Am inceput anul trecut sa demasc impostura in domeniul eticii aplicate, in mod special in domeniul eticii in afaceri. Am inceput cu pasi timizi. Nu am vrut sa fiu perceput ca un Gica Contra. Pe de alta parte, stiam ca voi supara destule persoane, care, foarte posibil, vor incerca sa ma izoleze in spatiul academic si de business. Insa mi-am dat repede seama ca, si daca ar proceda astfel, ei vor fi cei care se descalifica, nu eu.
De ce mi-am permis sa arat cu degetul? Foarte simplu! Pentru ca de fiecare daca cand incercam sa dezbat teme de etica in afaceri existau foarte multe alte persoane care fie citisera aberatiile publicate prin diverse reviste romanesti, fie intrasera in contact direct cu ideile celor acuzati de mine, si, in loc sa ofere argumente pentru pozitiile lor, repetau papagaliceste erorile acestora. Erorile respective, prin consecventa cu care erau repetate si explicate, nu se datorau unor scapari de moment, ci erau rezultatul lipsei de cunostinte elementare in domeniul filosofiei morale. Iar cum etica in afaceri este o aplicare a filosofiei morale (cu cateva insertii importante) la spatiul economic, atunci mi s-a parut normal sa incerc sa corectez cumva situatia.
Dar a arata cu degetul nu este o activitate care sa-ti faca cinste in vreun fel daca nu este dublata de o alta activitate, de data asta constructiva. Adica degeaba as fi acuzat eu in stanga si-n dreapta, daca, in acelasi timp, nu as fi incercat sa explic de ce lucrurile stau altfel de cum sunt profesate in mod obisnuit la noi, daca nu as fi purces la niste demersuri academice (e.g., Bucharest Conference in Applied Ethics, dezbaterile publice din 2010 in jurul "managementului eticii si conformitatii" in companii, universitati, administratia publica si institutiile medicale din Romania) menite sa ridice nivelul expertizei in domeniu.
Dupa aceasta incercare de ecologizare a spatiului cu care am eu direct de-a face, era normal sa-mi primesc si reprosurile de rigoare. Mi s-a spus ca nu sunt fair (pentru ca ar fi trebuit sa vorbesc mai intai cu persoanele in cauza, sic!), ca nu am dreptul de a face pe judecatorul (asta a fost cea mai copilareasca reactie, fie vorba intre noi) ori ca sunt prea aspru cu respectivii. Raspunsul meu a fost initial sovaielnic. Acum, dupa ce mi-am intarit cazemata, pot spune in mod direct: "fiindca imi recunosc propriile limite si nu ma erijez in expertul absolut, ci incerc sa ma imbunatatesc pe mine insumi prin analiza critica si dialog! Daca nu va convine, lasati-va de meserie! Etica presupune dialog!"
Pentru a continua linia inceputa in urma cu un an, vreau sa atrag atentia asupra numarului mare de tineri care, in lipsa oricarei experiente -- de business sau academice, pretind ca pot oferi solutii la problemele companiilor. Dupa parerea mea, si eu sunt un tanar, dar nu un astfel de tanar, consultantii nu vin sa ofere solutii, ci vin sa faciliteze solutii. Asa cum am spus in nenumarate randuri, principala 'virtute' a unui consultant este "ascultarea activa". Unii dintre acesti tineri, deveniti peste noapte consultanti si/sau traineri, isi permit sa discute chestiuni dintre cele mai dificile -- cum ar fi problema integritatii -- in 15 randuri. Nici asta nu ar fi o problema daca si-ar adapta discursul tipului de scriitura impus de mediul de comunicare (i.e., daca scrii pentru media on-line, atunci nu poti scrie mult, dar trebuie sa previi eventualii cititori ca nu vei epuiza subiectul; daca scrii pentru o revista de poezie, atunci metaforele sunt acceptate, dar nu si intr-o revista de business, print sau on-line). Dar foarte multi dintre acesti tineri vor sa arda etapele, vor sa ajunga acolo sus fara prea mult efort. Dar etica in afaceri implica foarte multa transpiratie, si aproape deloc inspiratie.
Ca sa devina mai clar ceea ce spun, va ofer un exemplu: un articol despre integritate publicat pe site-ul unei fundatii care atrage din ce in ce mai multi tineri si personalitati din Romania – http://www.leadershipcenter.ro/integritatea.html. Prima chestiune asupra careia vreau sa atrag atentia se afla chiar in primul rand: “Integritatea alaturi de comportamentul etic [...]“. Pentru cei care au minime cunostinte de filosofie morala, integritatea este un tip de comportament etic. Principiul integritatii, aflat la baza unui astfel de comportament, fie tacit, fie expliciti, este eminamente un principiu moral. Deci de unde pana unde aceasta conjunctie?!
In al doilea rand, cele trei lucruri la care este rezumata integritatea nu au nimic de-a face cu asta. A fi autentic cu tine insuti nu are nici o legatura cu a fi integru. Are legatura cu modul cum te raportezi la propria ta fiinta si nimic mai mult. De exemplu, poti actiona cu integritate chiar si atunci cand nu esti ‘autentic’ cu propria ta fiinta, cand nu-ti accepti propriul statut, cand refuzi sa ai incredere in propriile forte. Poti actiona cu integritate fiindca esti constrans de contextul social ori de un sistem civil rigid (i.e., daca furi, ti se taie capul!)
Momentan ma opresc aici, dar promit sa revin cu niste remarci acide legate de firmele care pretind ca fac consultanta si audit pentru standarde de genul SA8000, AA1000, GRI3, ori viitorul ISO26000.
--
Articol publicat pe blogul lui Cristian Ducu: http://blog.cristian-ducu.ro/2010/01/15/gica-contra-si-etica-in-afaceri-in-romania/
vineri, 15 ianuarie 2010
sâmbătă, 2 ianuarie 2010
Mitul unicitatii in managementul eticii
Profesorul Muresan pledeaza pentru un model unic in managementul eticii (v. textul “Evolutie si progres in managementul eticii”, nepublicat, 2009), unul care sa fie dezvoltat de specialisti pornind de la constientizarea unor chestiuni elementare.
Prima chestiune este aceea ca evolutia managementului eticii, ca domeniu de investigatie, nu trebuie sa fie confundata cu evolutia situatiei morale dintr-o organizatie. De exemplu, una e sa vorbesti despre faptul ca managementul eticii intr-o organizatie trece prin niste etape — de la simpla conformitate cu o lege pana la modelul integrativ in care toate aspectele morale ale activitatilor organizatiei in cauza sunt gestionate integrat la nivel strategic si operational — si alta sa spui ca managementul eticii si conformitatii este o etapa in dezvoltarea unui domeniu academic (desi, cred eu, cei care afirma acest lucru nu prea inteleg despre ce este vorba in sintagma “managementul eticii si conformitatii” si nici care sunt realitatile organizationale).
