Cartel si hotie romaneasca

Dupa ce la finele lui 2008 Consiliul Concurentei pornea intr-o noua ancheta privind acuzatia de intelegere de tip cartel adusa bancilor ce activeaza in Romania, astazi a fost anuntata de catre aceeasi institutie amendarea a 32 de agenti economici care presteaza servicii de scolarizare auto cu suma de 1,5 milioane RON pentru activitati similare.

Consiliul Concurentei a purces la amendarea respectivelor firme deoarece a reusit sa stabileasca faptul ca acestea au avut o intelegere de marire a tarifelor de scolarizare pentru categoria B pana la plafonul minim de 800 RON. In felul acesta, sustine Consiliul Concurentei, s-au incalcat prevederile Legii Concurentei prin restrictionarea concurentei si prin marirea artificiala a preturilor pe piata.

Numai ca firul evenimentelor nu se termina aici. Ieri, intr-o conferinta de presa mediatizata la toate buletinele de stiri, asociatia firmelor care desfasoara astfel de activitati de scolarizare au inceput sa faca presiuni asupra instructorilor independenti. Cu alte cuvinte, daca marirea tarifului de scolarizare nu este suficienta, acum ei incearca si eliminarea acelora care doresc sa desfasoara meseria libera de instructor auto. Conform dorintei lor, doar cei care au lucrat cel putin 3 (trei) ani intr-o scoala auto vor putea sa obtina dreptul de libera practica. Numai ca o astfel de masura este la fel de anti-concurentiala ca si cea deja amendata de Consiliul Concurentei.

Justificarea invocata de reprezentantii scolilor auto in conferinta de presa de ieri a fost aceea ca exista unii instructori independentei care au scolarizat mai mult decat ar putea fizic sa o faca intr-un an de zile. Cu alte cuvinte, reprezentantii scolilor auto considera ca toti instructorii independenti sunt de fapt potentiali infractori fiindca exista cel putin un caz identificat de ei in care un instructor auto independent a incalcat legea. Insa acesta este un sofism si nu un argument valid/valabil pentru a elimina concurenta de pe piata serviciilor de scolarizare auto.

Evident ca, in bunul spirit al incompetentei ce domneste in institutiile statului, acestei cereri ilegale (ilegale conform Legii Concurentei) i s-a dat curs printr-un ordin emis de RAR. Drept urmare, instructorii auto independenti (al caror numar este de circa 4000) au protestat astazi in capitala.

Actiunile descrise anterior sunt similare cu altele, chiar si din domenii reglementate. Cel mai bun exemplu este cel al taximetriei. Actiuni similare se intampla si acolo, desi cu totii ne facem ca nu vedem. Sau sa ne gandim un pic la domeniul traducerilor, unde o asociatie care pretinde ca reprezinta drepturile tuturor traducatorilor autorizati isi permite sa ceara controlarea firmele de traduceri pe motiv ca acestea nu au proprietar un traducator autorizat. Conform argumentelor invocate de sustinatorii acestei asociatii, caci nici o pasare nu canta niciodata singura, firmele de traducere incalca legea de nenumarate ori pentru ca ii platesc cu prea putini bani pe traducatori sau ca ii tepuiesc.

Insa, ca si in situatia amintita mai sus, faptul ca o firma de traduceri procedeaza in acest mod nu inseamna ca toate firmele procedeaza la fel. Iar dorinta ca firmele de traduceri sa aiba doar proprietari traducatori autorizati de Ministerul de Justitie sau de Ministerul Culturii este o aberatie ce incalca drepturile la libera asociere a indivizilor si la accesul liber pe piata al agentilor economici.

Pe acelasi principiu, am putea sa le interzicem si celor care nu sunt doctori stomatologi sa nu-si deschida cabinete de stomatologie in care sa lucreze doctori stomatologi. Sau cum a facut Ministerul Sanatatii acum cu eliminarea managerilor de spitale care nu sunt, cumulativ, doctori si cadre universitare. Cu alte cuvinte, pentru a conduce un spital sau un cabinet medical ai nevoie de competente de a lucra pe cord deschis sau de a curata un dinte cariat, si nu de competente manageriale si cunostinte economice.

Doua erori grave

Am auzit din ce in ce mai mult in ultima perioada urmatoarea afirmatie: "Etica si morala in afaceri" (similar, "principii etice si morale"). Aceasta conjugare a termenilor "etica" si "morala" tradeaza incompetenta respectivilor vorbitori. Foarte simplu.

Cel putin in acest context, cele doua cuvinte sunt sinonime. Etica si morala sunt acelasi lucru, si se refera la acel complex de deprinderi si norme de comportament, de valori si credinte cu privire la ce este si ce nu este moralmente corect. Pe de alta parte, nu cred ca ar trebui sa se confunde acest context particular cu acela in care vorbim pe de o parte despre morala - in sensul tocmai mentionat -, iar pe de alta parte despre etici, adica acele teorii care incearca sa explice sau sa ofere un temei normativ pentru comportamentul moral al indivizilor. Teoriile, la randul lor, le vom numi "teorii etice" sau "teorii morale" (expresii sinonime). La fel si in cazul "principiilor morale" (care pot fi numite si "principii etice").

In al doilea rand, acesti asa-zisi "profesionisti" pretind ca etica, ca domeniu de investigatie, este pentru mediul academic, pentru cei care rontaie intr-un turn de fildes o problema pana nu mai ramane nimic din ea. In schimb, spun ei, "responsabilitatea sociala corporativa" este o chestiune practica si se refera la modul cum o companie isi gestioneaza impactul asupra mediului, asupra comunitatii si propriilor angajati, sau la activitatile filantropice si de PR. Chiar mai mult, respectivii pretind ca RSC-ul este un concept mai larg decat cel de "etica in afaceri" si ca atare RSC-ul este mai important decat managementul eticii in organizatii. Nimic mai fals. Le sugerez respectivelor persoane sa puna cat mai curand mana pe niste studii serioase.

