Mitul unicitatii in managementul eticii

Profesorul Muresan pledeaza pentru un model unic in managementul eticii (v. textul “Evolutie si progres in managementul eticii”, nepublicat, 2009), unul care sa fie dezvoltat de specialisti pornind de la constientizarea unor chestiuni elementare.

Prima chestiune este aceea ca evolutia managementului eticii, ca domeniu de investigatie, nu trebuie sa fie confundata cu evolutia situatiei morale dintr-o organizatie. De exemplu, una e sa vorbesti despre faptul ca managementul eticii intr-o organizatie trece prin niste etape — de la simpla conformitate cu o lege pana la modelul integrativ in care toate aspectele morale ale activitatilor organizatiei in cauza sunt gestionate integrat la nivel strategic si operational — si alta sa spui ca managementul eticii si conformitatii este o etapa in dezvoltarea unui domeniu academic (desi, cred eu, cei care afirma acest lucru nu prea inteleg despre ce este vorba in sintagma “managementul eticii si conformitatii” si nici care sunt realitatile organizationale).

A doua, care fundamenteaza teoretic demersul profesorului Muresan, tine de modul cum ne imaginam evolutia unui domeniu de investigatie. Iar profesorul Muresan combate ideea atat de larg raspandita printre autori foarte mari ca procesul evolutiv este unul linear. Dimpotriva, el crede ca procesul se aseamana mai degraba cu “arborele” evolutiei speciilor de la Darwin. Unele dezvoltari sunt paralele cu altele, unele sunt concurente intre ele, altele nu, iar unele dezvoltari sunt remodelari ale altor pattern-uri (la fel stau lucrurile si cu corporate social responsibility, Triple Bottom Line, corporate social performance, corporate citizenship etc.). Din acest motiv, Romania, spune profesorul Muresan, nu trebuie sa se suie in barca unui model sau altul, ci sa-si formeze propriul model, in functie de realitatile culturale si economice romanesti.

Totusi, unicitatea modelului este un mit. In primul rand fiindca nu avem de-a face cu o tabula rasa. Oricat ne-ar parea noua ca managementul eticii intra pe un taram virgin in Romania, lucrurile nu stau asa. Sunt multe organizatii, cele mai multe provenind din strainatate, care au un sistem intern de gestionare a aspectelor morale. Acest sistem poate functiona mai bine sau mai prost, dar asta tine de cum e conceput, nu de evolutia domeniului de investigatie. Pe de alta parte, exista destui romani, fie ei teoreticieni ori practicieni, care contribuie cu propria experienta in dezvoltarea acestui domeniu.

Modelul nu poate fi unic pentru Romania, ci, mai degraba, este unic pentru fiecare organizatie in parte, in functie de profilul ei. Romania nu mai este izolata de realitatile celorlalte state europene, la fel cum nu mai este izolata nici de institutiile si standardele economice internationale. Ca atare, unele elemente vor fi comune tuturor organizatiilor (cum ar fi training-urile de etica si modul cum trebuie sa fie integrate acestea cu celelalte instrumente de educare morala a angajatilor), altele vor fi deosebite (cum ar fi valorile si principiile ori tipul de cod de etica dezvoltat).

Sursa: Cristian Ducu's Blog

Bucharest Conference in Applied Ethics '09 [CFP]

BUCHAREST CONFERENCE IN APPLIED ETHICS '09
"Ethics Committees and Other Ethical Tools"
Faculty of Philosophy, University of Bucharest
October 30-31, 2009


We are delighted to invite you at the 2nd edition of the BUCHAREST CONFERENCE IN APPLIED ETHICS, 2009. The event will be hosted by the Faculty of Bucharest, University of Bucharest, during October 30-31, 2009.

The BCAE has been developed as a debate platform, where theorists and practicians meet together and discuss the most important topics in the fields of Applied Ethics. The main aim of these conferences is the advancement of significant solutions for the real world.

This year topic, "Ethics Committees and Other Ethical Tools", reflects the growing interest in institutionalizing ethics. And though there has been some discussions on the role of ethics committees or on the function of some other ethical tools (especially, ethics training and social audit) -- mainly in the form of academic papers --, we consider that the debate is insufficient and too localized. In practice, the theoretical developments are rarely taken into consideration (e.g., in Southern and Eastern Europe, ethics committees function as 'intuitive' bodies, where decision is influenced more by its members' biases, while the Northern European pattern depends heavily on procedures).