A doua, care fundamenteaza teoretic demersul profesorului Muresan, tine de modul cum ne imaginam evolutia unui domeniu de investigatie. Iar profesorul Muresan combate ideea atat de larg raspandita printre autori foarte mari ca procesul evolutiv este unul linear. Dimpotriva, el crede ca procesul se aseamana mai degraba cu “arborele” evolutiei speciilor de la Darwin. Unele dezvoltari sunt paralele cu altele, unele sunt concurente intre ele, altele nu, iar unele dezvoltari sunt remodelari ale altor pattern-uri (la fel stau lucrurile si cu corporate social responsibility, Triple Bottom Line, corporate social performance, corporate citizenship etc.). Din acest motiv, Romania, spune profesorul Muresan, nu trebuie sa se suie in barca unui model sau altul, ci sa-si formeze propriul model, in functie de realitatile culturale si economice romanesti.
Totusi, unicitatea modelului este un mit. In primul rand fiindca nu avem de-a face cu o tabula rasa. Oricat ne-ar parea noua ca managementul eticii intra pe un taram virgin in Romania, lucrurile nu stau asa. Sunt multe organizatii, cele mai multe provenind din strainatate, care au un sistem intern de gestionare a aspectelor morale. Acest sistem poate functiona mai bine sau mai prost, dar asta tine de cum e conceput, nu de evolutia domeniului de investigatie. Pe de alta parte, exista destui romani, fie ei teoreticieni ori practicieni, care contribuie cu propria experienta in dezvoltarea acestui domeniu.
Modelul nu poate fi unic pentru Romania, ci, mai degraba, este unic pentru fiecare organizatie in parte, in functie de profilul ei. Romania nu mai este izolata de realitatile celorlalte state europene, la fel cum nu mai este izolata nici de institutiile si standardele economice internationale. Ca atare, unele elemente vor fi comune tuturor organizatiilor (cum ar fi training-urile de etica si modul cum trebuie sa fie integrate acestea cu celelalte instrumente de educare morala a angajatilor), altele vor fi deosebite (cum ar fi valorile si principiile ori tipul de cod de etica dezvoltat).
Sursa: Cristian Ducu's Blog
joi, 24 decembrie 2009
Conferinta Stephen Young – Facultatea de Istorie
PENTRU O VREME VOI PRELUA ARTICOLELE PUBLICATE PE NOUL MEU BLOG ASTFEL INCAT CEI INTERESATI SA CITEASCA REFLECTIILE MELE SA POATA AJUNGE MAI USOR LA ELE. TOTUSI, VREAU SA REAMINTESC CA SURSA LOR ESTE: http://blog.cristian-ducu.ro/
------------------------------
Incepand de azi am sa comentez, mai mult sau mai putin, in functie de interesele mele si timpul pe care il am la dispozitie, diferite evenimente de business si academice la care voi participa. Iar in dimineata aceasta am fost la conferinta sustinuta de Stephen Young la Facultatea de Istorie.
De la bun inceput trebuie spus ca prezentarea a fost pentru studenti. Din acest motiv, nivelul a fost tinut foarte, foarte jos. De altfel, as putea spune ca viziunea expusa a fost ultra-simplificatoare. Dar nu asta ar fi hiba, caci oricum nu se dorea sa fie altceva decat o comunicare pentru niste masteranzi de la Litere.
Prima chestiune care mi s-a parut ciudata a fost aceea ca in deschidere s-a spus ca dezbaterea despre etica in afaceri incepe la noi de-abia de azi incolo, ca evenimentul de maine, Business Ethics 360, este primul eveniment de acest gen. Evident ca o astfel de afirmatie nu are acoperire in realitate. In primul rand, despre etica in afaceri se vorbeste de vreo 12 ani in Romania. Organizatorii evenimentului de maine nu au descoperit ceva nou ca sa-si atribuie acest statut de “initiatori”. Nici altcineva — asa cum se intampla cu o anumita doamna si CSR-ul — nu-si poate aroga acest drept. Iar argumentul este simplu: actualul curent nu a fost initiat nici de Bogdan Diaconu, chiar daca a publicat in “22″ ori in alte publicatii articole pe teme de etica in afaceri, nici de mine (cu Managementul Eticii si Conformitatii), nici de Valentin Muresan, atunci cand a initiat primele cursuri de filosofie morala de dupa 1990, la Facultatea de Filosofie ori cand a publicat prima carte si inca singura carte serioasa despre etica in organizatii (implicit in companii), ci de noi toti, cu fiecare lucru pe care l-am scris, cu fiecare discutie pe care am purtat-o.
In al doilea rand, in fiecare zi gasesc argumente noi care imi sustin parerea ca romanilor le lipseste spiritul dezbaterii. Nu suntem in stare sa dialogam, sa ne construim discursuri pro si contra bazate pe argumente pe care apoi sa le angajam in turniruri ideatice. Nu avem capacitatea de a vedea dincolo de tonul unei intrebari, de cuvintele in care sunt imbracate argumentele opozantilor. Iar cand nu ne convine, acuzam partea adversa de atacuri la persoana, de lipsa de fair-play, de incoerenta ori stupiditate. Luam comentariile specialistilor drept aroganta iar opiniile oamenilor de rand drept afirmatii pline de talc. Ne place mai mult metafora decat analiza si refuzam cu toata fiinta constructiile teoretice de parca practica nu ar trebui sa aiba nimic de-a face cu teoria. Iar de cele mai multe ori avem impresia ca suntem pastratorii tolbei cu adevaruri eterne.
Trecand la continutul prezentarii, cred ca Young a pus prea mult accentul pe comunicare ca mijloc de a construi increderea intr-o companie. El spune ca noi construim relatii cu ajutorul comunicarii (comunicarii verbale, in special), iar increderea in organizatii o putem dezvolta doar daca acele organizatii isi gestioneaza bine relatiile cu stakeholderii. Dar, daca este sa consideram companiile drept “agenti morali” (in terminologia clasica, ‘moral agents’), atunci ne intereseaza mai mult actiunile acelor companii. De exemplu, degeaba comunica o companie precum Strbks ca ii pasa de mediu si de angajati, si de clienti, daca maine se descopera ca procesele implicate in administrarea barurilor includeau un flux continuu de apa (apa care se risipea pentru ca nu existau cesti de spalat, de exemplu) ori ca angajatii respectivei companii nu respectau reteta pentru briosele cu cacao. Cu alte cuvinte, eu consider ca intre comunicare si actiunile unei companii trebuie sa existe corespondenta. Insasi comunicare lipsita de suport in actiunile unei companii este neetica. Ca atare, comunicarea nu e decat un instrument, iar increderea se bazeaza nu doar pe comunicare, ci mai ales pe actiuniile organizatiei si membrilor care o compun.