Cand ne referim la RSC si la managementul de etica (si conformitate) nu suntem interesati de cine a fost primul, oul sau gaina, daca RSC-ul e anterior sau nu managementului eticii (desi aceste personaje ar fi surprinse sa vada ca RSC-ul nu e chiar anterior managementului eticii). Nu. Ceea ce dorim sa intelegem este aria de acoperire a fiecareia etichete. RSC nu e un concept mai larg decat cel de management al eticii (a nu se intelege "management etic", adica un management care actioneaza moralmente corect), ci dimpotriva. Faptul ca foarte multi autori (de fapt pseudo-autori) spun contrariul nu dovedeste decat proasta intelegere a acestui domeniu. Si nu ma feresc deloc sa spun ca autori precum Buchholtz, Carroll sau Koetler sunt pe langa subiect (pentru detalii, sunt dispus la dezbateri serioase).

Revenind, conceptul de responsabilitate este un concept cu cel putin doua fatete: responsabilitatea morala si responsabilitatea juridica. RSC-ul nu le poate cuprinde pe amandoua, caci atunci de ce mai vorbim despre conformitate (in special conformitatea cu legea si standardele profesionale). Faptul ca respect o lege nu inseamna in mod necesar ca sunt si o persoana morala, caci as putea, de exemplu, sa respect legea privind plata taxelor si impozitelor dar sa-mi insel partenerii si clienti.

Mai departe, RSC-ul vizeaza o mica parte din ceea ce presupune managementul eticii in organizatii. Codurile de etica, training-urile de etica, auditul de etica (si conformitate), consultanta etica si alte instrumente asemanatoare nu pot intra sub RSC fiindca RSC-ul nu stie cum sa structureze aceste lucruri. Strict vorbind, RSC-ul priveste doar impactul asupra comunitatii (si prin extensie -- nu cea a dezvoltarii durabile (sic!) -- asupra mediului). Etica si RSC-ul nu inseamna sa plantezi copaci si nici sa dai bani la un azil de batrani, nici macar sa-ti scoti proprii angajati la donat sange sau impartit pachetele cu mancare copiilor saraci. Aceste fapte sunt nobile in ele insele, dar motorul lor, motivatia, nu e data de un principiu sau de o valoare etica, ci de o conjunctura nefavorabila pe care dorim sa o corectam fiindca resimtim mila sau revolta pentru nedreptatile sociale existente.

RSC-ul nu inseamna sa verifici daca o organizatie respecta conditiile de munca ale ILO, fiindca acest lucru il acopera cu instrumente dezvoltate de-a lungul timpului managementul de etica si conformitate. In realitatea romaneasca sau de oriunde altundeva, RSC-ul nu stie sa distinga intre aspectele etice si cele de conformitate, intre decizii etice si decizii de business.

Impostura la Suceava

In ultimii zece ani am auzit vorbindu-se de nenumarate ori despre impostura in mediul academic. Fie ca presa scotea la lumina vreun caz de plagiat, fie ca vreun coleg imi povestea despre "profesorul universitar" X, care ajunsese in pozitia respectiva fara publicatii ori cercetari serioase, de fiecare data ma uimea tupeul acestor indivizi.

La fel s-a intamplat si de data aceasta, cand, printr-o coincidenta stranie, aflu dintr-un mesaj transmis pe grupul de discutii al 'viitoarei' Societati Romane de Filosofie (inca se gaseste in stadiul de proiect) ca la Universitatea "Stefan cel Mare" din Suceava a fost pornit un program de master intitulat "Etica organizationala si audit etic".

Cunoscand toti specialistii din Romania care lucreaza mai mult sau mai putin pe audit etic si "etica organizationala", evident ca am fost interesat sa vad care dintre ei a venit cu ideea respectiva. Surprindere mare, dintre cei cu care am vorbit, nici unul nu aflase de acest master sau nu auzise de persoanele care formeaza catedra coordonatoare.

De altfel, site-ul catedrei nu contine prea multe informatii despre programa si modul de desfasurare a masterului cu pricina. Titlul e suficient de atragator pentru cei din mediul de afaceri, dar programul ca atare nu este facut de specialisti, ci de indivizi care spera sa salveze Catedra de Filosofie printr-un artificiu, dupa cum declara cineva de acolo pe mailing list-ul anterior mentionat:

Ca exemplu, la Suceava, in incercarea de a salva Catedra de Filosofie, Stiinte Sociale si Politice si specializarile pe care le gestionam, am creat doua programe masterale (Bologna) care i-au iritat pe colegii de la Stiinte Economice si Administrative: "Etica organizationala si audit etic" si "Consiliere si administrare resurse umane". Ei au motivat ca "managementul resurselor umane" si "auditul etic" sunt un fel de drepturi mostenite.

CSR Training / Training RSC

Smart Solutions & Support, Romania, a inceput inscrierile pentru programul de training CSR Workshops '09, dedicat celor interesati de CSR (responsabilitate sociala corporativa). Toti cei care se vor inscrie in luna mai vor beneficia de o reducere de 50% din pretul de catalog pentru seriile din Bucuresti. Intra pe site-ul programului CSR Workshops '09 si afla mai multe detalii.

Smart Solutions & Support, Romania, has begun the registration process for the CSR Workshops '09. This program is dedicated to all those interested in CSR (corporate social responsibility). Those registring for the training in May 2009 will benefit of a 50% discount from the catalog price for the training series taking place in Bucharest, Romania. Visit now the official website of CSR Workshops '09 and learn more about them.

Site-ul oficial / Official website: http://csr-workshops.omnitraining.ro/

Regandind locul responsabilitatii sociale corporative in arhitectura organizatiilor

Am pus pe contul meu de pe www.academia.edu articolul predat pentru volumul conferintei despre "CSR si Dezvoltare sustenabila" de la SNSPA. Astept comentarii si sugestii legate de argumentul articolului pe adresa mea de e-mail sau in spatiul dedicat comentariilor la acest post.