Our aim is to bring into light those aspects that can make the ethics tools really work. The ethics committees and the codes of ethics are not individual tools; so we hope to see them working together in integrated ethics (and compliance) frameworks or management systems.

The conference organizers are looking for papers that consider either the integrative model or individual tools. The later approach may discuss topics such as:

* the ethics committees and their role in developing effective policies;
* codes of ethics: typology, role, structure;
* ethics (and compliance) trainings;
* ethics audit, social audit, CSR reporting;
* ethics (and compliance) policies;
* awareness programs;
* other ethical tools.

Early submissions are highly encouraged. This way, the prospective participants may receive the acceptance letters faster.

Prospective participants must send final papers to the conference organizers by September 10, 2009. All papers will circulate before conference and will be temporarily published on the official website. After the conference, the papers will be published in the BCAE Proceedings.

Official language is English, but there will be a Romanian speaking panel.

All papers must observe the editorial guidelines and must be prepared for blind-review (one Word file containing the title, author's name, and an English 200-words abstract + a separate Word file containing the title, the abstract and the paper).

There is no participation fee.

For general inquiries, all correspondence should be sent to:
bcae /AT/ bcae / DOT/ ro.

The BCAE official website: www.bcae.ro

Doua erori grave

Am auzit din ce in ce mai mult in ultima perioada urmatoarea afirmatie: "Etica si morala in afaceri" (similar, "principii etice si morale"). Aceasta conjugare a termenilor "etica" si "morala" tradeaza incompetenta respectivilor vorbitori. Foarte simplu.

Cel putin in acest context, cele doua cuvinte sunt sinonime. Etica si morala sunt acelasi lucru, si se refera la acel complex de deprinderi si norme de comportament, de valori si credinte cu privire la ce este si ce nu este moralmente corect. Pe de alta parte, nu cred ca ar trebui sa se confunde acest context particular cu acela in care vorbim pe de o parte despre morala - in sensul tocmai mentionat -, iar pe de alta parte despre etici, adica acele teorii care incearca sa explice sau sa ofere un temei normativ pentru comportamentul moral al indivizilor. Teoriile, la randul lor, le vom numi "teorii etice" sau "teorii morale" (expresii sinonime). La fel si in cazul "principiilor morale" (care pot fi numite si "principii etice").

In al doilea rand, acesti asa-zisi "profesionisti" pretind ca etica, ca domeniu de investigatie, este pentru mediul academic, pentru cei care rontaie intr-un turn de fildes o problema pana nu mai ramane nimic din ea. In schimb, spun ei, "responsabilitatea sociala corporativa" este o chestiune practica si se refera la modul cum o companie isi gestioneaza impactul asupra mediului, asupra comunitatii si propriilor angajati, sau la activitatile filantropice si de PR. Chiar mai mult, respectivii pretind ca RSC-ul este un concept mai larg decat cel de "etica in afaceri" si ca atare RSC-ul este mai important decat managementul eticii in organizatii. Nimic mai fals. Le sugerez respectivelor persoane sa puna cat mai curand mana pe niste studii serioase.

Cand ne referim la RSC si la managementul de etica (si conformitate) nu suntem interesati de cine a fost primul, oul sau gaina, daca RSC-ul e anterior sau nu managementului eticii (desi aceste personaje ar fi surprinse sa vada ca RSC-ul nu e chiar anterior managementului eticii). Nu. Ceea ce dorim sa intelegem este aria de acoperire a fiecareia etichete. RSC nu e un concept mai larg decat cel de management al eticii (a nu se intelege "management etic", adica un management care actioneaza moralmente corect), ci dimpotriva. Faptul ca foarte multi autori (de fapt pseudo-autori) spun contrariul nu dovedeste decat proasta intelegere a acestui domeniu. Si nu ma feresc deloc sa spun ca autori precum Buchholtz, Carroll sau Koetler sunt pe langa subiect (pentru detalii, sunt dispus la dezbateri serioase).

Revenind, conceptul de responsabilitate este un concept cu cel putin doua fatete: responsabilitatea morala si responsabilitatea juridica. RSC-ul nu le poate cuprinde pe amandoua, caci atunci de ce mai vorbim despre conformitate (in special conformitatea cu legea si standardele profesionale). Faptul ca respect o lege nu inseamna in mod necesar ca sunt si o persoana morala, caci as putea, de exemplu, sa respect legea privind plata taxelor si impozitelor dar sa-mi insel partenerii si clienti.