In cadrul aceleasi prezentari, Young mentioneaza ideea ca etica in afaceri “is very American”, in timp ce CSR este mai degraba europeana. Aceasta distinctie e prezenta si la alti autori, unii chiar foarte influenti, dar pentru cei care se pricep si au urmarit ce se intampla la nivel mondial ea nu se confirma. Exista o puternica scoala in Etica in afaceri si in Europa. De exemplu, la Rotterdam, unde Muel Kaptein si colegii sai au dezvoltat mai multe instrumente pentru managementul eticii in organizatii, fie ele private ori publice. De asemenea, in SUA, multe companii investesc masiv in raportatea de CSR — sa ne gandim doar la Wallmart. Apoi, distinctia se refera la pozitionarea celor doua presupuse traditii, dar nu face nici o referire la curente similar ce pot fi intalnire in Orientul Mijlociu, Asia, America de Sud si Centrala, Africa ori Australia. Stiu, de exemplu, ca in Asia dezbaterile din jurul conceptului de responsabilitate sociala corporativa sunt mult mai avansate decat cele din Europa. Exista un forum mult mai mare care promoveaza CSR-ul ca alternativa la modul clasic de a face afaceri fiindca firmele de acolo au nevoie de un “pasaport de buna purtare” ca sa poata penetra pietele vestice.
La finalul prezentarii l-am intrebat pe Stephen Young de care parte a baricadei se pozitioneaza in ‘conflictul’ dintre “vechea scoala”, care pune mare pret pe caracterul directorilor de companii si angajatilor, si noua tendinta, care doreste legiferarea multor norme de natura morala sau introducerea unor normele legale clare si transparente care sa dea seama de starea moralitatii unei organizatii. Raspunsul lui a fost destul de transant, si anume nu cred ca o pozitie radicala este benefica, fie ea de partea legiferarii morale sau de partea unei etici a virtutii. Avem nevoie de legiferare, spune, dar s-a observat ca rezultatele pozitive sunt cu mult mai mari daca formam caracterul indivizilor.
Sursa: http://blog.cristian-ducu.ro/2009/12/09/conferinta-stephen-young-facultatea-de-istorie/
luni, 17 august 2009
Ai nostri sau ai lor?!
Istoria recenta a presei romanesti ne-a demonstrat ca metehnele deprinse de unii jurnalisti inainte de 89 sunt greu de inlaturat. Executia publica, defaimarea construita pe presupuneri si insinuari ori calomnia mascata de vreun asa-zis tel nobil (azi, lupta anti-comunista; ieri, lupta anti-capitalista si anti-fascista), toate raman armele de baza din calimara jurnalistilor mai tineri sau mai batrani. Iar orice schimbare de politica editoriala atrage dupa sine radicalizari si mai fragrante, in care se impletesc veritabile rezolutii maniheiste de tipul noi-ei, buni-rai, interes public-grupuri de interes.
Va mai amintiti cum prin 2004 se invocau grave ingerinte ale patronatelor de la EVZ si Romania Libera in politica editoriala?! Va mai amintiti cum MP Bacanu arunca cu noroi in reprezentantul WAZ de la acea vreme sau in colegul de breasla care fusese angajat pentru a realiza o mai bună echipa redactionala?! (Desi, dupa cum s-a dovedit nu peste mult timp, discursul lui MPB nu avea decat un singur scop, si anume obtinerea unui pret mai bun pe pachetul de actiuni pe care il detinea el personal.) Aceleasi metode se aplica si acum, cand la Cotidianul se incearca un nou experiment editorial.
In aceste conditii, este imposibil sa nu te intrebi ce soarta va avea Romania de vreme ce nu se construieste un dialog serios in interior, ci, dimpotriva, este inveninata in mod sistematic opinia publica. Este imposibil, cred eu, sa nu te intrebi ce valori mai poti recunoaste in mediul academic sau in societate, in ansamblul ei, cand sunt pusi la zid cei care au curajul sa profeseze alte pareri decat cele impartasite de grupurile de forta. Despre moralitate, despre independenta si libertatea presei ori corectitudine profesionala nici nu mai poate fi vorba.
Iar aceasta perspectiva poate fi validata foarte usor, chiar si din pozitia celor mai putin atenti lectori ai presei locale si centrale, daca se are in vedere actualul conflict dintre Adrian-Paul Iliescu, mai noul pamfletar de la Cotidianul, si Ioan T. Morar si Vladimir Tismaneanu, mai vechii comentatori de la aceeasi institutie media.
Cei din urma, in lipsa unor argumente solide cu ajutorul carora sa raspunda la critica ascunsa sub haina unui pamflet, improasca nu doar cu noroi imaginea lui API (a se vedea cele doua comentarii scrise de ITM pe blogul personal - aici si aici). Desi recunosc ca nu sunt capabili sa judece valoarea specialistului API (Tismaneanu intr-un raspuns pe blog-ul lui ITM: "[Nu contest ca API este un filosof real. Nu este rolul sau chemarea mea sa ma amestec in acest gen de discutii. Deci, nu o voi face. [...] Ma stinghereste insa aplomblul lui API cand vine vorba de chestiuni legate de totalitarism, utopii revolutionare, istoria marxismului si mai ales discutia privind condamnarea comunismului. Nu este nici informat, nici de buna credinta."), ei pretind ca acesta nu este informat si nici de buna credinta. Oare filosoful din Tismaneanu sa nu aiba capacitatea de a recunoaste filosoful din API sau Tismaneanu se distanteaza de filosofie considerand ca, de vreme ce el este politolog specializat pe totalitarism, nici un filosof nu are cum sa fie informat suficient pentru a putea oferi contra-argumente la ideologia anti-comunista?! Ori scriitorul ITM sa nu fie capabil sa judece munca depusa de API in jurul scrierilor lui Wittgenstein si in jurul unor doctrine politice?!
Cel mai pervers argument este cel ascuns sub haina dizidentei: cu alte cuvinte, fiindca API nu a plecat din Romania pe vreme lui Ceausescu si nu si-a construit o cariera din recunoasterea ratacirilor din tinerete ori fiindca nu si-a pus cenusa in cap dupa Revolutie condamnand habotnic comunismul, el poate fi catalogat drept un sustinator fervent al dictatorului. Iar argumentul acesta este tesut cu ochiuri mici, din insinuari privind trecutul de purtator de drapel al comunismului si din presupuse colaborari incriminante cu regimul ceausist. De exemplu, ITM scrie: "Activistul cu ochi albaştri, Adrian Paul Iliescu, a acţionat ca responsabil cu un cerc de ateism ştiinţific la Casa Studneţilor Grigore Preoteasa din Bucureşti, pe la jumătatea anilor 80. [...] Trecea, cu basca în mînă, pe la Viaţa studenţească unde îşi lăsa, din proprie iniţiativă, pupăturile în curul tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Eu nu umblu cu foarfeca prin ziare, dar ar trebui să vedeţi faţa hidoasă a activismului voluntar, gen Adrian Paul Iliescu."