Articolul il gasiti aici: http://unibuc.academia.edu/CristianDucu/Papers/93317/-Jos-cu-RSC-ul--Sus-Etica-in-afaceri-----Regandind-locul-RSC-ului-in-arhitectura-organizatiilor

Pentru a veni in intampinara unei atitudini care-mi displace profund, reiau aici o nota de subsol din articol:

Cred că pretenţia unor “practicieni”, care neagă rolul teoriei în practică, de a-i lăsa pe ei să se ocupe de configurarea unor instrumente de management a responsabilităţii organizaţiilor, în timp ce teoreticienii ar trebui să se retragă în mediul lor septic din spaţiul academic, este nu doar naivă, ci de-a dreptul ilogică. Ea reflectă ideea tot mai răspândită printre practicieni, şi poate în mod special printre practicienii din România, că nu este nevoie de o pregătire sistematică în domeniul eticii în afaceri, ci de experienţă (e.g., experienţă de viaţă, experienţă în organizaţia respectivă, experienţă câştigată pe parcurs în domeniul respectiv), căci, nu-i aşa!, etica este o chestiune de simţ moral comun. Opus acestei pretenţii, colaborările dintre teoreticieni şi practicieni profesionişti se dovedesc mult mai performante pentru că teoria şi practica nu sunt doi poli diferiţi, care se resping, ci doi poli care se susţin reciproc precum polii magnetici.

---
Sa nu uit, incepand cu luna mai am mutat site-ul personal de pe www.hybris.ro -- care va fi reconfigurat in august 2009 pentru a indeplini menirea sa initiala -- pe www.cristian-ducu.ro. Momentan, site-ul este inca in faza de "santier", dar sper sa fie gata pana la finele lui mai. Va invit sa-l vizitati si sa-mi spuneti parerea voastra.

Consultanta de CSR in Romania: de cine sa te feresti

De vreo circa trei ani exista pe piata romaneasca de consultanta cativa indivizi si individe care pretind cu surle si trambite ca pot oferi servicii de consultanta de CSR si/sau etica in afaceri. Nu am sa le dau numele ca nu cumva sa iasa in felul acesta si mai in fata, dar am sa incep sa le dovedesc incompetenta/neprofesionalismul in speranta ca reprezentantii acelor companii care sunt interesate de astfel de servicii si care citesc intamplator acest blog se vor feri de ei. Demersul meu poate fi asemuit unui exercitiu de purificare, de eliminare a acelor elemente rele care afecteaza "sanatatea" unei profesii.

De exemplu, exista un astfel de individ care a publicat destul de mult pe CSR in Romania si care, cica, este consultant international. Intrebarea mea este cum de poate un astfel de "consultant international" sa nu stie cum arata un principiu moral sau o regula morala. "Guvernare corporativa" nu este un principiu moral si nici o regula morala, ci o sintagma care desemneaza fie un domeniu de investigatie (care se studiaza in universitati), fie un complex de procese, politici si practici care se refera la modul cum este condusa o companie.

O regula morala (cele pe care le gasim cu precadere intr-un cod de etica/de conduita) reprezinta o norma de comportament menita sa ghideze actiunile indivizilor dintr-o comunitate (in cazul nostru, din comunitatea pe care o formeaza membrii companiei X). Iar unei reguli morale ii poate fi atasata sau nu o sanctiune. Particularizat la contextul unei companii, o regula morala ar putea sa sune astfel: "In toate activitatile pe care le desfasoara in cadrul companiei si in afara ei, angajatii X nu vor oferi, promite, da sau primi mita."

Spre deosebire de o regula morala, un principiu nu este restrictionat la un context, ci din el derivam o regula morala. Principiile morale exprima valori ce circumscriu sfera moralitatii, si, dupa cum spune V. Muresan, ele sunt repere euristice si nu simple prescriptii de comportament. Exemple de principii morale gasim in Carta Drepturilor Omului sau in fostul Proiect de Tratat privind Constitutia Uniunii Europene (e.g., principiul demnitatii umane, principiul autonomiei, principiul precautiei, principiul binefacerii). Pe langa acestea, exista si principii secundare (nu in sensul millian, de secondary moral principles, adica reguli morale), pe care le restrangem la sfere mai mici ale moralitatii actiunilor umane (e.g., principiul consimtamantului informat). Daca ar fi sa bagam sub un principiu regula amintita anterior, atunci am putea spune ca principiul invocat este un principiu moral secundar, si anume cel al "corectitudinii in afaceri".

Acelasi lucru poate fi spus si despre "responsabilitatea sociala si managementul orientat catre grupurile cointeresate", despre "civismul (sic!) corporatist", precum si despre "dezvoltarea sustenabila". Acestea nu sunt principii etice, la fel cum nici ISO 9001 nu se refera la managementul etic, ci la calitatea proceselor de management.

Pentru a intelege la ce anume ma refer, redau aici doua segmente din raportul anual de CSR "varzuit" de respectivul "consultant international".

Etica, managementul si comerciantii romani

Cei care au fost intr-o alta tara europeana in pragul sarbatorilor au putut observa scaderi de preturi importante la mai toate produsele specifice sezonului. De exemplu, inainte cu o saptamana de Sfintele Pasti, comerciantii din Italia ori Ungaria reduc preturile pentru carnea de miel, pentru sucuri, dar si pentru fructe, decoratiuni ori alte tampenii pe care un cumparator le-ar asocia respectivei ocazii. Reducerile nu sunt de ochii lumii, adica 2% sau 5%, ci ele pot merge chiar si pana la 25%. Mentalitatea din spatele acestui comportament economic este aceea ca e mai bine sa castigi bani de pe urma a 50 de clienti decat sa faci 10 cumparatori sa bage mana adanc in buzunar.