Mai departe, RSC-ul vizeaza o mica parte din ceea ce presupune managementul eticii in organizatii. Codurile de etica, training-urile de etica, auditul de etica (si conformitate), consultanta etica si alte instrumente asemanatoare nu pot intra sub RSC fiindca RSC-ul nu stie cum sa structureze aceste lucruri. Strict vorbind, RSC-ul priveste doar impactul asupra comunitatii (si prin extensie -- nu cea a dezvoltarii durabile (sic!) -- asupra mediului). Etica si RSC-ul nu inseamna sa plantezi copaci si nici sa dai bani la un azil de batrani, nici macar sa-ti scoti proprii angajati la donat sange sau impartit pachetele cu mancare copiilor saraci. Aceste fapte sunt nobile in ele insele, dar motorul lor, motivatia, nu e data de un principiu sau de o valoare etica, ci de o conjunctura nefavorabila pe care dorim sa o corectam fiindca resimtim mila sau revolta pentru nedreptatile sociale existente.

RSC-ul nu inseamna sa verifici daca o organizatie respecta conditiile de munca ale ILO, fiindca acest lucru il acopera cu instrumente dezvoltate de-a lungul timpului managementul de etica si conformitate. In realitatea romaneasca sau de oriunde altundeva, RSC-ul nu stie sa distinga intre aspectele etice si cele de conformitate, intre decizii etice si decizii de business.

Impostura la Suceava

In ultimii zece ani am auzit vorbindu-se de nenumarate ori despre impostura in mediul academic. Fie ca presa scotea la lumina vreun caz de plagiat, fie ca vreun coleg imi povestea despre "profesorul universitar" X, care ajunsese in pozitia respectiva fara publicatii ori cercetari serioase, de fiecare data ma uimea tupeul acestor indivizi.

La fel s-a intamplat si de data aceasta, cand, printr-o coincidenta stranie, aflu dintr-un mesaj transmis pe grupul de discutii al 'viitoarei' Societati Romane de Filosofie (inca se gaseste in stadiul de proiect) ca la Universitatea "Stefan cel Mare" din Suceava a fost pornit un program de master intitulat "Etica organizationala si audit etic".

Cunoscand toti specialistii din Romania care lucreaza mai mult sau mai putin pe audit etic si "etica organizationala", evident ca am fost interesat sa vad care dintre ei a venit cu ideea respectiva. Surprindere mare, dintre cei cu care am vorbit, nici unul nu aflase de acest master sau nu auzise de persoanele care formeaza catedra coordonatoare.

De altfel, site-ul catedrei nu contine prea multe informatii despre programa si modul de desfasurare a masterului cu pricina. Titlul e suficient de atragator pentru cei din mediul de afaceri, dar programul ca atare nu este facut de specialisti, ci de indivizi care spera sa salveze Catedra de Filosofie printr-un artificiu, dupa cum declara cineva de acolo pe mailing list-ul anterior mentionat:

Ca exemplu, la Suceava, in incercarea de a salva Catedra de Filosofie, Stiinte Sociale si Politice si specializarile pe care le gestionam, am creat doua programe masterale (Bologna) care i-au iritat pe colegii de la Stiinte Economice si Administrative: "Etica organizationala si audit etic" si "Consiliere si administrare resurse umane". Ei au motivat ca "managementul resurselor umane" si "auditul etic" sunt un fel de drepturi mostenite.

Lockheed Martin sued for whistlerblower retaliation

Lockheed Martin has been sued by a former employee because the accuser says she was subject to retaliation from the company's management. 

The interesting aspect is not that a whistleblower has been subject to retaliation, because it is a natural reaction of people to be agressive when they are attacked. Even when the attacker is right. But the interesting part is in the nature of retaliation. 

Andrea Brown says she was forced out of her job after filing an ethics complaint against vice president Wendy Owen in May 2006. 

Brown, who was director of communications for Lockheed Martin technical operations in Colorado Springs, claims she resigned in February 2008 after her working conditions became intolerable. 

At one point, she said, she was told she had to reapply for her job and to move out of her office and go work in a storage space without a phone. 

Source: http://www.denverpost.com/headlines/ci_11547111

In other words, she wasn't fired or beaten, but forced to resign due to intolerable work conditions. This is a general situation, if the case does not end up with the bankruptcy of the company, as in the Enron example. 

This kind of retaliation is preferred because companies, their managers, think a resignation will not give the opportunity to the whistlerblower to ask for compensations. Wrong! The US law, as well as the European laws, offer a sort of protection to whistlerblower because it tends to understand the reasons for which a whistlerblower spills out an unethical or non-compliance aspect exists, i.e., a compelling sentiment that they do the right thing (towards the public interest). 