Sau VT, pe propriul sau blog: "Cum spuneam, prof. API, i-a atacat continuu pe Horia Patapievici, pe Traian Ungureanu, Mircea Mihaies, pe Gabriel Liiceanu, pe mine si alti colegi mai tineri, fiind unul dintre admiratorii filosofului marxist impenitent Ion Ianosi. Nu e grav, e dreptul lui, dar ramane faptul ca in trei decenii, sa zicem, prof API a fost asiduu ceausist, expert in “ateism stiintific” (deci nu marxist critic, nu neo-marxist), apoi filosof analitic, apoi conservator, apoi, de passage, un pic liberal, iar acum a devenit un campion al Noii-Vechii Stangi…".
Asa cum lesne se poate observa, nu avem de-a face cu o dezbatere de idei, ci cu o punere la zid a celor care-si permit luxul de a gandi cu propriul cap si de a recunoaste reteta practicata de actualii ideologi ai anti-comunismului.
Va mai amintiti cum prin 2004 se invocau grave ingerinte ale patronatelor de la EVZ si Romania Libera in politica editoriala?! Va mai amintiti cum MP Bacanu arunca cu noroi in reprezentantul WAZ de la acea vreme sau in colegul de breasla care fusese angajat pentru a realiza o mai bună echipa redactionala?! (Desi, dupa cum s-a dovedit nu peste mult timp, discursul lui MPB nu avea decat un singur scop, si anume obtinerea unui pret mai bun pe pachetul de actiuni pe care il detinea el personal.) Aceleasi metode se aplica si acum, cand la Cotidianul se incearca un nou experiment editorial.
In aceste conditii, este imposibil sa nu te intrebi ce soarta va avea Romania de vreme ce nu se construieste un dialog serios in interior, ci, dimpotriva, este inveninata in mod sistematic opinia publica. Este imposibil, cred eu, sa nu te intrebi ce valori mai poti recunoaste in mediul academic sau in societate, in ansamblul ei, cand sunt pusi la zid cei care au curajul sa profeseze alte pareri decat cele impartasite de grupurile de forta. Despre moralitate, despre independenta si libertatea presei ori corectitudine profesionala nici nu mai poate fi vorba.
Iar aceasta perspectiva poate fi validata foarte usor, chiar si din pozitia celor mai putin atenti lectori ai presei locale si centrale, daca se are in vedere actualul conflict dintre Adrian-Paul Iliescu, mai noul pamfletar de la Cotidianul, si Ioan T. Morar si Vladimir Tismaneanu, mai vechii comentatori de la aceeasi institutie media.
Cei din urma, in lipsa unor argumente solide cu ajutorul carora sa raspunda la critica ascunsa sub haina unui pamflet, improasca nu doar cu noroi imaginea lui API (a se vedea cele doua comentarii scrise de ITM pe blogul personal - aici si aici). Desi recunosc ca nu sunt capabili sa judece valoarea specialistului API (Tismaneanu intr-un raspuns pe blog-ul lui ITM: "[Nu contest ca API este un filosof real. Nu este rolul sau chemarea mea sa ma amestec in acest gen de discutii. Deci, nu o voi face. [...] Ma stinghereste insa aplomblul lui API cand vine vorba de chestiuni legate de totalitarism, utopii revolutionare, istoria marxismului si mai ales discutia privind condamnarea comunismului. Nu este nici informat, nici de buna credinta."), ei pretind ca acesta nu este informat si nici de buna credinta. Oare filosoful din Tismaneanu sa nu aiba capacitatea de a recunoaste filosoful din API sau Tismaneanu se distanteaza de filosofie considerand ca, de vreme ce el este politolog specializat pe totalitarism, nici un filosof nu are cum sa fie informat suficient pentru a putea oferi contra-argumente la ideologia anti-comunista?! Ori scriitorul ITM sa nu fie capabil sa judece munca depusa de API in jurul scrierilor lui Wittgenstein si in jurul unor doctrine politice?!
Cel mai pervers argument este cel ascuns sub haina dizidentei: cu alte cuvinte, fiindca API nu a plecat din Romania pe vreme lui Ceausescu si nu si-a construit o cariera din recunoasterea ratacirilor din tinerete ori fiindca nu si-a pus cenusa in cap dupa Revolutie condamnand habotnic comunismul, el poate fi catalogat drept un sustinator fervent al dictatorului. Iar argumentul acesta este tesut cu ochiuri mici, din insinuari privind trecutul de purtator de drapel al comunismului si din presupuse colaborari incriminante cu regimul ceausist. De exemplu, ITM scrie: "Activistul cu ochi albaştri, Adrian Paul Iliescu, a acţionat ca responsabil cu un cerc de ateism ştiinţific la Casa Studneţilor Grigore Preoteasa din Bucureşti, pe la jumătatea anilor 80. [...] Trecea, cu basca în mînă, pe la Viaţa studenţească unde îşi lăsa, din proprie iniţiativă, pupăturile în curul tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Eu nu umblu cu foarfeca prin ziare, dar ar trebui să vedeţi faţa hidoasă a activismului voluntar, gen Adrian Paul Iliescu."
Sau VT, pe propriul sau blog: "Cum spuneam, prof. API, i-a atacat continuu pe Horia Patapievici, pe Traian Ungureanu, Mircea Mihaies, pe Gabriel Liiceanu, pe mine si alti colegi mai tineri, fiind unul dintre admiratorii filosofului marxist impenitent Ion Ianosi. Nu e grav, e dreptul lui, dar ramane faptul ca in trei decenii, sa zicem, prof API a fost asiduu ceausist, expert in “ateism stiintific” (deci nu marxist critic, nu neo-marxist), apoi filosof analitic, apoi conservator, apoi, de passage, un pic liberal, iar acum a devenit un campion al Noii-Vechii Stangi…".
Asa cum lesne se poate observa, nu avem de-a face cu o dezbatere de idei, ci cu o punere la zid a celor care-si permit luxul de a gandi cu propriul cap si de a recunoaste reteta practicata de actualii ideologi ai anti-comunismului.
joi, 13 august 2009
Cod de etica / integritate / management
Reiau o discutie de pe un grup Linkedin.com in ideea in care ar putea sa foloseasca si altora.