Spre deosebire de colegii lor europeni, comerciantii romani s-au obisnuit sa scumpeasca produsele in preajma sarbatorilor. Mentalitatea lor, general valabila, este ca oamenii vor fi nevoiti sa cumpere produsele respective caci altfel nu vor avea ce sa puna pe masa. Asadar, in loc sa luam 1kg de carne de miel cu, sa zicem, 12 RON, la fel ca acum doua saptamani, il vom cumpara cu 18 RON. Iar unii dintre comercianti, pentru a-si dovedi si mai mult calicia, vor spune ca fac reduceri de pret de la 18 RON la 16 RON, de parca ar face un favor clientilor.

Situatia actuala din Romania dovedeste cel putin trei lucruri: lipsa de maturitate comerciala a agentilor economici, lipsa de strategie in a-si administra afacerile si, nu in ultimul rand, o lipsa totala a oricaror repere morale in activitatile pe care le desfasoara. Iar in cele ce urmeaza o sa ma refer la fiecare parte, desi ele sunt strans legate.

Maturitatea comerciantului roman

Faptul ca un comerciant incearca sa obtina venituri mai mari intr-un termen scurt -- in loc sa-si fidelizeze clientii si sa-i atraga in permanenta prin calitatea produselor si serviciilor si preturi speciale -- arata ca respectivul individ nu prea stie ce inseamna a face comert. El nu a ajuns inca la momentul in care afacerea sa se bazeaza pe cifre clare, pe previzionari in volumul de vanzari, pe tehnici de atragere si fidelizare a clientilor. Din acest motiv, comerciantul nostru se bazeaza mai degraba pe fler decat pe o idee de afaceri clara si pe un segment de piata bine definit. Asa se face si ca azi vinde cartofi, iar maine trece la fructe exotice, iar peste o saptamana se apuca sa vanda carne de miel ori branzeturi. El se schimba dupa cum crede ca se schimba piata, dupa cum "simte" clientii ca intra sau nu in magazin. Din acest punct de vedere, el nu va avea niciodata clienti fideli, ci numai clienti pasageri, atrasi de un banner in geam sau de o reclama dintr-un pliant.

Comerciantul roman nu are habar de ce inseamna marketarea unui produs ori de prezentarea lui in vitrina. De regula, el va ingramadi in aceleasi galantare ulei, faina, zahar, unt, sare de lamai si bauturi spirtoase. Va tine o vitrina frigorifica in care stau morman cinsprezece categorii de produse, cu preturi scrise cu marker-ul si vreo cinci fructe din plastic alaturi. El va matura si va spala podeaua in timp ce clientii ii intra si ies din magazin, cu lazile de paine neacoperite si nespalate de saptamani bune. Cand va cara marfa in magazin, o va face intotdeauna prin usa din fata si, mai ales, cu clientii in magazin. Daca indraznesti sa le atragi atentia sa nu mai sufle in punga de plastic ca sa se desfaca si sa ti-o umple cu biscuitii ceruti, se vor uita tamp la tine si chiar vor refuza sa te mai serveasca. Manusile de plastic folosite pentru a manevra produsele (atunci cand are astfel de manusi), le va schimba numai daca se vor dezintegra suficient de mult incat sa se murdareasca pe maini. 

Strategia comerciantului roman

Meteahna generala a turismului romanesc a fost intotdeauna aceea ca a incercat sa supravietuiasca pe tot parcursul anului din veniturile obtinute in 3, 4 luni de sezon. La fel si comerciantul roman: el incearca sa supravietuiasca sau sa se imbogateasca de pe o zi pe alta. Daca duminica aceasta este Pastele, atunci el vede in asta o oportunitate de a creste nivelul incasarilor. Si cum face acest lucru? Pai, prin marirea pretului la bunurile ce au legatura cu Pastele. 

Comerciantului roman ii lipseste o strategie pe termen lung, una care sa-i asigure o crestere proportionala si durabila a profitului. Una care sa-l fereasca de undele de soc de pe segmentul de piata pe care se afla. Fiind foarte putin antrenat in management, el apeleaza la flerul de care aminteam anterior. Orice strategie ii este straina ori ii produce urticarie mentala. Reactia lui la ideea de plan de afaceri poate fi asemanata copilului care refuza sa mearga la scoala pentru a sta acasa ca sa se joace pe calculator. El nu intelege ca educatia pe care o obtine la scoala face parte dintr-un plan de dezvoltare personala pus la cale de societatea in care traieste, un plan nu pe 2-5 ani, ci pentru intreaga lui viata. La fel si comerciantul care refuza planul de afaceri pentru ca "stie el mai bine ce vrea clientul de la taraba sau de la casa de marcat". Planul de afaceri nu i-ar mai permite sa faca jonglerii comerciale si financiare.

Etica in afaceri

De fapt, aceasta este si miza acestui stil de a face comert: comerciantul roman va putea specula de la o zi la alta pe seama clientilor sai. Lui nu-i pasa daca un client le plateste astazi 15 de Ron pentru un kilogram de branza si maine doar 13 Ron, pentru ca el isi va fi atins scopul: sa bage AZI in buzunar 15 Ron. Maine mai vedem cum stau lucrurile.

Minciuna ca a crescut pretul la producator este cea mai des uzitata cand vine vorba de scumpiri; alaturi de aceea ca au screscut costurile de transport. In acest fel, comerciantul roman transfera responsabilitatea pe umerii producatorului sau pe umerii unei instante impersonale pe care nu o poate trage nimeni de urechi, i.e., piata libera (care fixeaza pretul la carburanti, la forta de munca ori autovehicule).

Pe de alta parte, aceste cresteri si scaderi de preturi ascund si un alt comportament, unul nu doar imoral, ci si ilegal: veniturile neinregistrate. Azi vand carnea de miel cu 18 Ron, dar intrarile mele arata ca am luat-o de la producator cu 8 Ron/kg si o vand cu 13 Ron. Diferenta de 5 Ron nu apare in contabilitate, iar comerciantul nostru obtine un venit la care nu se aplica nici un impozit.