Second, there are other cases I read about, when judges made clear statements against such behavior from companies. This contributes a lot to a general negative view towards the company. In others words, only the legal suit itself, and the media news, create a kind of general opinion not favorable to the company. The main reason for this (and I think this is also the reason that lies at the heart of the paranoid "conspiracy theory") is the disproportionate relation between the company and the whistleblower.

Training-urile, sambata si duminica

De foarte multe ori m-am confruntat cu urmatoarea problema: angajatii trimisi de o companie din Romania refuza sa participe la un program de training care se organizeaza sambata sau duminica. Acestia prefera ca training-urile contractate de firma pe bani grei sa se tina in cursul saptamanii, adica in timpul programului de lucru. 

Acesta nu este un caz izolat, ci o practica obisnuita in Romania. 

Intrebarea mea este daca un astfel de comportament este etic, adica daca angajatul se comporta corect fata de firma fiindca refuza sa mearga la un training in weekend sau daca acea companie se comporta corect fata de proprii angajati atunci cand contracteaza un serviciu in cele doua zile libere ale angajatilor. 

In primul rand, avem de-a face cu doua situatii diferite guvernate de aceeasi relatie contractuala intre cele doua parti: angajatorul (firma) si angajatul. Cu alte cuvinte, conditiile contractuale sunt cele care ar trebui sa guverneze relatia dintre cele doua parti, inclusiv asigurarea de training specializat angajatului de catre companie. Dar intr-un contract de munca, oricat de complex ar fi el, nu se mentioneaza niciodata ca respectivele programe de training vor avea loc doar in cursul saptamanii. In acest context, modul cum se comporta cele doua parti nu mai tine de clauzele contractuale, ci de ceea ce fiecare parte considera ca fiind in beneficiul sau ori ca tinand de responsabilitatea sa. 

Astfel ajungem la cele doua situatii. In primul caz, angajatul refuza sa mearga la training in weekend in principal fiindca el considera ca acele doua zile sunt libere, cu alte cuvinte nu sunt prevazute in contract ca fiind lucratoare. Asta inseamna ca pentru acele zile, in cazul in care i s-ar cere sa lucreze, ar trebui remunerat cu mult mai mult decat o zi obisnuita de lucru. Dar el nu ar lucra, ci ar merge la un training - de aici teama ca nu ar primi niste bani care i s-ar cuveni. 

Acest rationament este nu doar eronat, ci el reprezinta un pericol real pentru cultura organizationala a unei companii. Un angajat, fie el si cu contract de munca pe perioada determinata, reprezinta compania care l-a angajat nu doar pe timpul celor 8 ore de lucru zilnic (luni-vineri), ci pe toata perioada contractuala. De exemplu, daca angajatul companiei X ar merge intr-un magazin, dupa orele de program, si ar fura niste lucruri, presa ar putea foarte usor sa asocieze numele sau cu cel al firmei la care lucreaza. In acest caz, firma ar fi indreptatita, spun eu, sa desfaca respectivul contract de munca deoarece acel angajat ii strica reputatia. 

Reformuland: atunci cand cele doua parti intra in relatia contractuala amintita, ele accepta status quo-ul cunoscut al fiecareia la momentul respectiv. Adica firma accepta ca persoana angajata nu are cazier si reputatia sa este de om onest, iar angajatul accepta ca firma respectiva este cunoscuta ca fiind una care-si respecta clientii, angajatii etc. Cand una dintre parti schimba in mod negativ acest status quo nu face altceva decat sa aduca atingere celeilalte parti. 

Revenind la problema noastra, angajatul lucreaza efectiv 8 ore, sau cat a convenit initial, pentru angajatorul sau, dar responsabilitatea sa nu se incheie la finalul programului de lucru. 

Sa ilustrez in alt fel. Sa ne gandim ca angajatul unei banci trece pe langa o sucursala intr-o noapte ploioasa, iar in momentul respectiv el ar observa niste indivizi in sediul acelei sucursale. Responsabilitatea sa este sa se opreasca si, chiar cu pretul de a fi plouat, sa contacteze Politia si reprezentantii acelei sucursale (care, de regula, sunt numiti la intrarea in sediu, intr-o zona vizibila). Daca el nu ar proceda astfel, atunci este foarte probabil ca el sa nu semnaleze nici cazurile de frauda de care el ar lua cunostinta in sediul bancii in care lucreaza. De aceea spunem ca riscurile pentru cultura organizationala sunt foarte mari. 