----
Q: Viorel Panaite (Human Invest)
Ar merita transformat managementul intr-o profesie?
... si practicat sub un cod de etica si integritate, asa cum este cazul avocatilor sau medicilor?
----
A: Cristian Ducu (Smart Solutions & Support, Romania)
@ Viorel
Momentan, ma rezum la a face un comentariu critic (acid) la ceea ce ai scris mai sus:
<<... si practicat sub un cod de etica si integritate, asa cum este cazul avocatilor sau medicilor? >>
Cred ca faci o grava confuzie: si anume desparti etica de integritate, desi integritatea reprezinta o valoare morala (etica). Cu alte cuvinte, "cod de etica si integritate" nu este corect (este vorba de o exprimare pleonastica).
In al doilea rand, existenta unui cod de etica (altii il numesc cod de conduita/Code of Conduct) nu aduce o mai buna reglementare pentru profesia de "manager". Motivul este lesne de inteles: aderarea la un cod de etica este voluntara, iar singurele sanctiuni morale care pot fi impuse sunt blamul si mustrarile de constiinta. Nu poti transforma niste norme morale in sanctiuni legale decat daca acele norme morale se regasesc in norme legale.
In al treilea rand, cred ca vei avea mari probleme in a delimita profesia de "manager". Ce este un manager? Un individ care conduce o organizatie, fie ea publica sau privata? Sau un individ care are anumite competente si conduce o organizatie? Atunci care sunt acele competente specifice pe care le putem considera suficiente pentru a delimita intre un manager si un non-manager?!
@ Ioana,
Intr-adevar, efectele unui cod de etica sau cod de conduita nu garanteaza si respectarea lor. Cu toate acestea, rolul unui cod de etica nu trebuie sa fie doar cel de criteriu al corectitudinii (morale, profesionale) unei actiuni, ci, poate mult mai important, de formare a celor care subscriu la el. Cu alte cuvinte, rolul unui cod de etica trebuie sa-i invete pe indivizi cum sa actioneze intr-un anumit spirit, sa le formeze caracterul.
Caracterul nu este innascut, ci este format in familie, in societate, in biblioteca, la televizor, la munca, la strand etc.
@ managementul e profesie
Nu cred ca managementul este profesie, ci este o functie. In sensul unei profesii ar trebui sa existe un cadru de KS (cunostinte si competente) care sa statuteze profesia de manager. Nu avem asa ceva. Nu-mi aduc aminte ca in COR sa existe profesia de manager. Dar exista profesia de frizer, de profesor in invatamantul preuniversitar, de strungar etc.
Cristian Ducu
http://www.cristian-ducu.ro/
----
Q: Viorel Panaite (Human Invest)
Ar merita transformat managementul intr-o profesie?
... si practicat sub un cod de etica si integritate, asa cum este cazul avocatilor sau medicilor?
----
A: Cristian Ducu (Smart Solutions & Support, Romania)
@ Viorel
Momentan, ma rezum la a face un comentariu critic (acid) la ceea ce ai scris mai sus:
<<... si practicat sub un cod de etica si integritate, asa cum este cazul avocatilor sau medicilor? >>
Cred ca faci o grava confuzie: si anume desparti etica de integritate, desi integritatea reprezinta o valoare morala (etica). Cu alte cuvinte, "cod de etica si integritate" nu este corect (este vorba de o exprimare pleonastica).
In al doilea rand, existenta unui cod de etica (altii il numesc cod de conduita/Code of Conduct) nu aduce o mai buna reglementare pentru profesia de "manager". Motivul este lesne de inteles: aderarea la un cod de etica este voluntara, iar singurele sanctiuni morale care pot fi impuse sunt blamul si mustrarile de constiinta. Nu poti transforma niste norme morale in sanctiuni legale decat daca acele norme morale se regasesc in norme legale.
In al treilea rand, cred ca vei avea mari probleme in a delimita profesia de "manager". Ce este un manager? Un individ care conduce o organizatie, fie ea publica sau privata? Sau un individ care are anumite competente si conduce o organizatie? Atunci care sunt acele competente specifice pe care le putem considera suficiente pentru a delimita intre un manager si un non-manager?!
@ Ioana,
Intr-adevar, efectele unui cod de etica sau cod de conduita nu garanteaza si respectarea lor. Cu toate acestea, rolul unui cod de etica nu trebuie sa fie doar cel de criteriu al corectitudinii (morale, profesionale) unei actiuni, ci, poate mult mai important, de formare a celor care subscriu la el. Cu alte cuvinte, rolul unui cod de etica trebuie sa-i invete pe indivizi cum sa actioneze intr-un anumit spirit, sa le formeze caracterul.
Caracterul nu este innascut, ci este format in familie, in societate, in biblioteca, la televizor, la munca, la strand etc.
@ managementul e profesie
Nu cred ca managementul este profesie, ci este o functie. In sensul unei profesii ar trebui sa existe un cadru de KS (cunostinte si competente) care sa statuteze profesia de manager. Nu avem asa ceva. Nu-mi aduc aminte ca in COR sa existe profesia de manager. Dar exista profesia de frizer, de profesor in invatamantul preuniversitar, de strungar etc.
Cristian Ducu
http://www.cristian-ducu.ro/
joi, 30 iulie 2009
Bucharest Conference in Applied Ethics '09 [CFP]
BUCHAREST CONFERENCE IN APPLIED ETHICS '09
"Ethics Committees and Other Ethical Tools"
Faculty of Philosophy, University of Bucharest
October 30-31, 2009
We are delighted to invite you at the 2nd edition of the BUCHAREST CONFERENCE IN APPLIED ETHICS, 2009. The event will be hosted by the Faculty of Bucharest, University of Bucharest, during October 30-31, 2009.
The BCAE has been developed as a debate platform, where theorists and practicians meet together and discuss the most important topics in the fields of Applied Ethics. The main aim of these conferences is the advancement of significant solutions for the real world.
This year topic, "Ethics Committees and Other Ethical Tools", reflects the growing interest in institutionalizing ethics. And though there has been some discussions on the role of ethics committees or on the function of some other ethical tools (especially, ethics training and social audit) -- mainly in the form of academic papers --, we consider that the debate is insufficient and too localized. In practice, the theoretical developments are rarely taken into consideration (e.g., in Southern and Eastern Europe, ethics committees function as 'intuitive' bodies, where decision is influenced more by its members' biases, while the Northern European pattern depends heavily on procedures).
Our aim is to bring into light those aspects that can make the ethics tools really work. The ethics committees and the codes of ethics are not individual tools; so we hope to see them working together in integrated ethics (and compliance) frameworks or management systems.