O precizare

Problema semnalata de mine nu tine de educarea clientului, ci de educarea comerciantului. Iar aceasta educatie nu se poate realiza prin eforturile ong-ului X sau firmei Y, ci ea se obtine pe parcursul unor ani in care presiunile de ordin juridic, economic si concurential "disciplineaza" comerciantul. Cine spune ca poate veni firma X sa-i inveti pe oameni sa nu mai cumpere bunuri scumpe inainte de sarbatori sau pe clientii bancilor sa mai ia credite de consum cand ei nu au din ce manca, este fie naiv, fie rau intentionat. Nu poti educa o masa mare de oameni punandu-le in banci ori in hipermarket-uri pliante despre creditarea responsabila ori consumul inteligent. Sau folosindu-te de reclama tv ori stradala. Cetateanul tintit de astfel de proiecte de "educare" a comportamentului economic nu percuteaza la asemenea instrumente. Foamea lui, grandomania lui, ori prostia lui, sunt mult mai mari decat inteligenta. Singura modalitate de a produce o schimbare e sa lucrezi cu comerciantii si bancile, nu cu clientii lor. Sau poate, in acelasi timp, si cu comerciantii si cu clientii.

In lipsa competentei si moralitatii ... impozit forfetar

1. Inca de la instalare, actualul guvern a incercat sa ascunda propria incompetenta de a sustine dezvoltarea economica la nivel national prin masuri menite, cica, sa-i protejeze pe cetateni. Dincolo de perversitatea argumentului, masurile adoptate deja sau aflate in curs de adoptare nu fac altceva decat sa puna la pamant o economie care, timid si cu multe poticniri, incepuse sa se miste in ultimii sase, sapte ani.

Dar cum nu era suficient ca ne aflam intr-un context international nu tocmai propice afacerilor, guvernul Romaniei a considerat oportun sa promoveze ideea impozitului forfetar pentru toate firmele inscrise in Registrul Comertului, indiferent daca au sau nu profit. Unul dintre motivele pe care actualii guvernanti l-au invocat a fost acela ca firmele care inregistreaza zero profit sau chiar functioneaza pe minus ascund de fapt profiturile prin tot felul de inginerii financiare. Dupa cum titra un cotidian central: "Pogea banuieste ca 80% dintre societati se eschiveaza de la plata datoriilor". Dar banuielile nu sunt o dovada, la fel cum si eu ii banuiesc pe Pogea, Basescu, Popoviciu, Videanu si altii de afaceri ilegale, dar nu le pot dovedi. Ce ma diferentiaza pe mine de Pogea?! faptul ca eu nu pot sa promovez in guvern masuri de modificare a sistemului fiscal.

2. Asa cum au observat unii jurnalisti, Romania incearca sa introduca o masura pe care alte tari, cum ar fi Franta, le elimina din sistemul fiscal propriu pe motiv ca nu pot incuraja economia nationala. Pe de alta parte, introducerea impozitului forfetar, indiferent daca valoarea lui este de 1$ sau de 1300 de Euro, este o modalitate legala de a baga mana hoteste in buzunarul firmelor.

Ne iluzionam ca un guvern exista nu pentru ca el a hotarat sa existe, ci fiindca vointa cetatenilor votanti au trimis in parlament niste oameni care sa-i reprezinte, iar acestia au votat o echipa care sa se ocupe efectiv de conducerea treburilor comunitatii. Numai ca aceasta echipa isi serveste propriile interese, care nu au nimic de-a face cu interesul comunitatii.

Impozitul forfetar, oriunde s-ar aplica el intr-un mod nediscriminatoriu (* in Franta el era gandit tocmai pentru a face diferenta intre firmele mici si cele mari), nu face altceva decat sa incalce dreptul de proprietate al oamenilor de afaceri asupra capitalului financiar al firmelor acestora. Faptul ca eu produc cuie sau mese din plastic si obtin o suma de bani, ma indreptateste sa-mi acopar mai intai cheltuielile de productie si de administrare a afacerii inainte de a da statului impozit. Veniturile pe care le incasez sunt tot proprietatea mea, iar guvernul nu are nici un drept sa-mi ceara un impozit care nu poate fi justificat printr-un plus valoare pe care l-ar genera. De fapt, avem de-a face cu o taxa de protectie ce serveste doar pentru accesul produsului sau serviciului meu pe piata comunitatii al carei membru sunt si din interiorul careia eu, prin vot, i-am delegat pe actualii guvernanti.

In fine, daca impozitul cerut de stat si pe care ingadui sa-l dau statului contra unor servicii (securitate sociala, protectia mediului, administrarea sistemului public etc.) s-a marit prea mult, eu pot decide fie sa inchid afacerea, fie sa o mut in alta tara. Iar la ora actuala este mai convenabil sa-ti deschizi o firma in Bulgaria sau Ungaria decat in Romania.

3. Dupa cum foarte usor se poate observa, o astfel de situatie nu poate fi regula intr-un sistem economic ultra-reglementat ca in cazul celui romanesc. Ingineriile financiare nu le poti face usor, iar ca sa le faci ai nevoie de alti bani ca sa investesti in contabili buni, in operatiuni si alte firme. Numai ca un IMM nu va putea sa-si permita niciodata acest lucru fiindca nu are capacitatea financiara de a o face. Asadar, impotriva cui este indreptata masura? Pai, evident, impotriva acestor IMM-uri.

Marii "afaceristi" ai Romaniei vor continua sa faca inginerii financiare fiindca pentru ei 1300 de Euro sau 130.000 de Euro au aceeasi valoare. Dar daca vor scapa de concurenta micilor jucatori, atunci vor putea sa faca afaceri si mai usor. Nu vor mai fi stanjeniti, la licitatii publice, de firme care-si desfasoara activitatea intr-un apartament sau intr-un depozit. In plus, vor putea dispune in mod gratuit de capitalul de cunoastere si experienta al celor care nu vor mai putea sa intre singuri pe piata, pe propriile picioare. Iar la final, acesti "afaceristi" vor putea sa impuna ei pretul, conditiile contractuale si termenele de finalizare.