In al doilea rand, faptul ca angajatul refuza sa participe la un training in weekend este de fapt in dezavantajul sau. Participarea la program l-ar imbogati cu niste cunostinte pe care altfel nu le-ar obtine. Apoi, conform Codului Muncii, orice zi de training (formare profesionala) este echivalata unei zi de munca. Adica 6 ore de training sunt echivalentul a 8 ore de lucru, iar aceste ore trebuie sa se regaseasca in cuantumul orelor de lucru pentru fiecare angajat in parte. Incalcarea acestei dispozitii legale conduce la o sanctionare a firmei angajatoare de catre Inspectoratele Teritoriale de Munca. 

In al treilea rand, angajatul isi produce singur un rau. Argumentul angajatului pentru refuzul de a merge la un training in weekend platit de firma este ca nu-si poate modifica programul personal pentru a obtine un beneficiu. As echivala situatia cu aceea in care un doctor ii spune unui pacient, care nu este bolnav (nu toti pacientii sunt bolnavi, sic!), ca e bine sa manance cat mai multe fructe si legume ca sa-ti mentina starea de sanatate la cote cat mai bune, iar acesta ar raspunde ca nu poate fiindca trebuie sa se plimbe cu masina. La fel, angajatul refuza un training care i-ar putea imbunatatii performantele la locul de munca fiindca trebuie sa mearga la cumparaturi duminica dimineata sau sa se refaca dupa cele 40 de ore lucrate in cursul saptamanii. 

In cel de-al doilea caz, se pune intrebarea daca o companie ar fi incorecta fata de propriul angajat fiindca il trimite la training in weekend? Nu cred ca exista un raspuns pozitiv. De regula, calendarele programelor de training in regim deschis sunt stabilite de firmele de training insele si nu de compania care-si trimite unul, doi sau zece angajati. 

Intr-adevar, daca o companie instituie o politica, scrisa sau nu, prin care toate programele de training trebuie sa se organizeze doar in weekend, atunci o astfel de masura poate fi privita si trebuie sa fie privita ca fiind una discriminatorie. Spun asta fiindca respectiva companie se va lovi de refuzul unei persoane care are o anumita religie si nu poate merge la training sambata dimineata, iar, ca urmare, acea persoana nu va putea niciodata sa beneficieze de vreun program de training. Cu alte cuvinte, acea persoana va fi discriminata in raport cu alti colegi, care nu au nici o restrictie de ordin religios in a participa la training in weekend. 

Pe de alta parte, pot exista cazuri limita, cand compania nu are dreptul de a cere unei persoane sa mearga la training in weekend. De exemplu, daca acea persoana se casatoreste tocmai in weekend-ul in care este programat si training-ul. Din acest motiv, comunicarea interna este esentiala pentru a preveni eventuale situatii neplacute. 

Sunt curios ce argumente contra ar putea fi aduse in discutie.

[Publicat initial pe forumul comunitatii ECO]

Ethics & Compliance Officer training program

4 more places available for the Ethics & Compliance Officer training program, ECO#82 Series (February 13 - April 4, 2009). Apply now and get a 30% discount. You will also benefit of a special waiver for the CECO Certification Exam.

The participants to the ECO#82 Series (March 13 - April 4, 2009) are coming from companies such as Pfizer Romania, Unicredit Tiriac Bank, Banca Transilvania, BCR Erste etc.

Responsabilitatea sociala corporativa e o parte dintr-o felie mai mare, numita Etica si Conformitate

Lucrez de ceva vreme la un Handbook pentru Responsabilii de Etica si Conformitate din Europa si una dintre problemele cele mai mari cu care m-am confruntat a fost aceea de a explica faptul ca responsabilitatea sociala corporativa nu este o chestiune separata de celelalte procese ale unei organizatii, indiferent care ar fi arhitectura acesteia. Acest lucru este dificil de explicat pentru ca, in contextul actual la nivel european, sunt foarte multe voci care, lipsite sau nu de o pregatire dubla in domeniul eticii in afaceri si business managementului, confunda responsabilitatea sociala cu ceea ce se numeste ethics & compliance management. Cu alte cuvinte, perceptia multora dintre cei care scriu despre acest subiect este ca responsabilitatea reprezinta conceptul central, iar fiindca "responsabilitatea sociala corporativa" se refera la responsabilitatea unei organizatii fata de mediu, fata de comunitate si fata de proprii angajati, ar trebui ca acesteia sa i se acorde un statut mai inalt.