The conference organizers are looking for papers that consider either the integrative model or individual tools. The later approach may discuss topics such as:
* the ethics committees and their role in developing effective policies;
* codes of ethics: typology, role, structure;
* ethics (and compliance) trainings;
* ethics audit, social audit, CSR reporting;
* ethics (and compliance) policies;
* awareness programs;
* other ethical tools.
Early submissions are highly encouraged. This way, the prospective participants may receive the acceptance letters faster.
Prospective participants must send final papers to the conference organizers by September 10, 2009. All papers will circulate before conference and will be temporarily published on the official website. After the conference, the papers will be published in the BCAE Proceedings.
Official language is English, but there will be a Romanian speaking panel.
All papers must observe the editorial guidelines and must be prepared for blind-review (one Word file containing the title, author's name, and an English 200-words abstract + a separate Word file containing the title, the abstract and the paper).
There is no participation fee.
For general inquiries, all correspondence should be sent to:
bcae /AT/ bcae / DOT/ ro.
The BCAE official website: www.bcae.ro
"Ethics Committees and Other Ethical Tools"
Faculty of Philosophy, University of Bucharest
October 30-31, 2009
We are delighted to invite you at the 2nd edition of the BUCHAREST CONFERENCE IN APPLIED ETHICS, 2009. The event will be hosted by the Faculty of Bucharest, University of Bucharest, during October 30-31, 2009.
The BCAE has been developed as a debate platform, where theorists and practicians meet together and discuss the most important topics in the fields of Applied Ethics. The main aim of these conferences is the advancement of significant solutions for the real world.
This year topic, "Ethics Committees and Other Ethical Tools", reflects the growing interest in institutionalizing ethics. And though there has been some discussions on the role of ethics committees or on the function of some other ethical tools (especially, ethics training and social audit) -- mainly in the form of academic papers --, we consider that the debate is insufficient and too localized. In practice, the theoretical developments are rarely taken into consideration (e.g., in Southern and Eastern Europe, ethics committees function as 'intuitive' bodies, where decision is influenced more by its members' biases, while the Northern European pattern depends heavily on procedures).
Our aim is to bring into light those aspects that can make the ethics tools really work. The ethics committees and the codes of ethics are not individual tools; so we hope to see them working together in integrated ethics (and compliance) frameworks or management systems.
The conference organizers are looking for papers that consider either the integrative model or individual tools. The later approach may discuss topics such as:
* the ethics committees and their role in developing effective policies;
* codes of ethics: typology, role, structure;
* ethics (and compliance) trainings;
* ethics audit, social audit, CSR reporting;
* ethics (and compliance) policies;
* awareness programs;
* other ethical tools.
Early submissions are highly encouraged. This way, the prospective participants may receive the acceptance letters faster.
Prospective participants must send final papers to the conference organizers by September 10, 2009. All papers will circulate before conference and will be temporarily published on the official website. After the conference, the papers will be published in the BCAE Proceedings.
Official language is English, but there will be a Romanian speaking panel.
All papers must observe the editorial guidelines and must be prepared for blind-review (one Word file containing the title, author's name, and an English 200-words abstract + a separate Word file containing the title, the abstract and the paper).
There is no participation fee.
For general inquiries, all correspondence should be sent to:
bcae /AT/ bcae / DOT/ ro.
The BCAE official website: www.bcae.ro
joi, 25 iunie 2009
Cartel si hotie romaneasca
Dupa ce la finele lui 2008 Consiliul Concurentei pornea intr-o noua ancheta privind acuzatia de intelegere de tip cartel adusa bancilor ce activeaza in Romania, astazi a fost anuntata de catre aceeasi institutie amendarea a 32 de agenti economici care presteaza servicii de scolarizare auto cu suma de 1,5 milioane RON pentru activitati similare.
Consiliul Concurentei a purces la amendarea respectivelor firme deoarece a reusit sa stabileasca faptul ca acestea au avut o intelegere de marire a tarifelor de scolarizare pentru categoria B pana la plafonul minim de 800 RON. In felul acesta, sustine Consiliul Concurentei, s-au incalcat prevederile Legii Concurentei prin restrictionarea concurentei si prin marirea artificiala a preturilor pe piata.
Numai ca firul evenimentelor nu se termina aici. Ieri, intr-o conferinta de presa mediatizata la toate buletinele de stiri, asociatia firmelor care desfasoara astfel de activitati de scolarizare au inceput sa faca presiuni asupra instructorilor independenti. Cu alte cuvinte, daca marirea tarifului de scolarizare nu este suficienta, acum ei incearca si eliminarea acelora care doresc sa desfasoara meseria libera de instructor auto. Conform dorintei lor, doar cei care au lucrat cel putin 3 (trei) ani intr-o scoala auto vor putea sa obtina dreptul de libera practica. Numai ca o astfel de masura este la fel de anti-concurentiala ca si cea deja amendata de Consiliul Concurentei.
Justificarea invocata de reprezentantii scolilor auto in conferinta de presa de ieri a fost aceea ca exista unii instructori independentei care au scolarizat mai mult decat ar putea fizic sa o faca intr-un an de zile. Cu alte cuvinte, reprezentantii scolilor auto considera ca toti instructorii independenti sunt de fapt potentiali infractori fiindca exista cel putin un caz identificat de ei in care un instructor auto independent a incalcat legea. Insa acesta este un sofism si nu un argument valid/valabil pentru a elimina concurenta de pe piata serviciilor de scolarizare auto.
Evident ca, in bunul spirit al incompetentei ce domneste in institutiile statului, acestei cereri ilegale (ilegale conform Legii Concurentei) i s-a dat curs printr-un ordin emis de RAR. Drept urmare, instructorii auto independenti (al caror numar este de circa 4000) au protestat astazi in capitala.
Actiunile descrise anterior sunt similare cu altele, chiar si din domenii reglementate. Cel mai bun exemplu este cel al taximetriei. Actiuni similare se intampla si acolo, desi cu totii ne facem ca nu vedem. Sau sa ne gandim un pic la domeniul traducerilor, unde o asociatie care pretinde ca reprezinta drepturile tuturor traducatorilor autorizati isi permite sa ceara controlarea firmele de traduceri pe motiv ca acestea nu au proprietar un traducator autorizat. Conform argumentelor invocate de sustinatorii acestei asociatii, caci nici o pasare nu canta niciodata singura, firmele de traducere incalca legea de nenumarate ori pentru ca ii platesc cu prea putini bani pe traducatori sau ca ii tepuiesc.
Insa, ca si in situatia amintita mai sus, faptul ca o firma de traduceri procedeaza in acest mod nu inseamna ca toate firmele procedeaza la fel. Iar dorinta ca firmele de traduceri sa aiba doar proprietari traducatori autorizati de Ministerul de Justitie sau de Ministerul Culturii este o aberatie ce incalca drepturile la libera asociere a indivizilor si la accesul liber pe piata al agentilor economici.