Conferinta RSC la Bucuresti

"Responsabilitatea sociala corporativa si dezvoltarea durabila"
10 Aprilie 2009, SNSPA, Facultatea de Comunicare si Relatii Publice

Redau aici programul asa cum l-am primit in urma cu cateva zile. Eu voi vorbi despre mitul responsabilitatii sociale corporative si despre forma operationalizata a eticii in afaceri, si anume Etica si Conformitatea.

-----------------------------------------------------

PROGRAM
10 aprilie 2009, orele 9.30-19.30
Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative,
Str. Povernei, nr. 6-8, Sectorul 1, Bucureşti

09.30-10.00 – Primirea participanţilor

10.00-10.30, Sala 112
Deschiderea conferinţei (prezident: prof. univ. dr. Paul Dobrescu)

Cuvânt de deschidere: prof. univ. dr. Paul Dobrescu, Rectorul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative

Cuvântări ale invitaţilor speciali

10.30–11.15, Sala 112
Sesiune plenară (moderator: conf. univ. dr. Remus Pricopie)

1. „Tranformarea politicilor de responsabilitate socială corporativă în pârghii ale dezvoltării durabile a României”, conf. univ. dr. Dumitru Borţun, directorul Grantului RSC.DDR.2010 – Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Bucureşti

2. „De ce este necesară o organizaţie precum Centrul pentru Cetăţenie Corporatistă din România (Centre for Corporate Citizenship Romania - CCCRo)?”, John J. Aston, BE, MSc, DIC, MICE, EurIng. – AstonEco Management / România

3. „The state of CSR in Eastern Europe – the findings of the first baseline study in the region”, Robert Braun, PhD – Universitatea Corvinus din Budapesta / Ungaria; Mark Line - Managing Director, csrnetwork / Marea Britanie; Rita Lukács – Institutul pentru Media şi Marketing din Budapesta / Ungaria; László Radácsi, PhD – Managing Director, B&P CSR Management / Ungaria

11.15–11.30 – Coffee break, Holul central (parter)

11.30–15.00, Sala 112 – Secţiunea 1
Abordări teoretice ale RSC (moderator: conf. univ. dr. Dumitru Borţun)

1. „Surse de întemeiere ale responsabilităţii sociale corporative”, prof. univ. dr. Adian-Paul Iliescu – Universitatea Bucureşti

2. „Responsabilitatea socială: repere şi instrumente”, Bogdan Diaconu, PhD, Senior CSR Consultant – Responsible Management Romania

5. „Europenizarea responsabilităţii sociale corporative într-o societate a modernităţii tendenţiale”, prof. univ. dr. Constantin Schifirneţ – SNSPA

6. „Principiul corporatismului şi noile caracteristici ale sistemului instituţional în România”, dr. Oscar Hoffman, dr. Ion Glodeanu – Institutul de Sociologie al Academiei Române

7. „Cadrul juridic al responsabilităţii sociale corporative”, asist. univ. drd. Laura Mureşan, drd. Cristian Poţincu – Universitatea „Transilvania”, Braşov

3. „SIVECO Romania a îmbogăţit conceptul de responsabilitate socială”, Anca Crahmaliuc, MBA, Marketing & Communication Manager – SIVECO Romania; Georgiana Capuerde, Corporate Communication Manager – SIVECO Romania

8. „Comportamentul economic şi mitul responsabilităţii”, prof. univ. dr. Vasile Macoviciuc – Academia de Studii Economice din Bucureşti

9. „Managementul eticii în companii – între realitate şi speranţă”, prof. univ. dr. Valentin Mureşan – Universitatea Bucureşti

10. “Jos cu RSC-ul! Sus Etica în afaceri! Regândind locul RSC în arhitectura organizaţiilor”, drd. Cristian Ducu – Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea Bucureşti

11. „Limite etice privind responsabilitatea socială corporativă”, drd. Cristian Poţincu, asist. univ. drd. Laura Mureşan – Universitatea „Transilvania”, Braşov

12. „Contribuţiile corporative, joaca de-a filantropul altruist sau goana după câştiguri colaterale”, drd. Ana-Maria Petrache – Academia de Studii Economice din Bucureşti

13. „Organizaţia (locală, naţională, multinaţională) şi comunitatea locală - noduri ale aceleaşi reţele sociale şi profesionale”, drd. Andra-Dina Pană – SNSPA

14. „Corporaţia – de la raţionalitatea socială la raţionalitatea economică”, lector univ. dr. Eugenia Udangiu – Universitatea din Craiova

15. „Eficacitatea deciziei manageriale şi aplicarea politicilor de RSC în organizaţiile performante”, prof. univ. dr. Alina Bârgăoanu, lector. univ. drd. Sergiu STAN – SNSPA

16. „Responsabilitatea socială – dimensiune obligatorie pentru marketingul organizaţiilor româneşti”, conf. univ. dr. Călin Vegheş – Academia de Studii Economice din Bucureşti
4. „CSR în criză. Factorul HR”, Aurelia Dinu, Independent Public Relations Advisor

17. „Comportament prosocial şi responsabilitate socială corporativă. Rolul emoţiilor în situaţii de interdependenţă de tip RSC”, lector univ. dr. Loredana Ivan – SNSPA

11.30–15.00, Sala 111 – Secţiunea 2
Campanii de RSC în România (moderator: conf. univ. dr. Mihaela Ionescu)


1. „Campania Tu ştii ce mai face copilul tău?” (Premiul EMMY 2008), Maria Apostol, PR Director – PRO TV; Cristina Vulpe, Director – Fundaţia PRO

2. „Direcţii globale în responsabilitatea corporatistă. Studiu de caz: RBS Romania”, Georgeta Bora, Sustainable Development Coordinator – RBS Bank (Romania)

