romania si nu numai, oamenii isi construiesc adesea discursurile pe baza unor astfel de confuzii.

Cat priveste schimbarile din organizatii si rolul managementului resurselor umane, lucrurile, dupa parerea mea sunt destul de clare. Iar dl Stanciu a pus punctul pe "i": nu vei putea inregistra nici o schimbare la nivelul managmentului daca respectivele persoane nu doresc o schimbare, nu sunt constienti de rolul lor si nevoia de a da un exemplu bun celorlalti. Cea mai buna motivatie pentru angajati, din punctul meu de vedere, este cultura unei companii.
--