Pe acelasi principiu, am putea sa le interzicem si celor care nu sunt doctori stomatologi sa nu-si deschida cabinete de stomatologie in care sa lucreze doctori stomatologi. Sau cum a facut Ministerul Sanatatii acum cu eliminarea managerilor de spitale care nu sunt, cumulativ, doctori si cadre universitare. Cu alte cuvinte, pentru a conduce un spital sau un cabinet medical ai nevoie de competente de a lucra pe cord deschis sau de a curata un dinte cariat, si nu de competente manageriale si cunostinte economice.
Consiliul Concurentei a purces la amendarea respectivelor firme deoarece a reusit sa stabileasca faptul ca acestea au avut o intelegere de marire a tarifelor de scolarizare pentru categoria B pana la plafonul minim de 800 RON. In felul acesta, sustine Consiliul Concurentei, s-au incalcat prevederile Legii Concurentei prin restrictionarea concurentei si prin marirea artificiala a preturilor pe piata.
Numai ca firul evenimentelor nu se termina aici. Ieri, intr-o conferinta de presa mediatizata la toate buletinele de stiri, asociatia firmelor care desfasoara astfel de activitati de scolarizare au inceput sa faca presiuni asupra instructorilor independenti. Cu alte cuvinte, daca marirea tarifului de scolarizare nu este suficienta, acum ei incearca si eliminarea acelora care doresc sa desfasoara meseria libera de instructor auto. Conform dorintei lor, doar cei care au lucrat cel putin 3 (trei) ani intr-o scoala auto vor putea sa obtina dreptul de libera practica. Numai ca o astfel de masura este la fel de anti-concurentiala ca si cea deja amendata de Consiliul Concurentei.
Justificarea invocata de reprezentantii scolilor auto in conferinta de presa de ieri a fost aceea ca exista unii instructori independentei care au scolarizat mai mult decat ar putea fizic sa o faca intr-un an de zile. Cu alte cuvinte, reprezentantii scolilor auto considera ca toti instructorii independenti sunt de fapt potentiali infractori fiindca exista cel putin un caz identificat de ei in care un instructor auto independent a incalcat legea. Insa acesta este un sofism si nu un argument valid/valabil pentru a elimina concurenta de pe piata serviciilor de scolarizare auto.
Evident ca, in bunul spirit al incompetentei ce domneste in institutiile statului, acestei cereri ilegale (ilegale conform Legii Concurentei) i s-a dat curs printr-un ordin emis de RAR. Drept urmare, instructorii auto independenti (al caror numar este de circa 4000) au protestat astazi in capitala.
Actiunile descrise anterior sunt similare cu altele, chiar si din domenii reglementate. Cel mai bun exemplu este cel al taximetriei. Actiuni similare se intampla si acolo, desi cu totii ne facem ca nu vedem. Sau sa ne gandim un pic la domeniul traducerilor, unde o asociatie care pretinde ca reprezinta drepturile tuturor traducatorilor autorizati isi permite sa ceara controlarea firmele de traduceri pe motiv ca acestea nu au proprietar un traducator autorizat. Conform argumentelor invocate de sustinatorii acestei asociatii, caci nici o pasare nu canta niciodata singura, firmele de traducere incalca legea de nenumarate ori pentru ca ii platesc cu prea putini bani pe traducatori sau ca ii tepuiesc.
Insa, ca si in situatia amintita mai sus, faptul ca o firma de traduceri procedeaza in acest mod nu inseamna ca toate firmele procedeaza la fel. Iar dorinta ca firmele de traduceri sa aiba doar proprietari traducatori autorizati de Ministerul de Justitie sau de Ministerul Culturii este o aberatie ce incalca drepturile la libera asociere a indivizilor si la accesul liber pe piata al agentilor economici.
Pe acelasi principiu, am putea sa le interzicem si celor care nu sunt doctori stomatologi sa nu-si deschida cabinete de stomatologie in care sa lucreze doctori stomatologi. Sau cum a facut Ministerul Sanatatii acum cu eliminarea managerilor de spitale care nu sunt, cumulativ, doctori si cadre universitare. Cu alte cuvinte, pentru a conduce un spital sau un cabinet medical ai nevoie de competente de a lucra pe cord deschis sau de a curata un dinte cariat, si nu de competente manageriale si cunostinte economice.
joi, 18 iunie 2009
Doua erori grave
Am auzit din ce in ce mai mult in ultima perioada urmatoarea afirmatie: "Etica si morala in afaceri" (similar, "principii etice si morale"). Aceasta conjugare a termenilor "etica" si "morala" tradeaza incompetenta respectivilor vorbitori. Foarte simplu.
Cel putin in acest context, cele doua cuvinte sunt sinonime. Etica si morala sunt acelasi lucru, si se refera la acel complex de deprinderi si norme de comportament, de valori si credinte cu privire la ce este si ce nu este moralmente corect. Pe de alta parte, nu cred ca ar trebui sa se confunde acest context particular cu acela in care vorbim pe de o parte despre morala - in sensul tocmai mentionat -, iar pe de alta parte despre etici, adica acele teorii care incearca sa explice sau sa ofere un temei normativ pentru comportamentul moral al indivizilor. Teoriile, la randul lor, le vom numi "teorii etice" sau "teorii morale" (expresii sinonime). La fel si in cazul "principiilor morale" (care pot fi numite si "principii etice").
In al doilea rand, acesti asa-zisi "profesionisti" pretind ca etica, ca domeniu de investigatie, este pentru mediul academic, pentru cei care rontaie intr-un turn de fildes o problema pana nu mai ramane nimic din ea. In schimb, spun ei, "responsabilitatea sociala corporativa" este o chestiune practica si se refera la modul cum o companie isi gestioneaza impactul asupra mediului, asupra comunitatii si propriilor angajati, sau la activitatile filantropice si de PR. Chiar mai mult, respectivii pretind ca RSC-ul este un concept mai larg decat cel de "etica in afaceri" si ca atare RSC-ul este mai important decat managementul eticii in organizatii. Nimic mai fals. Le sugerez respectivelor persoane sa puna cat mai curand mana pe niste studii serioase.
Cand ne referim la RSC si la managementul de etica (si conformitate) nu suntem interesati de cine a fost primul, oul sau gaina, daca RSC-ul e anterior sau nu managementului eticii (desi aceste personaje ar fi surprinse sa vada ca RSC-ul nu e chiar anterior managementului eticii). Nu. Ceea ce dorim sa intelegem este aria de acoperire a fiecareia etichete. RSC nu e un concept mai larg decat cel de management al eticii (a nu se intelege "management etic", adica un management care actioneaza moralmente corect), ci dimpotriva. Faptul ca foarte multi autori (de fapt pseudo-autori) spun contrariul nu dovedeste decat proasta intelegere a acestui domeniu. Si nu ma feresc deloc sa spun ca autori precum Buchholtz, Carroll sau Koetler sunt pe langa subiect (pentru detalii, sunt dispus la dezbateri serioase).