3. „Programul de conştientizare etică. Studiu de caz: o companie de panificaţie”, Liviu Răducan, Chief ethics & Compliance Officer – NCH Advisors Romania

4. „Editurile, statul şi companiile multinaţionale. Cine câştigă din RSC?”, Alina Dolea, PR Manager – Editura Curtea Veche

5. „Ghidul RSC pentru jurnalişti, un proiect de RSC”, Luminiţa Oprea, Strategyst - Saga Business & Community, membru în Comitetul de Conducere al Asociaţiei Române a Profesioniştilor în Relaţii Publice - ARRP

6. „Evaluarea impactului Planului de Comunicare pentru Programul Operaţional Regional în Regiunea Nord-Est”, Claudia Ionescu – Agenţia pentru Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov

7. „JTI: impactul asupra comunităţii”, Gilda Lazăr, Corporate Affairs Director - JT International Romania

8. „O iniţiativă de RSC în domeniul energiei nucleare: Primeşte un arbore în familia ta”, Lavinia Rizea, Specialist Relatii Publice – Societatea Naţională Nuclearelectrica S.A.

9. “Campania România prinde rădăcini”, Roxana Grămadă, Corporate Affairs Director – Realitatea-Caţavencu

10. „Programul de responsabilitatea socială corporatistă la STX RO OFFSHORE, Şantierul Naval Brăila”, asist. univ. Nicoleta Ciacu – Facultatea de Ştiinţe Administrative şi ale Comunicării din Brăila, Universitatea „Constantin Brâncoveanu”, Piteşti

11. „Campania Colorează un zâmbet”, Dan Todor, Marketing Director – Praktiker Romania; Tereza Dordia, PR Coordinator – Praktiker Romania

12. „Respect18 - responsabilizarea actului comercial”, Ileana Dumitru, Director Juridic şi Relaţii Publice – S.C. InBev Romania S.A.

13. „Agricola Bacău – un grup orientat spre responsabilitate socială şi dezvoltare durabilă”, asist. univ. Ana-Maria Ferenţ – Universitatea din Bacău

14. O companie românească şi politica de responsabilitate socială. Studiu de caz: programul Speranţă pentru semeni”, Maria Popa, PR Director – IMPACT Developer & Contractor S.A.

15. „Campanie de informare cu privire la aspecte de regenerare urbană în Bucureşti”, Evelina Necula, Head of Marketing Department – DTZ Echinox

16. „Poluatorul trebuie să platească. Studiu de caz”, Costel Popa – Salvaţi Delta

17. „Campania De la copii pentru copii – împreună pentru lumea lor”, Rodica Bodnariuc, Consilier Relaţii Publice – Camera de Comerţ şi Industrie a României

15.00-16.00, Holul central (parter)
- Lunch (bufet suedez)
- Standuri de carte (editurile Comunicare.ro şi Tritonic)


16.00–19.00, Sala 112 – Secţiunea 3
RSC – pârghie a dezvoltării durabile (moderator: prof. univ. dr. Theodor Purcărea)

1. „Responsabilitatea socială a corporaţiilor şi dezvoltarea durabilă – exponente ale capitalismului creativ”, conf. univ. dr. Mirela Diaconescu, asist. univ. drd. Roxana Voicu-Dorobanţu – Academia de Studii Economice din Bucureşti

2. „Responsabilitatea şi performanţa socială corporativă sub presiunea imperativului restaurării încrederii în dezvoltarea durabilă”, prof. univ. dr. Theodor Valentin Purcărea –
Universitatea Româno-Americană, Bucureşti

3. „Responsabilitatea Socială în contextul dezvoltarii durabile – aspecte specifice pentru România”, prof. univ. dr. Ioan Abrudan – Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca; asist. univ. drd. Mihaela Bucur – Universitatea „Petru Maior” Târgu-Mureş

4. „Există în România strategii sectoriale de dezvoltare durabilă care ar putea fi implementate cu aportul unor corporaţii responsabile?”, Mirela Tănăsescu, Consilier PR – Cardinal Motors, Ploieşti

5. „RSC - instrument de implicare activă a mediului de afaceri în dezvoltarea de strategii de dezvoltare durabilă a societăţii contemporane”, Mariana Petcu, Coordonator de proiecte – Asociaţia Naţională a Specialiştilor în Resurse Umane - ANSRU

6. „Dezvoltarea durabilă şi gestionarea riscului în guvernarea corporativă”, ing. Diana Murar, prof. univ. dr. Constantin Opran, ing. Cătălina Bivolaru – Universitatea „Politehnica”, Bucureşti

7. “Politica de dezvoltare regională şi dezvoltarea durabilă a României”, Claudia Ionescu, Şeful Departamentului de promovare regională şi investiţii – Agenţia pentru Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov

8. „Dimensiunea ecologică a responsabilităţii sociale corporative în contextul dezvoltării durabile, cercet. şt. princ. dr. Adrian Toia – Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale - INCSMPS, Bucureşti

9. „Responsabilitatea socială a firmelor de construcţii în problematica deşeurilor”, asist. univ. drd. Roxana Voicu-Dorobanţu, asist. univ. drd Ana Maria Marinoiu – Academia de Studii Economice din Bucureşti

10. „Reglemetare pentru dezvoltare durabilă. Rolul agenţiilor de reglementare în promovarea modelelor de afaceri sustenabile”, lector univ. drd. Camelia Crişan, stud. Alexandra Cojocaru, stud. Andreea Olaru – Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Bucureşti

11. „Educaţie pentru dezvoltare durabilă”, prof. Angela Enescu – Colegiul Economic „A. D. Xenopol”, Bucureşti

16.00–19.00, Sala 111 – Secţiunea 4
Cercetarea ştiinţifică a domeniului (moderator: conf. univ. dr. Adela Rogojinaru)

1. „Percepţii despre RSC şi acţiuni RSC. Studiu în rândurile managerilor din România”, dr. Melania Borţun, Director General – Data Media srl, Bucureşti; Ileana Borţun, Director de Comunicare – Data Media srl, Bucureşti