Pentru a-si sustine ideea respectiva, acei autori sau "specialisti" se ascund in spatele unor definitii pe care le citeaza de la alti autori. Numai ca a oferi colectii de definitii, chiar si cu scurte explicatii ale lor, nu e altceva decat un semn al amatorismului. Nu definitiile lipsesc, ci 'operationalizarile' lor.

In al doilea rand, responsabilitatea este intr-adevar un concept care ar trebui sa aiba rolul central in toate procesele de business. Dar faptul ca sintagma "responsabilitate sociala corporativa" are in componenta sa acest termen nu implica faptul ca responsabilitatea sociala este mai importanta decat managementul de etica si conformitate.

Formula corecta si care poate functiona eficient la nivelul organizatiilor, fie ele companii, ong-uri sau institutii publice, este aceea in care responsabilitatea sociala este privita in pozitia propriei ei, adica drept parte a managementului de etica si conformitate, care, alaturi de alte componente de business, intra sub conceptul mai general de guvernare corporativa.

Momentan nu intru in detalii deoarece ma tem ca argumentele mele vor fi preluate de cine stie ce individ care vrea sa parvina pe scara academica inainte ca eu sa reusesc sa le public in volumul la care lucrez. De altfel, nici imaginea de mai sus nu este redata in intregime. Managementul de etica si conformitate comporta multe alte segmente decat cele trei exemple sugerate acolo.

Fitch Ratings - a highly unethical rating agency

Today, both Romanian and foreign financial media intensively discussed the new ratings issued by Fitch Ratings for EMEA on November 9, 2008. Many have said that the downgraded rate for Romania is just a speculative action orchestrated by big financial groups that tried to put down the Romanian financial market in the last weeks. But beyond all the comments, we can easily see that there is a huge interest in making all the 'emerging financial markets' feel the international crisis.

One question I have is how could they consider a two-notch downgrade for the sovereign rating when the credit crisis in Romania has been prevented by the Romanian National Bank? Moreover, how could they consider Transilvania Bank as the only Romanian bank that has proven a steady development? Is there a specific interest in making this bank available for future interbanking relations? If I remember correctly, Transilvania bank just suffered a powerful attack from foreign investors and speculators. (read here)

Here is the explanation offered by Fitch Ratings in its press release:

"Romania: the two-notch downgrade reflects Fitch's concerns about the macroeconomic policy framework in Romania and its ability to avoid a severe economic and financial crisis. With a widening current account deficit - expected to exceed 14% of GDP this year - fuelled by excessive credit growth, Fitch believes a much stronger policy adjustment, especially in fiscal policy, is needed to avoid a currency crisis. Given private sector foreign currency balance sheet mismatches, such an outcome could require substantial external financial support from the international community to prevent a sovereign credit crisis. The rating Outlook is Negative."
(Source: Fitch Ratings' website)

I have been following these ratings in the last two months and I can say openly that Fitch and other similar institutions are just one tool in the hands of big western banks and investment groups. At this moment, their interest (both of the western banks and investment groups) is to transfer all negative risks and unprofitable packages to the emerging financial markets because it is easier for them to leave the hot pie in other hands and eat the most of it when it will be ready-baked. From another perspective, they want to make more money even if their native or adoptive markets became unproductive (because of them and not because of somebody else). In other words, we are dealing with a huge greed.

It is very strange how suddenly the representative of the International Monetary Fund visited Romania before this new rating and soon after Hungary asked for financial help from European Union. Is it a way of damaging the image of a country with relative financial stability? We certainly did not invite them to discuss potential refunding of our economy. Our experience with them -- as in the case of all the other countries where they pushed in their strategy - was really bad, especially because their economical tools are inappropriate for Romanian context.

Taking into consideration all these and many other "incidental" events, I conclude that Fitch ratings is playing with the country/cities and banking ratings as their contributors dictate. It is a way of influencing the financial market, it is a way of making money on the backs of the poorer ones. From my own point of view, this is the most unethical behavior we could see these days. I think I am not saying anything wrong when I associate Fitch's current behavior with the Enron experience. They play with figures just like the managers from Enron played with financial reports and energy production.

--
Nov. 11, 2008
The article from the Financial Times is very interesting. Although the author tries to describe what happened, you can easily understand that our economic and financial situation is far better than those of Hungary or Bulgaria. The last has a 25 percent current account deficit, while the first received an important financial help from the European Central Bank.