Revenind, conceptul de responsabilitate este un concept cu cel putin doua fatete: responsabilitatea morala si responsabilitatea juridica. RSC-ul nu le poate cuprinde pe amandoua, caci atunci de ce mai vorbim despre conformitate (in special conformitatea cu legea si standardele profesionale). Faptul ca respect o lege nu inseamna in mod necesar ca sunt si o persoana morala, caci as putea, de exemplu, sa respect legea privind plata taxelor si impozitelor dar sa-mi insel partenerii si clienti.
Mai departe, RSC-ul vizeaza o mica parte din ceea ce presupune managementul eticii in organizatii. Codurile de etica, training-urile de etica, auditul de etica (si conformitate), consultanta etica si alte instrumente asemanatoare nu pot intra sub RSC fiindca RSC-ul nu stie cum sa structureze aceste lucruri. Strict vorbind, RSC-ul priveste doar impactul asupra comunitatii (si prin extensie -- nu cea a dezvoltarii durabile (sic!) -- asupra mediului). Etica si RSC-ul nu inseamna sa plantezi copaci si nici sa dai bani la un azil de batrani, nici macar sa-ti scoti proprii angajati la donat sange sau impartit pachetele cu mancare copiilor saraci. Aceste fapte sunt nobile in ele insele, dar motorul lor, motivatia, nu e data de un principiu sau de o valoare etica, ci de o conjunctura nefavorabila pe care dorim sa o corectam fiindca resimtim mila sau revolta pentru nedreptatile sociale existente.
RSC-ul nu inseamna sa verifici daca o organizatie respecta conditiile de munca ale ILO, fiindca acest lucru il acopera cu instrumente dezvoltate de-a lungul timpului managementul de etica si conformitate. In realitatea romaneasca sau de oriunde altundeva, RSC-ul nu stie sa distinga intre aspectele etice si cele de conformitate, intre decizii etice si decizii de business.
duminică, 24 mai 2009
Impostura la Suceava
In ultimii zece ani am auzit vorbindu-se de nenumarate ori despre impostura in mediul academic. Fie ca presa scotea la lumina vreun caz de plagiat, fie ca vreun coleg imi povestea despre "profesorul universitar" X, care ajunsese in pozitia respectiva fara publicatii ori cercetari serioase, de fiecare data ma uimea tupeul acestor indivizi.
La fel s-a intamplat si de data aceasta, cand, printr-o coincidenta stranie, aflu dintr-un mesaj transmis pe grupul de discutii al 'viitoarei' Societati Romane de Filosofie (inca se gaseste in stadiul de proiect) ca la Universitatea "Stefan cel Mare" din Suceava a fost pornit un program de master intitulat "Etica organizationala si audit etic".
Cunoscand toti specialistii din Romania care lucreaza mai mult sau mai putin pe audit etic si "etica organizationala", evident ca am fost interesat sa vad care dintre ei a venit cu ideea respectiva. Surprindere mare, dintre cei cu care am vorbit, nici unul nu aflase de acest master sau nu auzise de persoanele care formeaza catedra coordonatoare.
De altfel, site-ul catedrei nu contine prea multe informatii despre programa si modul de desfasurare a masterului cu pricina. Titlul e suficient de atragator pentru cei din mediul de afaceri, dar programul ca atare nu este facut de specialisti, ci de indivizi care spera sa salveze Catedra de Filosofie printr-un artificiu, dupa cum declara cineva de acolo pe mailing list-ul anterior mentionat:
La fel s-a intamplat si de data aceasta, cand, printr-o coincidenta stranie, aflu dintr-un mesaj transmis pe grupul de discutii al 'viitoarei' Societati Romane de Filosofie (inca se gaseste in stadiul de proiect) ca la Universitatea "Stefan cel Mare" din Suceava a fost pornit un program de master intitulat "Etica organizationala si audit etic".
Cunoscand toti specialistii din Romania care lucreaza mai mult sau mai putin pe audit etic si "etica organizationala", evident ca am fost interesat sa vad care dintre ei a venit cu ideea respectiva. Surprindere mare, dintre cei cu care am vorbit, nici unul nu aflase de acest master sau nu auzise de persoanele care formeaza catedra coordonatoare.
De altfel, site-ul catedrei nu contine prea multe informatii despre programa si modul de desfasurare a masterului cu pricina. Titlul e suficient de atragator pentru cei din mediul de afaceri, dar programul ca atare nu este facut de specialisti, ci de indivizi care spera sa salveze Catedra de Filosofie printr-un artificiu, dupa cum declara cineva de acolo pe mailing list-ul anterior mentionat:
Ca exemplu, la Suceava, in incercarea de a salva Catedra de Filosofie, Stiinte Sociale si Politice si specializarile pe care le gestionam, am creat doua programe masterale (Bologna) care i-au iritat pe colegii de la Stiinte Economice si Administrative: "Etica organizationala si audit etic" si "Consiliere si administrare resurse umane". Ei au motivat ca "managementul resurselor umane" si "auditul etic" sunt un fel de drepturi mostenite.
vineri, 15 mai 2009
CSR Training / Training RSC
Smart Solutions & Support, Romania, a inceput inscrierile pentru programul de training CSR Workshops '09, dedicat celor interesati de CSR (responsabilitate sociala corporativa). Toti cei care se vor inscrie in luna mai vor beneficia de o reducere de 50% din pretul de catalog pentru seriile din Bucuresti. Intra pe site-ul programului CSR Workshops '09 si afla mai multe detalii.
Smart Solutions & Support, Romania, has begun the registration process for the CSR Workshops '09. This program is dedicated to all those interested in CSR (corporate social responsibility). Those registring for the training in May 2009 will benefit of a 50% discount from the catalog price for the training series taking place in Bucharest, Romania. Visit now the official website of CSR Workshops '09 and learn more about them.
Site-ul oficial / Official website: http://csr-workshops.omnitraining.ro/
Smart Solutions & Support, Romania, has begun the registration process for the CSR Workshops '09. This program is dedicated to all those interested in CSR (corporate social responsibility). Those registring for the training in May 2009 will benefit of a 50% discount from the catalog price for the training series taking place in Bucharest, Romania. Visit now the official website of CSR Workshops '09 and learn more about them.
Site-ul oficial / Official website: http://csr-workshops.omnitraining.ro/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)