2. „Un tablou sinoptic al RSC în România. Top 100 Companies, 2009”, lector univ. drd. Camelia Crişan – SNSPA, conf. univ. dr. Adriana Reveiu – ASE Bucureşti, cercet. şt. Mihai Andruscenco – Data Media srl, Bucureşti

3. „Altruismul corporativ, o cale de ieşire din criză?”, conf. univ. dr. Adela Rogojinaru – Universitatea din Bucureşti

4. „Opinii despre RSC ale bloggerilor participanţi la Bilanţul responsabilităţii sociale pe 2008”, Dragoş Dehelean, Director General – Slenis, preşedintele Asociaţiei de Comunicare Ethos, membru în Comitetul de Conducere al Asociaţiei Române a Profesioniştilor în Relaţii Publice - ARRP

5. „Responsabilitatea socială corporativă şi site-urile web ale corporaţiilor”, conf. univ. dr. Adriana Reveiu, prof. univ. dr. Ion Smeureanu, prof. univ. dr. Traian Surcel – Academia de Studii Economice din Bucureşti

6. „Managementul şi problematica responsabilităţii sociale”, cercet. şt. princ. dr. Mihail Dumitrescu, membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România; asist. univ. drd. Lavinia Ţoţan – Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale - INCSMPS

7. „Tehnici de data mining utilizate în evaluarea programelor de responsabilitate socială corporativă”, prof. univ. dr. Marian Dârdală, conf. univ. dr. Titus Felix Furtună – Academia de Studii Economice din Bucureşti

8. „Este responsabilitatea socială corporativă o strategie viabilă pentru întreprinderile mici şi mijlocii?”, lector univ. dr. Alexandra Zbuchea – SNSPA

9. „Universitatea corporativă. Universităţile româneşti pe calea responsabilităţii sociale corporative”, cercet. şt. princ. dr. Cristina Leovaridis, cercet. şt. princ. Andreea Nicolaescu – Institutul de Sociologie al Academiei Române

10. „Responsabilitatea socială corporativă între nevoi şi realitate. Studiu de caz în Regiunea de Dezvoltare Sud Vest Oltenia”, lector univ. drd. Florin Pasatoiu – Universitatea din Craiova

11. „Agenda socială a companiei între strategie şi conjunctură. Studiu de caz”, asist. univ. drd. Alin Stancu – Academia de Studii Economice din Bucureşti

19.00–19.30, Sala 112
Sesiune plenară (moderator: conf. univ. dr. Remus Pricopie)

1. Prezentarea rapoartelor pe secţiuni: Dumitru Borţun, Mihaela Ionescu, Theodor Purcărea, Adela Rogojinaru

2. Concluzii generale: conf. univ. dr. Remus Pricopie, Decanul Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice – Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative

Etica in afaceri, CSR, Dezvoltare durabila, Cod de etica

Am observat in ultimul timp un interes crescand si in Romania pentru responsabilitate sociala si ... , in paralel, semnificativ mai scazut, pentru etica in afaceri. In genere, acesta e un lucru bun, mai ales ca noi nu avem o istorie in ceea ce priveste managementul responsabil. Insa de aici si pana la faptul ca anumiti indivizi si individe pretind ca detin monopolul asupra cunoasterii este cale lunga.

Ceea ce ma face intr-adevar sa ma indoiesc de capacitatea lor de a intelege etica in afaceri, responsabilitatea sociala corporativa, dezvoltarea durabila, cum se face un cod de etica sau de conduita, nu este aceasta pretentie naiva, ci 'impotenta' lor de a construi un demers propriu si adecvat contextului. Ei citesc, citesc multa literatura de Business Ethics, multa literatura de CSR si Sustainable Development, dar se opresc la ce spun altii. Un consultant care pretinde ca te poate ajuta sa realizezi un raport anual de CSR si iti spune sa pui la sectiunea "Principiile etice ale organizatiei" sintagma "Guvernare corporativa" nu este altceva decat un impostor. Oare cum ar trebui sa arate un principiu etic?!

"Guvernarea corporativa" nu e un principiu, sa ne fie cu iertare, ci o sintagma care descrie: 1) un domeniu de investigatie, 2) un segment dintr-o organizatie care se refera la toate acele aspecte ce tin de conducerea acelui complex de persoane, procese, relatii, proceduri si micro-sisteme, si 3) o disciplina academica (la fel ca "Istoria filosofiei grecesti antice" intr-o facultate de filosofie).

Pe de alta parte, viziunea lor minimalista sau minimalizanta ma sperie. E adevarat ca CSR-ul a capatat in ultimii zece ani aripi de vultur, dar asta nu inseamna ca imaginea promovata este si cea mai de dorit. Daca se strang leader-ii mondiali la Davos sau la Rio si vorbesc despre responsabilitatea companiilor nu inseamna ca ei propun o solutie viabila. La fel se intampla si cu recomandarile OECD. Declaratiile si documentele pe care le ascultam sau citim dupa astfel de evenimente reprezinta o anumita vointa politica si arareori punctul de vedere rezultat in urma dezbaterilor dintre specialisti si factorii implicati (si nu ma refer aici la stakeholderi).

As prefera ca Romania sa aiba o piata a ideilor ajunsa la maturitate, ca specialistii sa fie capabili de dezbatere si nu doar de cum sa dea bine. Insa realitatea este dureroasa pentru ca ea nu exprima nimic din aceasta dorinta. CSR-ul e vandut in continuare ca regina balului sau cireasa de pe tort, ca si cum ar insuma toate rolurile Eticii si Conformitatii, adica ale formei institutionalizate ale Eticii in afaceri.

O ultima remarca
E ingrozitor sa vezi astfel de personaje, care, dincolo de incapacitatea de care vorbeam, nu au pic de experienta organizationala dar pretind ca inteleg procesele interne ale unei organizatii si impactul pe care il pot avea activitatile unei companii asupra stakeholderilor sai.